9,103 matches
-
mulțumindu-se doar să-și exprime omagiul față de acesta. Se specifica însă că datorită meritelor sale Consiliul de Administrație a Societății Cenușa urma să ridice un monument de piatră în memoria sa. Evocarea figurii sale se încheia cu formula "pace cenușei sale"93, deși, după cum am arătat, arhimandritul fusese înhumat, iar nu incinerat. Calinic I. Popp Șerboianu, cremaționistul Îmi pare că este dificil a da o explicație exactă a opțiunii pro cremațiune adoptată, în ultima perioadă a vieții, de către Calinic I.
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sfârșitul deceniului trei al secolului al XX-lea. Câteva dintre acestea iau în discuție tematica incinerării, criticând în termeni vehemenți deschiderea crematoriului din București. De pildă, primul dintre acestea era publicat în martie 1928, la puțin timp după deschiderea Crematoriului Cenușa, și critica în termeni extrem de violenți statutul societății cremaționiste din România, primăria București și primarul Ion Costinescu, precum și adepții incinerării din spațiul românesc, operând cu o stigmatizare totală a acestora 94. Un alt articol semnat de același Mirmilo se alătura
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
punct de sprijin al mișcării cremaționiste din România. Cercetarea revistei Glasul Monahilor nu oferă informații despre cine anume a fost acest Mirmillo și despre posibila sa suprapunere cu figura arhimandritului. Astfel, rămâne o enigmă faptul că, imediat după deschiderea crematoriului Cenușa, se republica în Glasul Monahilor articolul anticremațiune din 1909 semnat de către Șerboianu, cu numele său complet, pe când intervențiile lui Mirmillo nu lasă indicii că ar fi vorba despre aceeași persoană. Întrebarea se pune firesc: de ce Șerboianu ar fi utilizat un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
enunțată mai sus. Totodată, Drăgulin nu utilizează în intervenția sa aparatul critic, pentru a identifica cu precizie sursa unei asemenea informații. În mod similar, Drăgulin nu menționa ceea ce Predescu subliniase: faptul ca Șerboianu activase 5 ani ca preot la Crematoriul Cenușa. Cu toate că nu mai făcea parte din cadrul clerului ortodox, Calinic Popp Șerboianu a semnat articolele sale din revista Flacăra Sacră cu titulatura de arhimandrit, ținând cont de precedentele sale monahale. De asemenea, cremaționiștii români îl pomeneau utilizând aceeași titulatură. Cu certitudine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prezenta ediție, pentru exemplificarea celor expuse, o serie de fotografii, cuprinzând, după cum se vede, și instantanee din lucrările și articolele publicate de către arhimandrit. Totodată, pentru a sublinia faptul că scrierile lui Șerboianu avuseseră ecouri la nivel practic, în incintele crematoriilor Cenușa și Vitan Bârzești, am adăugat și câteva fotografii, demonstrând faptul că mare parte din persoanele incinerate au fost animate de credința creștină și chiar de către învățăturile ortodoxe. Pe de altă parte, Șerboianu nu și-a manifestat opțiunea cremaționistă doar la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din Serbia, referindu-ne la poziția anticremațiune a Bisericilor Ortodoxe din cele două țări, a determinat acest lucru. Dar Calinic Popp Șerboianu nu a fost singurul cremaționist român ce devenea membru de onoare al Societății "Oganj". Mihai Popovici, secretarul societății "Cenușa", beneficia de aceeași poziție, după cum o relevă un articol din Flacăra Sacră 101. De altfel, curând după ce arhimandritul începea să publice în Flacăra Sacră ciclul său de articole dedicate relației între cremațiune și religia creștină, o parte dintre acestea au
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prejudecățile ce nu pot servi nimănui și nici Bisericii, va arăta în mod documentat și amănunțit, în studiul său "Cremațiunea și Religia Creștină", că religia ortodoxă nu reprobă incinerarea"103. În același sens, în Raportul de activitate a Consiliului Societății "Cenușa" pentru anul 1935 erau reliefate eforturile și curajul lui Șerboianu. Se arăta, o dată în plus, adeziunea sinceră a acestuia la mișcarea cremaționistă din România: Nu putem trece ușor cu vederea activitatea curajoasă și înțeleaptă a veneratului Arhimandrit Calinic Popp Șerboianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în Capela Crematoriului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru ortodocșii care optau pentru arderea cadavrului. Se preciza însă, în mod suplimentar, că aceste servicii erau "ținute foarte solemn și în un cadru demn și maiestos, fără graba care jignește sentimentele religioase"106. Dacă raportul de activitate al Societății Cenușa pentru anul 1937 nu-l pomenește de Șerboianu, cel pentru anul 1938 o face, evocându-i pe scurt activitatea, în termeni elogioși: "Adunarea mulțumește, prea distinsului arhimandrit Calinic Popp Șerboianu, pentru râvna înălțătoare și felul cu totul distins și impresionant
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
serv. Religios decedaților, ce urmează a fi incinerați și care aparțin de parohiile lor, așa cum s-a întâmplat zilele acestea, la decesul unei doamne ce a fost incinerată"108. Din acest unghi nu am constatat, cercetând statisticile incinerărilor de la Crematoriul Cenușa, o creștere semnificativă în urma apariției articolelor semnate de Șerboianu, fiind vorba, după cum am precizat, de o exagerare evidentă. Dimpotrivă, după cum se poate vedea mai încolo, numărul incinerărilor scade înspre anul 1940 cu aproape jumătate față de anul în care arhimandritul începea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremațiunii. Pe de altă parte, este foarte adevărat faptul că preoții ortodocși înșiși, în ciuda deciziilor sinodale din 1928 și 1933, continuau și continuă să săvârșească serviciul religios pentru cei incinerați. Parcurgerea tuturor rapoartelor de activitate din perioada interbelică ale Societății "Cenușa", parcurgerea colecției revistei Flacăra Sacră, precum și a materialului documentar aflat în arhiva Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane (ACCU) din București, privind mișcarea cremaționistă și crematoriul Cenușa, nu relevă faptul că Calinic Popp Șerboianu ar fi deținut vreo funcție în cadrul societății
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
religios pentru cei incinerați. Parcurgerea tuturor rapoartelor de activitate din perioada interbelică ale Societății "Cenușa", parcurgerea colecției revistei Flacăra Sacră, precum și a materialului documentar aflat în arhiva Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane (ACCU) din București, privind mișcarea cremaționistă și crematoriul Cenușa, nu relevă faptul că Calinic Popp Șerboianu ar fi deținut vreo funcție în cadrul societății și, nici măcar, situația în care a fost doar un simplu membru. Desigur, în termenii unei istorii contra-factuale, ar fi fost nu lucru dificil ca arhimandritul, datorită
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
societății și, nici măcar, situația în care a fost doar un simplu membru. Desigur, în termenii unei istorii contra-factuale, ar fi fost nu lucru dificil ca arhimandritul, datorită influenței și simbolului pe care îl reprezenta, să acceadă lesne în ierarhia Societății Cenușa, însă acest lucru nu s-a petrecut. Or, o atare situație demonstrează că arhimandritul a încercat pe cât posibil să adopte o atitudine echilibrată față de mișcarea cremaționistă din România, cu toate că făcea parte din ea și îi aducea servicii deosebite. După cum am
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o atitudine echilibrată față de mișcarea cremaționistă din România, cu toate că făcea parte din ea și îi aducea servicii deosebite. După cum am mai precizat în cartea mea dedicată istoriei cremațiunii în România secolelor XIX-XXI, mișcarea cremaționistă din perioada interbelică, după edificarea crematoriului Cenușa, s-a confruntat cu mari dificultăți financiare. În fapt, majoritatea lucrărilor efectuate pentru acest edificiu au fost făcute utilizându-se credite pentru fiecare dintre acestea. Ajutorul financiar dinspre Primăria București a fost valabil doar în primii ani după inaugurarea crematoriului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
manifeste sub formula plății "incinerărilor administrative" (sociale) efectuate în contul municipalității (a fost vorba despre incinerarea unor cadavre nerevendicate de aparținători, unele provenind de la morga bucureșteană și, mai rar, a unor nou născuți). În aceste condiții lucrările angajate la Crematoriul Cenușa pentru construirea unui columbariu principal și a unui preconizat parc al edificiului, care ar fi cuprins inclusiv o monumentală fântână arteziană (conform planurilor arhitectului Ioan Trăjănescu), se ridicau la un cost foarte mare. Prin urmare, în Flacăra Sacră, la 1939
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cuprins inclusiv o monumentală fântână arteziană (conform planurilor arhitectului Ioan Trăjănescu), se ridicau la un cost foarte mare. Prin urmare, în Flacăra Sacră, la 1939, se publica un apel adresat tuturor membrilor societății, dar și simpatizanților cremațiunii neînregimentați în societatea Cenușa, precum și acelora "care doresc progresul, civilizația și pietatea"109, de a contribui financiar la realizarea acestui proiect. Suma totală implicată ar fi fost de cinci milioane de lei, pe când societatea Cenușa dispunea la acel moment doar de 1,1 milioane
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
membrilor societății, dar și simpatizanților cremațiunii neînregimentați în societatea Cenușa, precum și acelora "care doresc progresul, civilizația și pietatea"109, de a contribui financiar la realizarea acestui proiect. Suma totală implicată ar fi fost de cinci milioane de lei, pe când societatea Cenușa dispunea la acel moment doar de 1,1 milioane de lei. Se solicita astfel celor cărora li se adresa apelul să împrumute societatea cu o suma care să nu fie mai mică de 2000 de lei, sumă ce urma să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o dobândă de 6% (în eventualitatea decesului celui care împrumuta societatea, suma urma să fie restituită familiei)110. Acest apel s-a repetat în mai multe numere ale revistei, prezentându-se și numele celor care au acordat acest împrumut societății Cenușa. Astfel, în numărul din noiembrie al revistei Flacăra Sacră apar 14 persoane care au făcut acest gest, ultimul dintre aceștia fiind Calinic I. Popp Șerboianu, cu un împrumut de 10.000 de lei. Gestul arhimandritului reliefează, din nou, implicarea sa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
10.000 de lei. Gestul arhimandritului reliefează, din nou, implicarea sa militantă în cadrul mișcării cremaționiste din epocă 111. O altă dovadă a adeziunii arhimandritului în mișcarea cremaționistă din România interbelică o reprezintă participarea acestuia la un concurs organizat de Societatea Cenușa în 1937. A fost vorba despre un concurs ce propunea cititorilor revistei Flacăra Sacră găsirea unei inscripții potrivite, formate din cinci cuvinte, pentru frontispiciul crematoriului care "să corespundă tradițiunii și eticei religioase a tuturor credințelor și pentru a sintetiza filosofia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cinci cuvinte, pentru frontispiciul crematoriului care "să corespundă tradițiunii și eticei religioase a tuturor credințelor și pentru a sintetiza filosofia vieții în fața realității crude a finalului inevitabil"112. Șerboianu trimitea astfel o propunere care sintetiza crezul său cremaționist: "toate sunt cenușă, țărână, umbră!"113 Flacăra Sacră a continuat să pomenească în paginile sale ecourile articolelor arhimandritului asupra cremațiunii. Cea mai relevantă dintre acestea ar fi o informare publicată în noiembrie 1936, când cititorii revistei erau informați că "forurile superioare bisericești"114
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită relevanței sale, ca limpezime în imaginea evocată și simbolurile aferente, a fost republicată în Glasul Monahilor, în plin scandal ocazionat de deschiderea crematoriului Cenușa în 1928116. Mai târziu, odată cu adeziunea sa la cauza cremaționistă, Calinic Popp Șerboianu explica motivația intervenției sale prime. Pe undeva situația sa de schimbare a taberei se asemenea cu cea a lui Constantin Dissescu, care procedase însă în sens invers
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost un istoric al Bisericii Ortodoxe, dar a fost nehirotonit 123. Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Istoria Bisericii din Basarabia în timpul ocupației țariste", apărută în 1931124. Moare la 11 iunie 1948, fiind incinerat, conform propriei voințe, la Crematoriul Cenușa din București 125. Urna sa se găsește într-un dintre columbariile acestui crematoriu. Cel de al doilea este Iosif Tărău (1882-1969), o personalitate complexă, legată și ea de Biserica Ortodoxă Română 126. Licențiat în drept și teologie, a fost, la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din Oradea. A participat în calitate de delegat la Adunarea de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, fiind în perioada interbelică ales de două ori deputat. După război a renunțat la orice activitate ecleziastică. Moare în 1969, fiind incinerat, iar urna cu cenușa sa a fost înhumată în Cimitirul Orășenesc din Oradea 127. Cel mai consistent și reprezentativ studiu al activității publicistice a lui Șerboianu în Flacăra Sacră, precum și pe tărâmul cremațiunii, a fost cel dedicat Cremațiunii și religiei creștine. Acest studiu a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
era una extrem de dificilă datorită opoziției vehemente a Bisericii Ortodoxe Române asupra incinerării din acel timp. Deja retorica tradiționalistă ortodoxă înregistrase, până în acel moment, succese semnificative 129: pe lângă campania de presă declanșată împotrivă cremațiunii și cremaționiștilor încă de dinaintea deschiderii crematoriului Cenușa la 26 ianuarie 1928, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au hotărât prin două decizii sinodale, din 1928 și 1933, interzicerea oricărui serviciu religios în cazul incinerării (decizie valabilă și astăzi). Așadar, din punct de vedere ortodox, incinerarea era complet în afara "adevărului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cea mai semnificativă întrucât însemna transpunerea în realitate a ideii arderii cadavrelor în România. Un timp au beneficiat de un sprijin consistent din partea Primăriei Capitalei, însă acesta se diminuase în timp, dar, pe de altă parte, până la 1934, clădirea Crematoriului Cenușa era în mare parte finalizată, numărul membrilor societății Cenușa crescuse semnificativ, iar numărul incinerărilor efectuate era într-o ușoară creștere 130. Redăm mai jos evoluția numărului incinerărilor de la inaugurarea crematoriului până în 1940, pentru o mai bună limpede edificare: 1928 1929
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]