9,618 matches
-
reputație în epocă din cauza verdictului cu care Hegel avertizase în Fenomenologia spiritului că „filosofia trebuie să se ferească să fie edificatoare”, ea trebuind să ocolească explicațiile terestre care, sub pretext că lămuresc o chestiune, de fapt o învăluie într-o ceață de generalități liniștitoare. Dar Kierkegaard cere filosofiei chiar edificare, prin care înțelege însă altceva decît consolarea facilă pe care muritorii o caută în oratoria plină de abstracțiuni. Pentru Kierkegaard, un discurs te edifică în măsura în care te trezește la un alt unghi
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
casă? El are doi metri, eu, unu jumate, el, o sută de kile, eu, cincizeci. Eu și el. Doamne Dumnezeule. Omul ăsta îmi spune că am mâini frumoase și mie mi se mută pulsu-n gât și mi se așterne o ceață pe retină. Ce să fac? Ce să fac? Nina. Nina. Să o sun pe Nina, că e acasă și coboară repede. Nu răspunde. Nu răspunde. Nu se poate așa ceva. Nu se întâmplă așa ceva. SMS. Nina, hai jos urgent. SOS. Ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
totul și o îngrămădesc cu picioarele la capătul patului. N-am curaj să deschid ochii, chiar dacă întunericul de sub pleoape s-a mai diluat. Îmi apăs globii oculari și mă bucur de formele colorate apărute brusc în fața mea. Deschid ochii încet, ceața se împrăștie doar dintr-unul. Îmi curăț urdorile, mă așez pe marginea patului și îmi cufund fața în palme, ca să mai iau o porție de întuneric. De la bucătărie vine miros de scorțișoară. O fi făcut mama orez cu lapte? Pentru că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Abia dacă reușesc să deschid ochii. Încă nu. Mai rămân puțin întinsă. Simt o zvâcnire în tâmplă. Mă întorc spre ceasul de pe noptieră. Nu reușesc să văd cât arată. Nu-mi dau seama dacă e senin sau înnorat. Văd o ceață gri și deasă. Nu disting lucrurile din cameră. Îmi las ușor capul înapoi pe pernă și închid ochii. Îi deschid brusc și privesc tavanul. Un gri monoton. Acum mai bine de douăsprezece ore îmi pierdeam timpul pe net. Nu că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Văd doar contururi. Nici un detaliu. Ajung la medicamentul-minune ce-mi ia durerea cu mâna. Nu e praf, e pastilă. Înghit una. Fără apă. Mă așez cât pot de comod într-un fotoliu și iau telecomanda. Dau drumul la televizor. În ceața deasă din fața ochilor, disting doar o pată gri. Nu mi dau seama pe ce canal a rămas televizorul ieri seară. Totuși, îmi dau seama că e un canal de știri. Las acolo. Încet-încet, durerea de cap începe să slăbească. Deslușesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
O, viața mea. Maneaua se re varsă de peste tot, lunecând peste tăcerile noastre îmbrățișate, înghițindu-ne. O, viața mea. Privirea mi se agață de ceasul din hol, acum atât de departe: 12.02. Nu mai văd limbile mișcând, o fi ceață, o fi fum, cald, lacrimi. O, Doamne, raiul tău e bomba asta, iar la poarta lui stă Sfântul Petru. E pitic, îl cheamă Adi Minune. Roxana Melnicu La prânz Am oprit mașina în drep tul vechii biserici ca să se mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pixul În mână ca să exprim „o opinie” - simplă, dar de bun simț, cred. Poate că vă Întrebați de ce n-am mai comentat nimic În toți acești ani, dar cred că știm cu toții că În acești patru ani s-a așezat ceața peste mințile și sufletele românilor, țara a fost „amorțită”, pur și simplu. Pe ici, pe colo, niște voci disonante mai cereau câte ceva doar pentru ei... și atât. S-au obișnuit oamenii să se descurce singuri sau să moară În mizerie
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
niște mucuri de lumânare, gata să se stingă. Prindea viață în obraji și se înviora numai când își amintea și vorbea de fiii ei, trei la număr: Alexandru, Toma și Miluță. În restul timpului luneca permanent ca o într-o ceață buimacă țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă, dormi? șopti abia auzit, aplecându-se prudent să se convingă că doarme adânc și nu va trebui să se întoarcă din ușă dacă mama soacră va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și grotele dinozaurilor, se târau epuizați, lăsându-se striviți sub copitele femeii Cerboaice care înainta stăruitoare, înlăturând obstacol după obstacol din calea ei, contopindu-se și lăsându-se în voia acelei magii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urgie: pe tot pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l anunț pe tata, să se ascundă, și te duc și pe tine în munte. Ești rea! Crezi c-am să mai pot dormi? Te iubesc! șopti Irina, și el se lăsă în voia ei, plutind într-un fel de ceață fierbinte, o ceață sau o muzică, ceva de care nu era pe deplin lămurit, cum nu era nici cu ele și năuceala asta nu știa dacă pornea de la el sau venea de la ea, dar era peste puterile înțelegerii lui. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tata, să se ascundă, și te duc și pe tine în munte. Ești rea! Crezi c-am să mai pot dormi? Te iubesc! șopti Irina, și el se lăsă în voia ei, plutind într-un fel de ceață fierbinte, o ceață sau o muzică, ceva de care nu era pe deplin lămurit, cum nu era nici cu ele și năuceala asta nu știa dacă pornea de la el sau venea de la ea, dar era peste puterile înțelegerii lui. Toată grija era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a obține altceva, ceva care ei îi scăpa. Se uită să culeagă vreo sticlă de jos, dar nu zări nici una. Curtea îngustă, cei zece pași până la gardul căptușit cu iederă și grădina din latura casei dormeau încă, scufundate într-o ceață leneșă, prevestind arșița de peste zi. Dincolo de gard, pământul se auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de prea multă vreme ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pământul se auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îmbrăcată într-o față de pernă de mort, și m-au despărțit din prima zi de Astrid, să n-o mai văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ncălzindu-i coapsele pline. Nopți cu stele albe înflorite-n crengile de măr, boltite deasupra capului, scuturându-și pulberea de argint curat și de pirită drept în sângele ei ostenit de așteptare. Cerurile, încărcate de nori ca niște mări de cețuri, cădeau fără contenire în ea, cum cad ploile peste pământurile nisipoase, îndrumându-i viața pieziș, după luceafărul nopților și toanele lui. Veneau din miazăzi și din miazănoapte, fumegătoare de bură și rouă, strivite de greutatea prea mare a tainelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în altă parte și, când deschise ochii, văzu fața lui dilatată și întunericul se prăvăli iarăși peste ea. Tom, unde ești? șopti, și-și dădu seama că-l strigase cu numele lui bărbatu-său. Îl auzi mișcându-se liniștitor, în ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit de bombe, stând din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe Vârful Omu, unde se află cea mai înaltă stație meteorologică de pe teritoriul României. Inversiunile de temperatură sunt frecvente mai ales pe Valea Prahovei, închisă spre sud-est de Defileul Posada, ele fiind asociate cu un număr mare de zile cu ceață, aspect nefavorabil turismului, dar care prelungește perioada cu strat de zăpadă. Precipitațiile se încadrează între 800-1200 mm/an, la altitudini de peste 1800 m ninsoarea fiind posibilă în orice perioadă din an. Grosimea stratul de zăpadă, favorabilă practicării schiului, se menține
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
linii de teleferic (Sinaia - Vârful cu Dor și Bușteni - Babele - Peștera), telegondolă (Sinaia - Cota 1400), telescaun (Cota 1400 - Cota 1950) și teleschiuri (Furnica, Cota 1400). Munții Bucegi reprezintă, practic, leagănul drumețiilor și al alpinismului românesc. Greutățile apar pe timp nefavorabil (ceață, ploaie, vânt, viscol), în special pe crestele nordice ale Bucegilor și pe abruptul prahovean. Activitățile turistice au o frecvență mai mare iarna, în timpul sezonului de schi, și vara, în timpul concediilor sau la sfârșit de săptămână. Se practică tipuri variate de
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
particular diferit de la o zonă la alta, în crearea stării de confort a organismului. Umezeala relativă este mai ridicată în apropierea suprafeței acvatice și a vegetației și mai redusă în zonele urbane. De asemenea, umezeala are valori mai mari pe timpul ceții și a precipitațiilor lichide și valori scăzute la temperaturi ridicate și intensități mari ale vântului. Disconfortul apare atunci când umezeala este însoțită de temperaturi mari, aspect ce determină reducerea evapotranspirației, tot așa cum umezeala ridicată, însoțită de temperaturi mici, antrenează dureri reumatice
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și la exteriorul Carpaților de Curbură. În condițiile unor modificări de vreme suficient de însemnate și rapide, se pot produce: creșteri ale tensiunii arteriale, cefalee, amețeli, hemoragii, oboseală și iritabilitate crescută (Teodorescu E., 2004). Alte fenomene cu efecte negative sunt ceața densă și poleiul care împiedică circulația normală a mijloacelor de transport și creează un disconfort în orice acțiune de mișcare. În concluzie, condițiile climatice pot fi apreciate drept o componentă importantă a potențialului turistic, determinantă pentru ceea ce numim timp frumos
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
În următoarele rânduri am să mă străduiesc să le explic pe înțelesul tuturor: oameni simpli și oameni evoluați. De ce ? Pentru că am observat că în cărțile bisericești și la slujbe totul este exprimat enigmatic, adevărul rămâne de multe ori ascuns, în ceață, și cei cu cultură minimă sau fără nu reușesc să înțeleagă nimic sau prea puțin și de aceea cred tot ce li se spune, fără a-și pune întrebări și fără să încerce măcar să scoată din cele auzite ceea ce le
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Să nu o fi auzit niciunul ? O, au și dispărut. Doamne, mi se păruse, doar. Făcu greu alți câțiva pași, când dintr-o dată simți că rochia i se agăță de ceva. Nu vedea ce putea fi, începuse să se lase ceața dinspre ziuă. Aruncă o ultimă privire disperată către mal. Când apăruse acolo tânărul acela înalt, cu un rucsac în spate? Părea că se rătăcise și el. Nu mai avea mult, era foarte aproape, iar mâna lui, îndreptată spre ea, i-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]