11,246 matches
-
-se în nisip. Auzii la fereastră nechezând calul jumătate alb și jumătate negru al lui Ucsnit Sedescu și anotimpurile începură să se încurce în mine ca într-o joacă, probabil datorită frigului ce intra pe fereastră și căldurii din sobă ce-și căuta loc afară (...) călare am pornit galop pe străzi și pe câmpul plin de zăpadă și cu cât mergeam mai departe el gonea mai lin și se ridica în zbor trecând prin locuri cu verdeață și pline de lumină
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
personajului, Domnul, de a călca absolut orice canon, și complicitatea amăruie cu care recunoști în el atîtea figuri, "oameni ai timpului nostru"... În fine, masa e servită, și complicațiile "ritualului" mai că ți-au tăiat apetitul. De unde... Cu un "da ce-are?!" răsunînd, de bună seamă, în forul dumisale interior, amicul X se pretează la o naturalețe fără margini, fără să-l încerce vreo clipă bănuială că e "în defect". Felul cum evoluează, ca un atlet al grosolăniilor robuste, e dat
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
de categoria 1 la IMGB, mereu cu sudalma grea, apăsată pe buze și cu pumnul strâns pentru a lovi, mama terorizată de un soț violent, posesoarea unui bun-simț resemnat, care dorește să-i facă viața suportabilă copilului ei, filosoful interiorizat ce-și pune sub semnul întrebării propria identitatate, domnișoara notar, modernă emancipată, șoferiță de Matiz și abonată la "Elle", "Cosmopolitan" și "Financial Times", tinerii studenți care stau în gazdă, preotul, reporterii tv, ministrul de Externe și diplomatul occidental venit să viziteze
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
Sorina. Ochii Întredeschiși aruncau scântei, fața sa de om brunet devenise pâmântie iar buza inferioară ieșise și mai mult Înaintea celeilalte. Își privi cumătrul ca pe un gândac de bălegar și Îi aruncă rece și tăios: Mă, să-mi spui ce-ai făcut, cum ai putut fi atât de ticălos, cum ai trădat statul și pe mine, unde este valuta și cum ai putut fi atât de tâmpit? Nu știu ... Dacă Începi așa ești și mai mare dobitoc și nu-ți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În timp ce ...? Nu, dar care bărbat de pe lumea aceasta nu și ar dori acest lucru, mai ales după ce te-a cunoscut bine, așa cum am avut eu bucuria astă-noapte! Nu, nu, mă gândeam la altceva... Am promis să ți vorbesc despre mine, ce-ai vrea să afli? Cum de știi atât de bine românește și cum de vorbești ... moldovenește? Pentru că vreme de cinci ani eu chiar m-am sâmțât moldoviancî, răspunse fata În limbajul neaoș. Cum așa? În anul doi de facultate am
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Cum a fost? Fata l-a privit cu Îngăduință și cu un aer de superioritate, apoi a spus: A fost bine dar nu foarte bine, cum zici tu! Să nu fii surprins dacă am să spun un adevăr: nu știi ce-și doresc femeile și nici nu știi să faci dragoste! Băiatul olarului a rămas stupefiat și buimac a mai putut Îngâna doar atât: Eu credeam ..., vă rog să mă scuzați, mulțumesc, plec, vai, vai! Fata a zâmbit, l-a luat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cantabilă! fata sări ca arsă și hotărî: Gata cu „domnișoară” și „contabilă”! Te rog să-mi spui Gertrude, mai simplu „Ge” sau „G”! Bine? Eu am să-ți spun Rik, bine? Sunt de acord dacă Îmi spuneți ... Îmi spui G ce-am făcut ca să merit atâta atenție și bucurie? Toate la timpul lor! Ai făcut mult bine cuiva și mie, ești un băiat de valoare și ai un suflet nobil, e puțin? Rică Olaru a sărutat-o pătimaș, apoi au citit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o adunare publică, spuse ea. — N-a fost decât un cerșetor care căuta adăpost pentru noapte, răspunse Charlot. —De ce i-ai dat drumul în casă? Cum nu sunt eu de față, cum intră tot felul de scandalagii. Chiar mă-ntreb ce-ar zice Michel. N-a intrat decât în hol, mamă, spuse Thérèse. — Da’ eu am auzit cum se duceau doi spre bucătărie. Și nu erai tu, tu erai sus. N-am putut să-l alung fără să-i dau măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-i păcatul. Când îi să-l tragi, îl tragi și pace. Ori îl ajungi tu, ori te ajunge el - a comentat situația Ion Cotman. Ai un nepot, Pâcule. Halal să-ți fie - l-a împuns moș Dumitru. Si Dinuța lui ce-o zis de toate aiestea? a întrebat Hliboceanu. Eu cred că în timp ce el se oblojea, ea avea din ce în ce mai multă treabă la sărvici, bat-o norocul s-o bată de frumoasă! a tras concluzia moș Dumitru. Ii drept ce spui, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scapă de „pasaje grețosromantice”; e clar și că regizorul nu scapă de fixațiile sale. Neclar rămîne pentru mine, În continuare, de ce pentru ilustrarea acestor obsesii răsfățatul criticii, Radu Afrim, nu a ales un text care să cuprindă, din plecare, tot ce-și dorea el. Despre importanța cuvîntului Într-un text, poate chiar și Într-un spectacol, ne poate da o idee următorul citat :” Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvrestțăi elgenze, nu cntozeaă În ce odrnie se alfă lirteele Îtnr-un cuăvnt, signruul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
este Anca Ovarez. Calambur involuntar, nu foarte rău; pe artistă o cheamă Ovanez, dar...gura păcătosului... Ca să vezi cum imită viața/moartea, arta : megastarul Michael Jackson a jucat cîndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-și dorea eroul lui Baum? Să aibă creier! Ce-a pățit bietul muzician, după moarte? A rămas și el fără...creier !(l-au scos autopsierii, ca să-l studieze, pentru a afla ce otrăvuri i s-au administrat decedatului, În ziua
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ocazia... după un timp a Început să Își aducă prietenii acasă și să mă vândă...”ă, astfel Încât atunci când i s-a oferit ocazia să Își asigure subzistența astfel, a acceptat: „... Stăteam pe stradă cu mâinile În buzunar și mă gândeam ce voi face de-acum Încolo singură, Într-un oraș În care nu cunoșteam pe nimeni... Brusc am auzit pe cineva Întrebând: «Cât iei?». Eram buimacă, nu știam ce vorbea: «Cât iei pentru una mică?». Nu puteam să răspund la așa ceva
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
strânși am supraviețuit câteva zile. Dormeam În parcuri, pe bănci. Era septembrie. Nopțile Începeau să fie din ce În ce mai reci...Banii se terminaseră. Nu mâncasem de mai bine de 24 de ore. Stăteam pe stradă cu mâinile În buzunar și mă gândeam ce voi face de-acum Încolo singură, Într un oraș În care nu cunoșteam pe nimeni... Brusc am auzit pe cineva Întrebând: «Cât iei?». Eram buimacă, nu știam ce vorbea: «Cât iei pentru una mică?». Nu puteam să răspund la așa ceva
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
le dați multora / Dați-le și-acum altora. / Ci, deasupra tuturora, / Dăruiți-i lui ceva / Ce în lume nimenea / N-a avut, nici va avea!// (Ursitoarele se opresc. Par a se sfătui, se întorc spre copil.) PRIMA URSITOARE: Știi tu ce-ai cerut, ori ba? A DOUA URSITOARE: Dar ți-om face voia ta. A TREIA URSITOARE: Ce-ai dorit, se va-ntâmpla! PRIMA URSITOARE (spre copil): Teiul, când o să te scoli / Ți-o trimite soli, / Căci ți-e dat-acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
isprăvit-o și pe asta! Acu', la târg, Dănilă! Le-ai chitit pe toate cum nu se putea mai bine! Hai fuguța să-l vindem pe dumnealui pe-un preț bun, că, orice s-ar spune, tot cu paralele faci ce-ți place și când îți place. Tabloul 5 (Un colț de iarmaroc. Trec tot felul de oameni, după treburi. Într-o parte se vede, parțial, o dugheană amărâtă, cu firma scrisă mare și chinuit: LA HUZURUL TUTUROR. Dedesubt numele proprietarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se uită și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău, cum îmi zicea bădia, se știe ce-am agonisit. Mai ales se știe ce-am putut risipi. Cum mi-a venit mintea la cap și m-am folosit de dânsa, nici dracu' nu s-a dovedit mai meșter ca mine. ANISIA: Apoi eu ce-i spuneam bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău, cum îmi zicea bădia, se știe ce-am agonisit. Mai ales se știe ce-am putut risipi. Cum mi-a venit mintea la cap și m-am folosit de dânsa, nici dracu' nu s-a dovedit mai meșter ca mine. ANISIA: Apoi eu ce-i spuneam bărbatului istuia al meu? Măi omule, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Măria Ta! LIMBUTUL: Știu eu pe cineva, nu prea departe, cu care-am putea face târgul. Când m-ai trimis ultima oară Măria Ta să trag cu ochiul și să ciulesc urechile la ce se mai întâmplă prin lume, numai ce-am trecut hotarul la Uituc-Împărat, și iaca... PRICINĂ: Lasă , mi-i povesti altădată. LINGUȘITORUL: Vezi bine, acu' Măria Sa are poftă să fie înveselit. Ia arată ce știi, Măscăriciule. MĂSCĂRICIUL: Numai cât să aduc lădița și să rânduiesc păpușile. Țiganii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum altfel? Da' eu tot supărat am rămas! Unde-s fetele mele? (se foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că Pricină-Împărat avea trei fete: Ana, Dana și Liana. LINGUȘITORUL (Cu emfază): Da' ce fete... e-he-he...! POSACUL: Ei, trei fete ca toate fetele. LIMBUTUL (care li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știu de ce nu te-am făcut pe tine sfetnic întâielea, în locul posacului ăstuia. LINGUȘITORUL: Slăvite stăpâne... PRICINĂ: Mă rog, om mai vedea. S-auzim ce ne spune domnița Liana. LIANA: Eu, mărite tată al meu, am spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm! Iaca, iar mă supăr. Degeaba mi-am lăudat tustrele fetele, una văd că seamănă nu numai la chip, dar și la cerbicie cu răposata împărătiță, care se credea buricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i au în pază poartă vina. Să am eu pe mână câțiva, măcar doi-trei, sau măcar unul cât de mic și de prost, să-l călăuzesc, să-l învăț și să-l șmotresc de dimineață până seară să vezi numai ce-aș scoate dintr-însul... Nu cum s-a întâmplat mai anțărț colo, la Mărul lui Adam... MAVRICHIE: Ei, s-a-ntins un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa-i? Bag samă că v-ați tocmit ajutoare la dânsul. Te pomenești că vreți să vă-ncontrați cu mine... BABA RADA: Nu vă puneți, soro, cu stăpânirea, că-i mai rău! Lasă să-l ia dacă așa-i porunca, ce-o să-i facă. Sfânt nu-i el? Face o minune și scapă... NIȚĂ: Mai vedem noi... BABA SAFTA: Așa părințele... Luați-l și duceți-l la oraș! Că nu le-ajunge câte au acolo. Ei de toate și noi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
societate care nu tolerează bigamia, mă rog, nu cu cuvintele astea mă exprimam, dar ideea nu era departe. Bunicul din partea lui taică-miu a murit atunci când taică-miu avea 9 ani, așa că nici el nu l-a cunoscut prea bine. Ce-și mai amintește tatăl meu despre el e că era un fumător înrăit, că se scula noaptea și fuma în gura sobei, după care se trântea la loc în pat. Nu înainte să tușească enorm și violent. Când tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
deși ea cunoscuse la horă un alt băiat care, din păcate, avea dezavantajul de a fi olecuță mai țigănos și de a avea ceva mai puțin pământ. Taică-miu își mai aduce aminte o bătaie primită și cam atât. Așa că, ce-ai putea să scrii despre toate lucrurile astea? Despre cenzura bunică-mii, atunci când vorbește despre cel ce a fost bărbatul ei. De fapt, își dă drumul amintirilor doar atunci când are o durere de șale, singura ei boală până la 91 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mine. Să știi că în vreme ce te așteptam mi-am amintit de scrisoarea către agronom și m-am tot întrebat de ce nu ai scris-o încă? Petrache, dragule, eu nu știu ce fel de cap ai tu. Sau, vorba ceea: „Cap ai. Minte ce-ți mai trebuie?” Păi n-am stabilit noi atunci că scrisoarea ți-o dau ție să-l trimiți la agronom pe Petruță? Am stabilit. Dar când am ajuns acasă - știi bine - a murit tata. Când puteam să scriu scrisoarea? Ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]