63,037 matches
-
Europei. Simt continuitate, nu competiție. Știu bine, însă, ce loc am eu în ansamblul speței umane: un atom din cei șase miliarde. A-tom, pre grecește; in-dividus, pre latinește. Dotat cu (sau dăruit cu) "gena mulțumirii". Sunt o sumă de celule gânditoare; în continuitate bună cu alte celule gânditoare ale speței. Un episod (românesc) din dorul materiei de a se povesti pe sine. - Ce se întâmplă cu romanul românesc ? - Romanul românesc de azi este în formă. Se scrie prea lung, prea
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
însă, ce loc am eu în ansamblul speței umane: un atom din cei șase miliarde. A-tom, pre grecește; in-dividus, pre latinește. Dotat cu (sau dăruit cu) "gena mulțumirii". Sunt o sumă de celule gânditoare; în continuitate bună cu alte celule gânditoare ale speței. Un episod (românesc) din dorul materiei de a se povesti pe sine. - Ce se întâmplă cu romanul românesc ? - Romanul românesc de azi este în formă. Se scrie prea lung, prea vălmășit, dar merge! Se scrie fluvial, dezgrădit
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
de prizonieri avuseseră trei ceasuri bune și un ceas deșteptător cumpărat la mâna a doua, pe care nu prea se putea conta, după spusele celui căruia îi aparținea. Mai întâi dispăruseră cele două ceasuri de mână: posesorii lor ieșiseră din celulă într-o dimineață la ora șapte, șapte și zece - după cum arătase ceasul deșteptător - și în scurt timp, la numai câteva ore, ceasurile își făcuseră apariția pe mâinile a doi dintre gardieni. Și în felul ăsta rămăseseră numai ceasul deșteptător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
împreună. Într-o zi primarul uită să-și întoarcă ceasul. Fusese o zi agitată, căci pe durata nopții auziseră împușcături dinspre oraș, așa cum auziseră și înainte de momentul în care cei doi prizonieri cu ceasurile de mână au fost scoși din celulă, iar cuvântul „ostatic“ începu să prindă contur în mintea fiecăruia din ei, ca un nor apăsător care, prin forța propriei densități și a vântului, ia forma unor litere. În închisoare se nasc idei ciudate, iar primarul și mecanicul de locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pentru a-și face misiunea mai ușoară, gardienii nu permiteau nici unui prizonier să meargă singur la găleată: se duceau în grupuri de cel puțin șase oameni. Și nici căderea nopții nu i-ar fi fost de folos primarului, căci în celulă nu li se dădea voie să aibă lumină și n-ar fi văzut limbile. În gând ținuse evidența scurgerii timpului: va trebui să profite de prima ocazie care se va ivi fără să se mai sinchisească de precizia orei indicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai târziu, după lăsarea întunericului, îi înapoiase vesta păgubașului, fapt care îl etichetase definitiv în ochii lor - nu era un jucător adevărat. Ceilalți nu-l condamnau. La ce te poți aștepta din partea unui avocat? Nu exista oraș mai aglomerat decât celula lor și, de la o săptămână la alta, Chavel descoperise că într-un oraș te poți simți îngrozitor de singur. Își spunea că fiecare zi aducea tot mai aproape sfârșitul războiului - cineva trebuia să câștige în cele din urmă -, iar pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
minte că ostaticii sunt împușcați câteodată. Moartea celor doi prizonieri îl impresionase doar pentru scurt timp: se simțea prea părăsit și rătăcit ca să-și dea seama că există posibilitatea ca el însuși să fie într-o zi cel ales din celula prea aglomerată. Într-un loc aglomerat te poți simți în siguranță, dar și foarte singur. Odată, dorința de a-și aminti, de a se convinge că existase cu adevărat o viață din care provenea și la care se va întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nevoia să rupă tăcerea. Se trase mai aproape de unul dintre funcționari, un tânăr slab și tăcut, căruia tovarășii săi, dintr-un motiv oarecare, îi dăduseră numele de Janvier. Să fi fost oare scânteia de imaginație a unuia dintre tovarășii de celulă care văzuse în el ceva tânăr, încă necopt, dar răpus de puterea iernii? —Janvier, începu Chavel, ai călătorit vreodată? Adică așa, prin țară, în Franța. Pentru un avocat era caracteristic faptul că, până și atunci când încerca să stabilească o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
acesta pentru a fi descoperit. Primarul își acoperi ceasul cu amândouă mâinile, încercând în zadar să reducă la tăcere sunetul constant și demodat: tic-tac, tic-tac. 3 A doua zi după-amiază, la ora trei (după ceasul deșteptător), un ofițer intră în celulă: prizonierii nu mai văzuseră un ofițer de câteva săptămâni, iar acesta era tânăr și lipsit de experiență, lucru care se putea vedea chiar și din felul în care își potrivise mustața, luând prea mult din ea în partea stângă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am avut un copil care a murit când avea cinci ani... —Trebuie să tragem la sorți, spuse primarul hotărât, e singura soluție corectă. Ședea ținându-și încă mâinile pe burtă, ca să ascundă ceasul, dar bătaia lui se auzea în toată celula: tic-tac, tic-tac. O să-ncepem cu cei neînsurați. Cei însurați nu intră în discuție. Ei au responsabilități... I-auzi la el, ce șmecherie! exclamă Pierre. De ce să scape cei însurați? Și-au făcut datoria. Tu ești însurat, firește. Mi-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el. De ce nu lăsăm lucrurile să meargă de la sine? Eu și Lenôtre nu putem să ne cumpărăm viețile. Și-atunci, de ce s-o facă el? Liniștiți-vă, Monsieur Voisin, rosti Lenôtre. Nu e drept, spuse Voisin. Cam toți cei din celulă simțeau exact ceea ce simțea și Voisin: toți se arătaseră îngăduitori față de criza de isterie a lui Chavel, nu e lucru de glumă să te afli la un pas de moarte și nu te poți aștepta ca un gentleman să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lase să le trimiți după ce termină cu mine. Dacă nu, le păstrezi până la sfârșitul războiului... Se sprijini cu spatele de zid, tuși epuizat și spuse: Sunt un om bogat. Totdeauna am fost convins că voi ajunge bogat. Treptat, lumina părăsi celula, traversând-o de la un capăt la altul ca un covor care se rulează. Întunericul îl înghiți pe Janvier, pe când funcționarul care ședea lângă Voisin încă mai avea puțină lumină și mai putea scrie. Se lăsă o tăcere grea; criza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
avea puțină lumină și mai putea scrie. Se lăsă o tăcere grea; criza de isterie trecuse, nu mai era nimic de spus. Ceasul de buzunar și cel deșteptător înaintau desincronizat spre noapte și uneori Janvier tușea. Când întunericul cuprinse toată celula, Janvier rosti, parcă adresându-se unui servitor: —Chavel! Povestește-mi despre casa mea! Iar acesta se supuse. E cam la trei kilometri de sat. — Câte camere sunt? —Păi, e o sufragerie, biroul meu, salonul, cinci dormitoare, încăperea în care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Janvier. Are două sute douăzeci și trei de ani, răspunse Chavel. Cam prea veche, mi-ar fi plăcut ceva mai modern, comentă Janvier. Bătrâna suferă de reumatism. Întunericul îi cuprinse pe amândoi și ultima rază de lumină se prelinse pe tavanul celulei. Prizonierii se pregătiră imediat de culcare. Își bătură pernele, apoi le îmbrățișară ca pe niște copii. Filozofii spun că trecutul, prezentul și viitorul există simultan și, cu siguranță, în acest întuneric apăsător, trecutul reveni la viață într-o multitudine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca un hoț, de casă simțea o rușine aproape la fel de intensă. Căci își dăduse seama că Janvier i-ar mai putea fi de folos o dată, chiar și după moarte. Ferestrele goale îl priveau întocmai cum îl priviseră ochii celor din celulă așezați pe lângă ziduri. Își ridică ochii și cuprinse totul dintr-o singură privire: cercevelele nevopsite, geamurile sparte acolo unde fusese cândva biroul lui, balustrada terasei ruptă în două locuri. Apoi privi în jos, la picioarele lui care răscoleau pietrișul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ți-e foame. Nu prea te-ai atins de brânza aia. E bună. Ar cam fi timpul să plec, spuse Charlot. —Nu-i nici o grabă. A avut un preot lângă el? — Da, așa cred. Era un preot într-o altă celulă care făcea treaba asta. — Încotro pornești acum? Nu știu. —Cauți de lucru? — Am renunțat să mai tot caut. Nouă ne-ar prinde bine o mână de bărbat aici, zise fata. Două femei nu sunt în stare să țină o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
alfabetică, Mademoiselle, spuse el, începând de la coadă, pentru că acest domn Charlot a insistat să facem astfel. La sfârșit mai rămăseseră două bilețele, unul pentru mine și unul pentru el, iar unul dintre cele două purta semnul morții. Era curent în celulă și probabil că, ajutat de curent, el a văzut care dintre ele era marcat. El n-a așteptat să-i vină rândul, Charlot ar fi trebuit să vină după Chavel, și a luat biletul nemarcat. Fata sesiză imediat punctul slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
un mesaj cifrat ticluit de ei, cu informații false, și în acest caz va putea fi pus în libertate la momentul potrivit. I se arată filme cu imagini din lagărele de concentrare, este împiedicat să doarmă, este închis într-o celulă împreună cu neamțul cel sentimental (căzut acum în dizgrație), care-l trezește ori de câte ori e gata să adoarmă și care-l mustră pentru că și-a înșelat nevasta. Ambasadorul Germaniei și atașatul militar compun mesajul pe care el urmează să-l trimită. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o cu toată puterea și l-o izbit cu capul de gratii...Santinela o căzut!...Nenea Jănel i-o luat cheile de la centură, o descuiat lacătul de la celulă și...dus o fost! O trecut Prutul pe o luntre găsită la mal. O avut mare noroc, că ploua cu găleata...Altfel...In rest știți povestea. Grozav bărbat!...N-am mai auzit de altul care să rămână cu gândul și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lionel chiar așa i-a zis. Anghel se îndepărtează, mormăind ceva din care un cititor de pe buze experimentat ar fi identificat cu certitudine cuvântul „mă-tii“. E ora 19.00. În sala de consiliu a primăriei din Angers este întrunită celula de criză constituită pentru prevenirea tulburărilor posibile în urma manifestațiilor de masă anunțate întru salvarea lui Lionel: marșul de sâmbătă și mitingul de duminică. Subprefectul face prezența. — Armata? — Prezent, răspunde un general. — Poliția? — Prezent, răspunde Clovis, considerat cel mai în măsură
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vorbești, cum te miști, cum faci față acestei lumi carnivore și aspru pedepsitoare. scrumul țigărilor e compus din foiță de hârtie arsă, tutun ars aditivi arși, filtru strivit, melancolie. trotuarul ud al acestei toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și anotimpuri. te uiți și tu, dintr-odată, la lucrurile mici care ne compun. celulele pielii tale, care discută cu celulele pielii mele, când te mângâi stropii salivei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
strivit, melancolie. trotuarul ud al acestei toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și anotimpuri. te uiți și tu, dintr-odată, la lucrurile mici care ne compun. celulele pielii tale, care discută cu celulele pielii mele, când te mângâi stropii salivei tale care caută stropii salivei mele când te sărut picăturile pflügge schimbate în declarații de dragoste jumătățile de secunde împrietenite. o apropiere de lucruri mici face bine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și anotimpuri. te uiți și tu, dintr-odată, la lucrurile mici care ne compun. celulele pielii tale, care discută cu celulele pielii mele, când te mângâi stropii salivei tale care caută stropii salivei mele când te sărut picăturile pflügge schimbate în declarații de dragoste jumătățile de secunde împrietenite. o apropiere de lucruri mici face bine unei relații. mica turmă nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să nu îți dăruiești prietenia unei minuni, spune-mi? luo na, tu ești cartea schimbărilor mele i ching-ul meu primul anotimp de înțelepciune. ma chère et tendre, vreau să stăm de vorbă la o cafea să îmi povestești că unele celule nu te au ascultat, că nu a mers ceva bine în experimentările tale celulare cristaline, cu ipoteze - ce face cine cine ne regenerează, ne omoară, ne menține strigând de neputință sau bucurându-ne de izbânzi nebăgând de seamă transformarea din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
umbră de bănuială, de gelozie. șase în al doilea loc: prietenia fiecăruia dintre noi cu alții este făcută din altceva, din cânepă, de exemplu, nu din mătase. și vine din altă parte, de exemplu din asemănare, nu din molecule și celule. nouă în al treilea loc: armatele dragostei noastre trebuie hrănite, antrenate și ținute în munți trei ani, fără a le trimite la luptă. nouă în al patrulea loc: prietenia aceasta ne poartă și noroc în atingeri. ne trasează în palme
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]