1,879 matches
-
și se înfățișează ca întrupare a spr ijinului întru totul pur și a celui [ce este] sprijinit.“ 4. Practica circumambulării, constând în venerarea unui loc sau a unui obiect cu semnificație religioasă aparte, prin înconjurarea acestuia, mergând în sensulacelor de ceasornic (sau invers); practica poartă în hinduism numele de parikrama (san., „calea care înconjoară“) sau pradakshina (san., „către dreapta“); în budis mul tibetan, practica se regăsește sub numele de kora (tib., „mișcare de revoluție“, „circumambulare“). 5. „Pradakshina (ritual hindus ce constă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
existență între pământ și cer. Însemnătatea pe care o are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi toate aceste zgomote mărunte care se aud prin iarbă, prin aer, toată această forfotă nebunească a minusculelor gângănii, aș crede că într-adevăr sunt clipe când timpul încremenește pe loc, Mai citește-mi, te rog! el mă roagă și ceasornicul se porni pentru amândoi, 6 februarie, dimineața, cu câtă bucurie am pătruns din nou în bibliotecă, așezându-mă pe scaun în sala de lectură aproape goală, încerc să mă scutur de toate vocile pământului, scriu pe acest caiet, fiecare nerv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
altar și se-ntoarce apoi la bolta și pereții naosului, calotele laterale, Pereții încep, îi explică meșterul ucenicului său neascultător din fire, încep de la miazăzi, se continuă cu apusul și apoi miazănoapte, în felul în care se rotesc acele de ceasornic, iar pe pereți registrele se citesc de sus în jos, și el se întoarce cu fața la intrare arătând cu mâna întinsă, Abia la urmă bolta și pereții pronaosului, asta e și ordinea în care vom picta și nu alta, numai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seara asta, femeile n-au pic de rușine, năvălesc așa în viața ta! afară plouă sau ninge, n-am nimic pe cap, n-am umbrelă, haina de piele numai și umblu prin ploaia-lapovița-ninsoarea asta până îmi reglez cu precizie de ceasornic bătăile inimii, apoi 13 decembrie, febră mare, o răceală cumplită, l-am sunat pe Radu să-l rog să-mi cumpere din oraș ceva medicamente, înfofolit în pat desenez, 15 decembrie, știam că are ore până la douăsprezece, o aștept în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pământ, spuse din nou Logan. Nimic. — Mașina, zise Logan, mișcând radiografiile ca pe o marionetă macabră de umbre. Primul punct de impact e șoldul. Răsuci imaginea de la brâu, ridicând-o pe măsură ce răsucea jumătatea de sus În sensul acelor de ceasornic. Costele au lovit marginea de sus a radiatorului. Mișcă din nou radiografia fetei, plecându-i puternic capul spre dreapta. Partea stângă a craniului se izbește de capotă. Mașina frânează. Trase de radiografie drept În sus și o roti Înapoi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că nu pot s-o uimesc, dar asta nu mi se pare chiar atât de groaznic. Absența uimirii ne dă siguranță, ne îndreptăm spre o stare de bine distribuită în manieră echitabilă. Este un adagio precis ca și ticăitul unui ceasornic pe noptieră. Trupurile sunt calde, sexele, mușchi bine educați, pulsează blând. Dar în partitura asta, iubita mea, există ceva mort, mă gândesc, în timp ce părul tău îmi intră în gură, și te strâng cu putere, pentru că în noaptea asta îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
punct, nici un minut mai devreme sau mai târziu, supa e pe masă, în așa fel, încât zilnic mâncăm aproape aceleași feluri, în aceeași ordine și aceeași cantitate. Urăsc schimbarea și Elena o urăște și ea. La mine acasă trăim după ceasornic. Mă rog, da; asta-mi amintește ce zice amicul nostru Luis despre menajul Romera, care obișnuiește să spună că sunt soț și soție necăsătoriți. Într-adevăr, nu există burlac mai înrăit decât bărbatul însurat fără copii. Odată, ca să înlocuim lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
propage. Orice romancier, cu ocazia unui roman de-al său, ar putea scrie altă carte - roman veridic, autentic - spre a-și face cunoscut mecanismul ficțiunii. Când eram copil - presupun că și azi lucrurile se petrec la fel - mă interesau mult ceasornicele; tatăl meu sau câte unul din unchii mei obișnuiau să mi-l arate pe-al lor; îl examinam cu atenție, cu admirație; îl duceam la ureche; îi ascultam tic-tacul precipitat și perseverent; vedeam cum minutarul înainta foarte lent; în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lama unui briceag - capacul din spate și-mi arătau complicatul și subtilul organism... Ceea ce fac romancierii care scriu acum cărți pentru a explica mecanismul romanului lor, pentru a arăta cum procedează când scriu, nu este altceva decât să ridice capacul ceasornicului. Ceasornicul domnului Lacretelle e prețios; nu știu câte rubine are mecanismul, totul e însă lustruit, strălucitor. Să-l contemplăm și să spunem câte ceva despre cele observate.“ Ceea ce merită un comentariu: În primul rând, comparația cu ceasornicul e cu totul nelalocul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unui briceag - capacul din spate și-mi arătau complicatul și subtilul organism... Ceea ce fac romancierii care scriu acum cărți pentru a explica mecanismul romanului lor, pentru a arăta cum procedează când scriu, nu este altceva decât să ridice capacul ceasornicului. Ceasornicul domnului Lacretelle e prețios; nu știu câte rubine are mecanismul, totul e însă lustruit, strălucitor. Să-l contemplăm și să spunem câte ceva despre cele observate.“ Ceea ce merită un comentariu: În primul rând, comparația cu ceasornicul e cu totul nelalocul ei și corespunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
este altceva decât să ridice capacul ceasornicului. Ceasornicul domnului Lacretelle e prețios; nu știu câte rubine are mecanismul, totul e însă lustruit, strălucitor. Să-l contemplăm și să spunem câte ceva despre cele observate.“ Ceea ce merită un comentariu: În primul rând, comparația cu ceasornicul e cu totul nelalocul ei și corespunde ideii de „mecanism al ficțiunii sale“. O ficțiune de mecanism, mecanică, nu este și nici nu poate fi un roman. Un roman, ca să fie viu, ca să fie viață, trebuie să fie, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
O ficțiune de mecanism, mecanică, nu este și nici nu poate fi un roman. Un roman, ca să fie viu, ca să fie viață, trebuie să fie, ca și viața, organism, nu mecanism. Și nu e de niciun folos să deschidem capacul ceasornicului. Întâi de toate pentru că un adevărat roman, un roman viu, nu are capac, iar apoi pentru că ceea ce vrem să arătăm nu este un mecanism, ci rărunchii fremătători de viață, calzi de sânge. Și asta se vede și la exterior. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fremătători de viață, calzi de sânge. Și asta se vede și la exterior. E ca furia ce se vede pe față și-n ochi, fără a fi nevoie să deschizi niciun fel de capac. Ceasornicarul, mecanic fiind, poate deschide capacul ceasornicului astfel încât clientul să vadă mecanismul, dar romancierul nu trebuie să deschidă nimic pentru ca cititorul să simtă zvâcnind rărunchii organismului viu al romanului, care sunt înșiși rărunchii romancierului, ai autorului. Și cei ai cititorului identificat cu el prin lectură. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
roman. Rămâne, așadar, că romancierul care povestește cum se face un roman povestește cum se face un romancier sau cum se face un om. Și-și arată măruntaiele omenești, eterne și universale, fără a trebui să deschidă niciun capac de ceasornic. Povestea cu deschiderea capacelor de ceasornic este pentru literații care nu sunt ceea ce se cheamă romancieri. Capac de ceasornic! Copiii spintecă o păpușă, mai cu seamă când e alcătuită din mecanisme, ca să-i vadă intestinele, ca să vadă ce are înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
povestește cum se face un roman povestește cum se face un romancier sau cum se face un om. Și-și arată măruntaiele omenești, eterne și universale, fără a trebui să deschidă niciun capac de ceasornic. Povestea cu deschiderea capacelor de ceasornic este pentru literații care nu sunt ceea ce se cheamă romancieri. Capac de ceasornic! Copiii spintecă o păpușă, mai cu seamă când e alcătuită din mecanisme, ca să-i vadă intestinele, ca să vadă ce are înăuntru. Și, într-adevăr, ca să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum se face un om. Și-și arată măruntaiele omenești, eterne și universale, fără a trebui să deschidă niciun capac de ceasornic. Povestea cu deschiderea capacelor de ceasornic este pentru literații care nu sunt ceea ce se cheamă romancieri. Capac de ceasornic! Copiii spintecă o păpușă, mai cu seamă când e alcătuită din mecanisme, ca să-i vadă intestinele, ca să vadă ce are înăuntru. Și, într-adevăr, ca să-ți dai seama cum funcționează o păpușă, o marionetă, un homunculus mecanic, e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
seamă când e alcătuită din mecanisme, ca să-i vadă intestinele, ca să vadă ce are înăuntru. Și, într-adevăr, ca să-ți dai seama cum funcționează o păpușă, o marionetă, un homunculus mecanic, e nevoie să o spinteci, trebuie să deschizi capacul ceasornicului. Dar un om istoric, un om adevărat, un actor în drama vieții, un personaj de roman? El își poartă măruntaiele pe față. Sau, altfel spus, interioritatea lui - intranea -, ceea ce are înăuntru, îi este exterioritatea - extranea -, ceea ce e în afară; forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
niște struguri și medicamentele mele și s-a așezat lângă mine pe canapea. —Crăciun fericit, Jenny. —Crăciun fericit, Mark. Fără să ne privim unul pe celălalt, am întins mâinile după gustările preferate, fiecare în ordinea preferată, cu o acuratețe de ceasornic. Când ni se loveau mâinile, unul dintre noi mormăia un „scuză-mă“ și celălalt mormăia „cred și eu“. Nu m-a aruncat pe măsuța de cafea Ikea și nici nu a mâncat struguri de pe trupul meu gol ca să-mi demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
are inimă și iată că, din caietul negru pe care l-a găsit în geanta cu mostre de chembrică, fidea și macaroane, a desprins una sută opt pulsații pe minut. Le-a numărat toată noaptea cu ochii încruntați pe secundarul ceasornicului și acum a venit, din văgăuna blestemată, să-mi dăruiască manuscrisul, împreună cu două sute de caiele drept amintire, fiindcă presimțea că drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu ăsta? întrebase el pereții, catedra și soba de teracotă într-o dimineață la unsprezece jumătate, când mi-am făcut apariția, plin de praful prin care m-am tăvălit, aruncând cu pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu vă dau nici o rețetă. - Domnule profesor, mai încercai să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane, răspunse el, retezându-mi fraza, cu ochii pe cadranul ceasornicului. - Și urmă: - De altfel, când ați încercat să descheiați năsturașul de la piept al cămășii, v-ați supărat prea rău pe el, pentru că nu s-a desprins dintr-o dată. Am văzut apoi cum l-ați smucit și cum l-ați rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru o săritură de pe o stâncă fictivă în valurile mării. Ținea însă capul prea țeapăn pe trupul diform, ca și cum ar poza în fața unui fotograf. - Da, mi-aduc aminte, replicai îngândurat. Avea bătături, două bătături, la degetele mici ale labelor și ceasornic cu brățară la încheietura mâinii., Purta părul frizat cu fierul, completă tânărul care continuă: - A doua oară ne-am întâlnit la barul „Barbarina”. Era târziu, după miezul nopții, când ai intrat în speluncă. „Domnule pianist! Nu cumva ai un piramidon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să fie cu carne de porc. Ager ca duelgiii, Montenegro s-a suit pe-o bancă, Îndeplinind ordinul maestrului. Apoi a coborât cu un salt teatral. — Toate la vremea lor, a spus, privind fix un chiștoc strivit. A scos un ceasornic mare din aur; i-a Întors arcul și l-a consultat: Astăzi este 17 iulie; se Împlinește exact un an de când ați descifrat trista enigmă din Castellammare. În această atmosferă de cordială camaraderie, ridic paharul și vă amintesc că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]