1,795 matches
-
muzica? mormăie Jake cu capul în pernă. — Nu, e plăcută. Se ridică cu greu pe jumătate și întinde mâna să stingă lumina. Se apleacă puțin și mă sărută pe umăr; se întoarce apoi cu spatele la mine, pregătindu-se de culcare. Trag cearșaful peste noi; e un cearșaf alb, curat și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în pernă. — Nu, e plăcută. Se ridică cu greu pe jumătate și întinde mâna să stingă lumina. Se apleacă puțin și mă sărută pe umăr; se întoarce apoi cu spatele la mine, pregătindu-se de culcare. Trag cearșaful peste noi; e un cearșaf alb, curat și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la fel ca și fotoliile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
închis, la margini. Apartamentul lui Jake e decorat cu mult bun gust, cu toate că realizezi imediat că te afli într-o casă de burlac. Este masculin, dar nu te intimidează, cu lucruri scumpe și de calitate, dar nu ostentative. Patrick avea cearșafuri flaușate cu imprimeuri verzi, pentru iarnă, și unele bej de bumbac, pe elastic, pentru vară; în baie nu prea făcea curățenie, hainele și le lăsa în grămezi pe covorul tocit, iar canapeaua era mai murdară decât un scaun vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
este o baie adorabilă și o cameră de oaspeți, dar în camera noastră, care e la mansardă, se ajunge pe o scară cu fușteie, ceea ce-ți dă impresia că te afli pe o navă; are un pat uriaș, cu cearșafuri curate, albe, iar deasupra lui, în acoperiș, o fereastră mare, prin care se revarsă în cameră cerul. Mă întind pe pat și privesc norii care călătoresc deasupra mea, așteptând să vină Jake și să mă găsească. Dacă aș avea tupeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vorbeam de legiunea străină. Vor purta mantii albe, simple, fără blănuri, afară numai dacă sunt de miel sau de oaie, interzis să poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână, post negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dus s-o caute pe fată, și fata nicăieri. Întreabă el pe vecini, nimeni n-a văzut-o, mai mult sau mai puțin din după-amiaza de dinaintea ritului fatal, el devine bănuitor, intră În apartament, Îl găsește Într-o totală dezordine, cearșafuri pe jos, perne Într-un colț, ziare călcate În picioare, sertare goale. Dispăruți, și ea, și drăguțul ei, sau amantul, sau concubinul, sau ce i-o fi fost. Îmi spune că, dacă știu ceva În plus, e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vin aici tocmai fiindcă-i bucolic. E frumos să lucrezi seara, În timp ce câinii latră În vale”. Ne arătă camerele unde trebuia să dormim: mie, lui Diotallevi și Lorenzei. Lorenza privi odaia, atinse patul vechi cu cuvertura lui mare, albă, mirosi cearșafurile, zise că i se părea ca Într-un basm al bunicii, pentru că miroseau a levănțică. Belbo observă că nu era adevărat, era doar miros de umezeală. Lorenza zise că n-are importanță, apoi, rezemându-se de perete, Împingându-și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vă jur, nici măcar nu mi se umezea prepuțul, era altceva, cu mult mai grozav, grandios - și la Întoarcerea spre casă mă duceam să mă spovedesc... Cred că păcatul, iubirea și gloria sunt asta: când tu Îți dai drumul pe niște cearșafuri Împletite de la o fereastră din Villa Triste, și ea te ține strâns pe după gât, suspendată În gol, și-ți murmură că tot timpul te-a visat numai pe tine. Restul-i numai sex, copulație, perpetuarea seminței infame. Dar, În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mașini absurde, ca să descopere la fiecare pas că fuseseră deja inventate. La miezul nopții, după o zi Încărcată, hotărârăm cu toții că trebuia să experimentăm ce anume simți când dormi pe coline. M-am băgat În pat În odaia bătrânească, cu cearșafurile mai umede decât erau după-amiaza. Jacopo insistase să ne punem din timp În pat „preotul“, un fel de cavou oval care ține cuverturile ridicate și pe care se pune un grătar cu jăratic -asta probabil ca să ne facă să savurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stat atât de mult măi, fată măi! Te-am știut pe tine că ești aici. De ce să mă fi grăbit că loc am. — N-ai prins ultravioletele. — le-ai prins tu și pentru mine. Alexandru i-a ajutat să întindă cearșaful. — Ți-e foame? N-am mai trecut pe la cantină ca să nu pierd ultravioletele. Am adus eu ceva bun, scoate Teofana bunătățile, le întinde pe un șervet peste cearșaf. — Ești o bomboană. Meriți să te pup, meriți să te pup, strigă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ai prins tu și pentru mine. Alexandru i-a ajutat să întindă cearșaful. — Ți-e foame? N-am mai trecut pe la cantină ca să nu pierd ultravioletele. Am adus eu ceva bun, scoate Teofana bunătățile, le întinde pe un șervet peste cearșaf. — Ești o bomboană. Meriți să te pup, meriți să te pup, strigă în gura mare sărutând-o pe am’ndoi obrajii, când vede sticlele cu limonadă rece, desfăcând una și înghițind cu poftă. — Ai răbdare, Alexandre! Mănâncă înainte și apoi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dimineața va pleca într-o plimbare cu Teofana, fără să le dezvăluie despre ce este vorba. Seara au mers mai devreme la culcare. Teofana l-a condus camera unde trebuia să doarmă Alexnadru, dându-i toate detaliile, arătându-i pijamaua, cearșaful cu care să se acopere dacă îi este cald, pătura dacă e mai răcoare. Profitând de intimitate, Alexandru o admiră pe Teofana atât de provocatoare în rochița ei de casă cu decolteu larg ce-i lăsa umerii, spatele și brațele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și-ar fi mare păcat să ardă în flăcări... ― Că bine zici, nea Matei, aprobă repede Petre. Că oamenii și-au pierdut de tot mințile! Tocmai atunci Ileana ieșea din casa primejdiilor, ținând în brațe pe Nadina, învelită într-un cearșaf alb. 5 Drapelul părea în doliu. Când veni, joi dimineața, pe la zece, la redacție, Titu Herdelea nu văzu nici măcar pe Roșu la faimosul birou încărcat de ziare. Află, ce-i drept, că a fost și a plecat adineaori, lăsând vorbă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
afară, măi oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-o odaie unde zărise mai multă lume, repetând mereu aceleași vorbe: ― Ia ieșiți afară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzut-o deloc, și astfel i-a rămas în minte cu torsiunile, flexiunile și vibrațiile din dansul apașilor, o imagine dureroasă pentru inima lui. Acuma, în biserică, în fața catafalcului pe care zăcea corpul ei rece, de câteva zile, învăluit în cearșaful ordinar, îi apăru în suflet aceeași imagine, dar caldă, felină și frumoasă, parcă nu s-ar fi despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care zăcea corpul ei rece, de câteva zile, învăluit în cearșaful ordinar, îi apăru în suflet aceeași imagine, dar caldă, felină și frumoasă, parcă nu s-ar fi despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a iubit și care i-a dăruit toate suferințele și bucuriile iubirii. Se așeză în strana de la căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o doare iar gâtul și are frisoane și îmi cere să o ajut eu. I-am aplicat tratamentele recomandate de părintele Sebastian Kneipp, în cartea „Remedii de medicină naturală”. Am înfășurat-o pe fiica mea (în pielea goală), într-un cearșaf udat cu apă cu sare (soluție slabă: o 55 54 lingură de sare la 3 litri de apă). Peste cearșaf, am înfășurat-o cu o pătură, peste pătură am înfășurat-o cu plapoma cu lână. Așa a dormit până dimineața
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
părintele Sebastian Kneipp, în cartea „Remedii de medicină naturală”. Am înfășurat-o pe fiica mea (în pielea goală), într-un cearșaf udat cu apă cu sare (soluție slabă: o 55 54 lingură de sare la 3 litri de apă). Peste cearșaf, am înfășurat-o cu o pătură, peste pătură am înfășurat-o cu plapoma cu lână. Așa a dormit până dimineața. Dimineața, temperatura corpului fiicei mele era plus 40o Celsius. Am scos-o din cearceaful cu apă cu sare și am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
o pătură, peste pătură am înfășurat-o cu plapoma cu lână. Așa a dormit până dimineața. Dimineața, temperatura corpului fiicei mele era plus 40o Celsius. Am scos-o din cearceaful cu apă cu sare și am înfășurat-o într-un cearșaf udat cu apă rece cu oțet (o lingură de oțet la un litru de apă). Fiica mea deja delira. Când cearceaful cu apă cu oțet s-a încălzit, l-am îndepărtat și am început să-i răcoresc corpul fiicei, cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cearceaful cu apă cu oțet s-a încălzit, l-am îndepărtat și am început să-i răcoresc corpul fiicei, cu un prosop udat în apă rece cu oțet. Când s-a mai liniștit, am învelit-o din nou cu alt cearșaf udat cu apă rece și oțet. De fiecare dată am utilizat alt cearșaf și alt prosop, curate (ne mai folosite). Pentru că pe cele utilizate se află substanțe toxice, extrase de pe corp, care se pot îndepărta numai prin spălare cu detergent
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
început să-i răcoresc corpul fiicei, cu un prosop udat în apă rece cu oțet. Când s-a mai liniștit, am învelit-o din nou cu alt cearșaf udat cu apă rece și oțet. De fiecare dată am utilizat alt cearșaf și alt prosop, curate (ne mai folosite). Pentru că pe cele utilizate se află substanțe toxice, extrase de pe corp, care se pot îndepărta numai prin spălare cu detergent și prin clătire cu apă curată. Peste cearceaful cu apă cu oțet, am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
părți. Brânza, din albă a devenit galbenă și se scopsese, se aglomerase în bulgărași tari. Am aruncat-o la gunoi. În continuare, l-am învelit pe prieten, în cearceafuri curate și uscate, deoarece prietenul transpira intens. Uda complet câte un cearșaf, pe care-l îndepărtam și puneam altul curat și uscat. Am folosit vreo 4 cearceafuri, după care prietenul s-a liniștit și a cerut să-l lăsăm să doarmă. L-am lăsat și a dormit liniștit până a doua zi
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par a mai anima puțin (iar noaptea chiar puțin mai mult) lucrurile. De jur împrejur, plăcile sparte și crăpate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-ar fi așternut ieri, alaltăieri, și, uite, pune mâna și vezi cât e de mătăsos, parcă ar fi un giulgiu... Cu grijă, aproape cu emoție, Ieronim trase încet cearșaful, înfășurîndu-l și strîngîndu-l într-un colț. Vladimir apropiase mai mult lanterna și-i plimba conul da lumină de la un capăt la altul al lăzii. Ieronim nu-și putu reține un strigăt de surpriză: - Numai la asta nu mă așteptam!... Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]