3,622 matches
-
spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la seceră și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
vecin profesor. Băiatul lui, Dan, era coleg de clasă cu mine și prietenul meu cel mai bun. Părinții lui mă primeau în casă cu mare drag, mă serveau cu prăjituri, după care profesorul îi dădea lui Dan o palmă peste ceafă: - Tu de ce nu poți, mă, să înveți așa bine ca Viorel ? Viorel eram eu. Acasă mi se spunea Dan, dar în clasă eram Viorel nu pentru că pe învățătoare o chema Viorica, ci din cauza celuilalt Dan. Grija mare era să ne
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
2014 Toate Articolele Autorului detest iarbă halucinanta care îți crește din ochi privirea aceea persiflanta iedera siliconată în jurul căreia se rotesc nori aselenizați mâinile că două cratere pline de lavă (cu o singură atingere îmi scutură cenușă din plete spre ceafa) anduranța ta patetica eroismul trivial gură prin care înoată pești muți cuvinte lichefiate mai vine iubirea monodeistă în vizită la tine camuflata în halat și păpuci de spital? dormi tot așezat pe partea stângă cu inima înotând în aval? se
ALCHIMIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349559_a_350888]
-
revenim la nas. Noi aveam o cunoștință ,numită Valérie, soția unui mare avocat din București, prieten cu tata. Valérie era poreclita Gioconda (adică Mona Lisa), fiindcă avea trăsături foarte frumoase și părul și- l purta totdeauna strîns în coc pe ceafa, ca și celebra femeie cu surîsul misterios din portretul lui Leonardo, numai că în mijlocul fetei,Valerie avea un nas enorm, urît,ca un fel de vlăstar străin. Într-o zi, ea îi spuse mamei: -Salomeea, eu dacă aveam acum cu
MAMA MEA, GIOCONDA SI EU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350373_a_351702]
-
poate! Iartă-mă, dacă greșesc în judecata mea! Acestea fiind zise i se păru că pereții îi întorc urechilor ecoul vocii. Se închină și își lăsă trupul să se întindă pe pat, cu fața în sus, adunându-și palmele sub ceafă. „Dacă era Adrian aici, mereu lângă mine, treceam mai ușor prin aceste momente ce m-au epuizat. Câte emoții! Câte supărări și așteptări neîmplinite, iar eu..., eu sunt singură, o mână de om... Uf! Hai, Emanuela! Nu dezarma! Finuța are
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
și cu un ultim efort a reușit să se urce în prispa casei. S-a întins pe un pat de campanie pe care-l ținea în pridvor ca să doarmă vara afară și, cu greu și-a pus o pernă sub ceafa care-i înlemnise, de nu mai putea mișca capul. După o oră și-a revenit, dar o frică groaznică pusese stăpânire pe el, că nu îndrăznea să se ridice în capul oaselor. Văzând că nu se mai învârte pământul în jurul
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
o bufnea râsul pe sub mustață. - Ce are prostovanul ăsta de argat al dumitale, de se hlizește ca un prost? zise conu Iorgu cu ciudă scoțând o batistă cât un prosop de dat popii la parastas cu care și-a șters ceafa și apoi fălcile. - Coane Iorgule, aveți dreptate e cam sărac cu duhul,dar e băiatu’ soru-mi și-l ținem pe lângă noi, da face numai boacăne. Conu Iorgu iarași a spus ceva bimbiricei lui, bolovănind și mai rău ochiul sănătos la
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
Relieful sonor al limbii române în lumina cercetărilor statistice”. - Mă bucur că vă aud, domnule Profesor, dar, alaltăieri, erați la braț cu tânără slavista Silvia Niță Amnaț, ce anchetă, pe teren, terminologia pastorala din Slovacia, si acum îmi suflați în... ceafa. - Eu sunt peste tot, tinere scriitor! În chiar miezul cuvintelor pe care le scrii în momentul de față. - Mă flatați, Domnule Profesor! Nu mai sunt tânăr. Am trecut mai bine de jumătate de secol. - Ha, ha, ha... Dar eu ce
URECHEA DINTRE CELE DOUĂ CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348504_a_349833]
-
să privească reptila în ochi. În acel moment, șarpele s-a preschimbat în băiatul visurilor sale, tocmai colegul ei de clasă, numai că acum avea chipul mai maturizat. Un băiat înalt, cu părul brunet, ușor ondulat ce-i acoperea puțin ceafa. Pilea albă, ca și cea a îngerilor, îi evidenția ochii negri și expresivi, la fel de pătrunzători ca și cei ai șarpelui, dar nu cu aceeași răutate în ei. Ema îi privea cu insistență buzele subțiri și parcă aștepta să fie sărutată
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
mutat cu viitoarea mea soție în Bacău. Ne-am căutat de lucru - am căutat de mi-au sărit capacele ... III. ORTAC, de Ciprian Alexandrescu , publicat în Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013. - Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
parcă ne era rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În ... Citește mai mult - Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
opt sute de milioane. Atât și nimic mai puțin! Mai gândește-te! --Mai gândește-te tu, spuse Mototolea din ușa magazinului. Dacă vrei să te salvezi de la faliment. --Ha, ha, ha! râse zgomotos Nae. Eu, faliment? Când ai să-ți vezi ceafa! a mai strigat după el, deși, se gândi la cei câțiva furnizori, cărora le era dator peste o sută de milioane și îl tot amenințau cu penalizările și acționarea în judecată. --Și acum ce facem, mamă? a-ntrebat moale pe madam
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
că de-acum proprietăreasa dictează! schimbă vărul stăpânul comenzilor. Trăiesc un sentiment de fericire...nu știu de ce. Mi-am dorit ziua aceasta! Și când eram copil, fugeam printre picioarele bărbaților care-l ajutau pe tata, mai luam câte una după ceafă de la mama, că-i încurc, dar mereu eram favorita măcelarului (unchiul meu, tatăl verișorului-măcelar), care-mi strecura câte o bucată de șoric subțire, cu un strat fin de sare, când ai mei nu erau atenți. Tata insista mereu să mănânc
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la seceră și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
care m-a văzut. Nu a mai contat că era prietenă de familie cu părinții mei. Cum a ajuns în dreptul meu a început să mă certe, m-a luat de urechi, mi-a scăpat câteva palme peste obraji și după ceafă apoi s-a dus direct la catalog, a modificat nota de la purtare din zece în nouă și mi-a stricat media de absolvire. Așa de indignată a fost că am urinat pe gardul scolii, de parcă dărâmasem școala nu că doar
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
vedeau luminile ochilor ca două iscoditoare și minuscule ferestre luminate în noapte, urmărindu-l, una din mâini se plimba prin părul poetului, mângâindu-l așa cum făcea Raluca atunci când era mic; îi lua șuvițele de la frunte și i le ducea până pe ceafă, strângându-i-le la spate în chică, repeta acest gest cu tandrețea cu care-și mângâia copilele în clipele ei de răgaz când le culca și le spunea povești. Mihai voia s-o sărute, s-o strângă-n brațe, dar
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
le spună tuturor românilor să se scoale cu mic și cu mare împotriva acestei societăți strâmbe unde doar hoții trăiesc bine. Bineînțeles în categoria celor mai mari hoți sunt puși în primul rând politicienii, care se îngrașă și-și îngroașă ceafa pe seama amărăștenilor care trag din greu la carul acesta cu roți din ce în ce mai pătrate numit România. Nu se știe și cred că nici n-o să aflăm la Jurnalul de la ora 5, dacă până la urmă cele două Mării și-au pus în
OMOR PREMEDITAT de IOAN MITITELU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348181_a_349510]
-
codițe din fața lui, răspunse conștiincios: “Poetul vrea să spună că limba română este ca o duminică pentru că este frumoasă ca o duminică”. Siguranța de pe fața ei inteligentă, nesuferită, îl făcu pe Mihăiță s-o urască pentru o clipă. Simțea cum ceafa ei îi arată limba. “Ia să vedem: de ce duminica este frumoasă?” Profesoara își îndreaptă din nou privirile spre el. Dar el simțea că nu poate răspunde. Profesoara se apropie. Fusta ei mirosea a proaspăt călcat și a ceva aromitor ca
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
curioșii din cabinet, dorind să poarte o discuție cu inginerul Axinte. - Tovarășul inginer, povestea dumitale cu împiedicatul este bună pentru spus copiilor, nu mie, care în viața mea am văzut atâtea. Dacă se împiedica, se lovea la frunte nu la ceafă, doar nu mergea cu spatele. Apoi de ce s-a agățat în cădere de și-a rupt bluză în zona pieptului? Nici chilot nu avea pe ea sau vreți să spuneți că nu obișnuiește să poarte că este vară? Are leziuni
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
viselor, așa erau de obosite atât de drumul pe calea ferată, cât mai ales de momentele petrecute pe plajă și sub duș. Ana, cum adormi începu să viseze. Parcă o urmărea tot timpul o umbră. Îi simțea mereu răsuflarea în ceafă. Unde mergea o însoțea și umbra. Nu putea s-o vadă, însă îi simțea prezența. Când se afla la o plimbare pe faleza aflată sub iluminatul becurilor cu mercur de pe stâlpii amplasați de-a lungul stațiunii, parcă a distins la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
cheamă Sorin. Te-am mințit că sunt de la salvamar, dar știu să înot destul de bine, așa că ești pe mâini sigure. Flăcăul iar îi prinse fundul Cristinei în podul palmei și-l împinse spre suprafața apei. Cu cealaltă mână îi sprijinea ceafa. Cristina plutea, dar nu avea curajul să-și dea drumul de la gâtul băiatului. - Vezi că iar ajungi cu gurița ta dulce în dreptul buzelor mele și nu mă pot abține să nu-mi iau simbria pentru prima lecție de înot. Cristina
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
tuns scurt, cu niște buze senzuale, ochii verzi, nu prea solid, însă bine proporționat, cam de vârsta ei. Nu avea curajul să-și dea drumul picioarelor spre fundul apei, rămăsese sprijinită de tânăr care o ținea cu o mână de ceafă și una de mijloc și îi recomanda să-și miște picioarele ritmic. Părea un băiat plăcut, numai că a fost prea obraznic, o aruncase în apă adâncă și când se aflase în pericol o mai și sărutase. Abia acum și-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
a provocat pe leul Ruslan, care a lovit-o cu laba și i-a sfâșiat șoldul. Căzând la pământ, un tigru siberian, pe care îl chema Amur, incitat de mirosul sângelui a tăbărât pe ea, i-a înfipt colții în ceafă și i-a sfârtecat abdomenul. Fratele meu Dumitru a sărit la furtunul cu apă, dar, nefiind presiune, fiara nu a putut fi intimidată astfel. Atunci m-am urcat eu pe sârmă, deasupra arenei și am lovit cu ștanga de la piramidă
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]