2,037 matches
-
paradisul cu poftă mare, Uită de cei din jur, Provocând durere mare-n mii de inimi, Care l-au ajutat permanent. Anii curg în șiroaie repezi, Ca un izvor necurmat, Care nu se poate opri, Iar stelele privesc stinse către celest, Rugându-se cu stăruință. Zilele, încep să alerge spre apus, Vestind venirea toamnei, Care seceră viața muritoare a spiritelor, Făcându-le să zacă-n întunericul deznădejdii. Duhurile muribunde, stăpânind vlaga pământului, Încep să capete speranță-n găsirea raiului, Distrug tot
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
a sobrului gând Privesc în noaptea sumbră Și-mi ascult inima șoptind - Picături roșiatice care mă caută alene... Bătaia timpului stă să cadă: Vibrații care mă caută de zor - Clești ai universului potent, Care mă sfâșie cu nerăbdare... În lumina celestului zăresc iubirea cu ale ei raze, Care și le răspândește-n întinsul univers Și mă face să plutesc melancolic, După dragostea ce n-am avut-o Și după care tânjesc de când mă știu. Noaptea amorului În noaptea cea tăcută, Stau
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Mazilind domnia Reginei Zăpezii, Ce-și adună-n grabă oștirea haină Și-nvinge meschina rebelie și tulburătoare. Regatul Ghețurilor, își mărește furia groaznică, Distrugând orice urmă de speranță, Care sălășuia-n inimile băștinașilor, Lăsându-i în negura deznădejdii. În slava marelui celest, Mărțișor, fiul lui Marsyas Silen, Observând duroarea muribundă a terianilor, Se-nfățișază înaintea lumii-nrobite, Sculând-o la un crud război, Care va aduce pieirea Crăiesei Zăpezii Și va semăna o nouă oblăduire bună, Care va trona ca o nădejde-n mii
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
volume colective: - Busuioc de cuvinte Editura „Arionda” - Galați, 2007. (antologie de critică literară) - O antologie literară Editura „Valman” - Rm. Sărat, 2007. - A doua carte a întâlnirilor Editura „Polidava” - Deva, 2008. - A treia carte a întâlnirilor Editura „Corvina” - Hunedoara, 2009. - Armonii celeste Editura „Olimpias” - Galați, 2009. - Petale din cuvinte Editura „Docucenter”- Bacău, 2011 - Artă sfâșiată(Antologie de poezie) Editura „Arhip” - Sibiu, 2011 Antologia și revista Festivalului internațional ”The Art To Be Human”- Elveția, 2011 - Antologia universală”Comori de vise”(povești,povestiri,amintiri
IONEL MARIN de IONEL MARIN în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343542_a_344871]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Eram pe un câmp de maci, Și visam că părăsesc această lume... Ca un șoim spre cer mă avântam, Și dincolo de lună, voiam să zbor, Spre lumile celeste, și spre hotarul lor. Purtând cu el credința și iubirea, Sufletul se scaldă-n diafan văzduh, Despică nesfârșirea cuprins de bucurie Deasupra, peste mări, peste valuri sparte, Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte. O noapte-ntreagă-am colindat
TOAMNA... VIS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343570_a_344899]
-
Acasa > Orizont > Portret > FEMEIA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Femeia-metafora vieții, cu trup modelat de sculptori celești și suflet angelic. Te cheamă și te ispitește să-i înțelegi misterul, voluptatea, inocența, maternitatea. Citindu-i misterul și dezlegându-i enigma vei găsi toate răspunsurile pe care ... omenirea le caută încă din zorii vieții. În trupul ei stă ascunsă
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343573_a_344902]
-
avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea ei- minune clădită-n taina Curcubeului fiind creată de însuși Dumnezeu ... Graiul ei, blând ca al îngerilor, plutea peste întinderea albastră. pășea ușor precum gândul ce trece neauzit, de la un om la altul. Sculptori celești i-au modelat trupul din cel mai prețios jad, mirosind a mentă sălbatică și a Dragoste ... Referință Bibliografică: Femeia / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626, Anul II, 17 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343573_a_344902]
-
Port ziua și noaptea în gând, Și-n suflet, înrouat de speranță vie. CAUT O STEA Dintr-o tăcere târzie am pornit Un legământ de ascultare, Ca un copil al Soarelui divin, Să sparg întunericul, să luminez, Să dărui cuvinte celeste. Să caut candela veșniciei, steaua Cu lumina neînvinsă de timp. Aș vrea ca sărutul din izvorul cu mir, Să ne binecuvânteze ființa, S-aducă splendoarea și Împodobirea cu sfințenie a Sufletelor locuite de Om. PE DRUMUL IUBIRII Am răsărit din
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
O clipă aruncată în infinit, Eram vrăjiți de-a vieții feerie Când s-a aprins un foc ce-ardea mocnit. Și-ardea atunci în inimile noastre, Eram un singur trup cuprins de flăcări, O contopire-a dragostei măiastre Ce împlineau celestele cântări, Ce menestreli uitați de-ntreaga lume Le-au tot cântat în timpuri neîncetat, Dar n-au știut iubirii să-i dea nume Și atunci i-am dat numele tău curat. Dar azi de vrei să pleci mă ia cu
DE VEI PLECA… de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377380_a_378709]
-
și ne mergea bine intrați de bună voie în ritmurile universului înalt, al muntelui ce pare că sprijină Cerul îngemănat cu albul lăptos al zăpezilor diamantine, cu inflexiuni albastre sau transparente... un diamant stelar dăruit nouă ca semn al armoniilor celeste și al conexiunilor cosmic - terestru, noi toți uniți prin aceleși suflu divin și unic. Locuiam în oraș, aveam patinoare naturale, iar pentru săniuș, găseam noi derdeluș, pe undeva. Plecam cu patinele în picioare, pe trotuar, dar și pe stradă, până la
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
măsuri El timpul îl oprește în lacrima-mi ce plânge. Tu, dulce amintire te-ai închegat în suflet, Mărite Gând --- forță universală ! În orișice suflare-mi îți simt ușorul umblet, Când hoinărești cu mine în lumea cea stelară... Străbatem lumi celeste, esenț' filosofale, În matematici pure găsim sunet de liră... Și despicăm istorii cu epoci triumfale, Tu, gând, mi-așterni pe chip când zâmbet... când altul ce se miră... Putere ce exiști în slujba omenirii, Unică, creatoare de la-nceput de ere
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]
-
vioară... ce m-aș face? Tare-i trist! Ruga, în zadar mi-ar fi, căci distinsa domnișoară Nu prea îmi ascultă dorul. De aceea, când te-ating, Simt căldura ta ce-o porți, și iubirea-ți înfocată... Tu, scoți armonii celeste, care-n suflet îmi pătrund; Pe masă de te-așez, te sărut; ești atât de minunată! Și veghez la somnu-ți lin și cu drag mi te privesc... În sfârșit, mi-ești liniștită?... cu arcușul te-ai culcat. Nopțile eu mă
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
măr, Pentru a lumina, tainică colinda mea! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
pierdut. NU TE MAI GĂSEAM Nu te mai găseam mamă, prin casa pustie Iubirea ta aici, o regăsesc azi doar prin mine, Deși ai plecat ,ai plecat... În venele mele clocotește un fluviu din tine, Izvorăște emanația luminii din sfere celeste. Când am sosit iar acasă, nu te mai găseam, Dar în noaptea de freamăt te văd iar la geam, O noapte mai deasă pierdută prin geamătul surd A copilului născut în crivăț de fum, Căci fum este viața! La drum
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Pe culmi, făcînd sufletul mult prea bun! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
tot văzduhul, dintr-un capăt la altul al așezării unde ne ducem zilele. Fie că mergem pe străzi, grăbiți la rosturile noastre... facem toate astea sub umbrela nevăzută a miresmei care ne dăruiește o stare aparte, deosebită, ca o mirungere celestă, pe care, obișnuiți dintotdeauna cu atmosfera locului unde trăim, poate nici nu o observăm. Și totuși ea este o binecuvântare ce nu se dăruie tuturor locuitorilor lumii, ci doar celor trăitori în locuri alese, înzestrate cu harul acestui arbore magic
„SCRISORI DIN PREZENTUL MEU” DE LUCIA OLARU NENATI de VASILE FLUTUREL în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377605_a_378934]
-
din 03 ianuarie 2017. Am rămas Autor: Claudia Bota Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
și un fag. Citește mai mult Am rămasAutor: Claudia BotaAm rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor,Am rămas un cântec în albastrul serii,Topit de amurgul trist al tăcerii.Am rămas cu gândul la lumina celestă,Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită.Am rămas uitând că visul s-a închis,Eu care-n iarnă inima mi-am deschis.Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor,Tu care nu-mi lăsai durerea să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
Sa nemărginită, îi veni o idee, dar era așa de îngrijorat, fiindcă era conștient că totul trebuia creat cu atenție și cu orânduială mare. La un moment dat se ridică din jilțul Său aurit și merse până la poarta Marii Case Celeste, unde locuia. După ce parcurse multe coridoare imense și luminate, trecând pe lângă multe camere cu uși argintii, ajunse în curtea cerului. Văzându-l, Sfântul Petru deschise Poarta și îl întrebă speriat pe Domnul: - Tată, ce s-a întâmplat? Dacă ai coborât
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
Poartă și mă duc să mă odihnesc puțin. Și intră pe Poartă, fără să se mai uite la Sfântul Petru, care se pleca înaintea Lui și se dădea la o parte din Calea Sa, pentru a putea intra în Casa Celestă. Se vedea bine că Domnul era mult mai preocupat decât atunci când plecase spre Poartă, să stea de vorbă cu Sfântul Petru. Fiind obosit din cauza drumului și a creației, ajunse înapoi în jilțul Său și adormi un timp. Începu să vadă
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
trecea timpul mai repede, cu atât oamenii se înmulțeau din ce în ce mai mult și gălăgia pe care o făceau, transformase Pământul într-un vacarm de nedescris, care se auzea tot mai des și mai tare până sus la Domnul și în Casa Celestă. Dându-și seama că crease omul, dar uitase să-i dea și cuvântul pentru a vorbi, se ridică iar din jilțul aurit și plecă în fugă pe coridoarele lungi cu ușile argintii, gândind: ,, Cum am putut să uit? Omul meu
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
o faceți! Îngerii îi mulțumiră și se plecară din nou în fața Domnului. El le Făcu loc să intre pe Poartă și aceștea intrară supuși. După câțiva pași o luară la fugă spre camera lor, de bucurie că intraseră în Casa Celestă, că ajunseseră acasă. În timp ce îngerii erau bucuroși, Domnul mai rămase câteva clipe la Poartă. Sfântul întrebă curios, la un moment dat: - Tată, chiar Ești mulțumit de ce-au făcut îngerii? - Da, sfințișorule, sunt foarte mulțumit. Singurul lucru care nu-mi
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
trăda, se vor urî, se vor război între ei. Viața oamenilor nu va fi ușoară din cauza asta, pe planeta Pământ. Vor fi bogați și săraci, dar nici unii, nici alții nu vor fi fericiți, vreodată, așa cum sunt îngerii noștri din Casa Celestă. Pur și simplu, clipele lor de fericire vor fi foarte scurte, încât nici nu vor realiza vreodată ce este fericirea, nu vor crede în ea sau mai rău, nici nu vor crede în existența ei și vor încerca să-i
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > ILARION BOCA ȘI LUMINA DIN CUVÂNT Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ilarion Boca a îmbrăcat haina de lumină și frumusețe celestă dar a îmbrăcat și cuvântul într-o lumină a divinității, revărsând către noi iubirea sa pentru frumos. Gândurile sale senine au luat forma unor poeme sublime în care doinește recunoștința pentru Dumnezeu, iubirea față de plaiurile natale și față de creație. Condeiul
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
Divinității o mângâiere care să-i aline focul lăuntric. Se regăsește doar acolo unde se poate contopi cu esența divină și își colindă tăcerile în veșnicii în căutarea spiritului care îl definește și îl purifică: “Acum, când și-n cuvinte celesta iarnă vine/ Cu mari zăpezi și viscol, din miez de Univers,/ Coboară-ți Doamne ochii din cerul Tau spre mine,/ La candela iubirii ce-mi fulgeră în vers./ Acum, când zloata rece a-nvins până și gardul,/ Acum, când vântul
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]