910 matches
-
pe care prezența vegetației îl avea asupra strămoșilor noștri, sugerând bogăția unei recolte posibile și prezența vânatului și animalelor domestice. Frumusețea naturii trece, în mod inconștient, prin stomac. Absența acestor peisaje acționează în mod negativ asupra întregii persoane. Spre exemplu, cenușiul clădirilor și al salopetelor impus de comuniști, ca simbol al industrializării, al opoziției cu natura, a determinat apariția unor generații cu valori profund afectate, greu de recuperat pentru o logică a mediului curat. Raportarea la alimente (obișnuințele alimentare) constituie un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și viziunea despre lume din textul poetic studiat, aparținând simbolismului Supratema eșecului existențial generează astfel două linii tematice: Logos și Thanatos, respectiv Eros și Thanatos. Acestea se dezvoltă prin analogie între universul obiectual și cel lăuntric, prin recurența cuvântuluicheie, plumb. Cenușiul sumbru al plumbului se revarsă în lume, devenind dominanta cromatică a „decorului“ bacovian. Imaginea cavou lui în care Dormeau adânc sicriele de plumb // Dormea întors amorul meu de plumb figurează un spațiu poetic ce pune în evidență absurdul lumii în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de salvare. Aceasta „ucide“ sentimentele, coborândule în inerția limbajului, în sicriele de plumb ale cuvântului tipărit. Ideea poetică este accentuată prin imaginea sinestezică a florilor de plumb și a coroanelor de plumb, care sugerează nu numai devitali zarea, încremenirea în cenușiul și mediocritatea lumii comune, ci și povara unei existențe derizorii, și conștiința eșecului, și ființa iremediabil captivă în limitele teluricului și ale limbajului. Prin asemenea imagini, discursul liric reliefează sentimentul finitudinii exis ten țiale și al solitudinii ființei creatoare ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
extremismului stimulilor, ignorând reproducerea de tip fotografie. Arta este o formă de implicare în goana după stimuli, consideră Desmond Morris. Apare o diferență esențială în ceea ce privește stimularea între mediul nostru consumist (care tinde să ne aducă în pragul epuizării) și ternul, cenușiul mediului școlar, care este prea șters pentru a mai putea declanșa o reacție de răspuns (stimulare mult subnormală în raport cu ceea ce a devenit "normalitate" sub impactul publicității care exacerbează consumismul). Ne aflăm în fața unei opțiuni dramatice: școală versus mall. Când exagerarea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
se întâlnească cu regina Angliei sau cu Mao Tze Dun. Traversează țara și lumea făcând cotidiene băi de mulțime pe care televiziunea, acest nou instrument de propagandă pe care îl folosește în exces, le multiplică la o scară fără precedent. Cenușiul sterp al primilor ani de dictatură a proletariatului se colorează, generând noi dinamici și noi comportamente, mai puțin înțepenite, făgăduieli ale unui dezgheț niciodată desăvârșit. După anii apăsători în care societatea fusese dominată de umbre reci și asexuate, conform modelului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei. Poziția auctorială e flegmatică, aparent expurgată de afectivitate, „obiectivistă”. De sub cenușiul nespectaculosului răzbat totuși, semnificate implicit, zbateri sufletești și combustii intelectuale pentru care scriitura „măiestrită” se dovedește a fi un revelator eficace. Marin Preda-incomodul (1996) e o monografie neconvențională și lipsită de pedanterie, o carte de critică hermeneutică, cu materia organizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este prosper sau că este celebru (Goleman, 2005). C-o vrem sau nu, pretutindeni succesul unora favorizează apariția
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tifon. Se pun 3-5 picături În fiecare ochi, de 3-4 ori pe zi. Cataractă Opacifiere a cristalinului, care se caracterizează prin tulburări de vedere (vedere dublă sau multiplă, perceperea subiectivă de musculițe zburătoare etc) și prin colorarea În alb sau cenușiu a pupilei. Apare la bolnavii de arterioscleroză, diabet, artrită etc. Picături de miere de albine, cîte una În colțul fiecărui ochi, noaptea la culcare, timp de cel puțin o lună. Amestec de miere de albine și oțet de mere, În
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
mă întrebe: dar ce ți-ai făcut la păr? nimic, m-am spălat pe cap. Catania avea un farmec aparte în amurg, îi găsisem inima la statuia elefantului, în piață, iar lumina care se împuțina la sfârșitul zilei făcea ca cenușiul sobru al clădirilor să se înmoaie, iar zidurile lor nu mai păreau atât de impenetrabile, și, dintr-o dată, parcă, te chemau să le afli secretele. Descoperisem ce frumos se încheia ziua, stând pe treptele domului, de unde puteai urmări cu privirea
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
apele mării, și-a pus cămașa și papucii și a luat-o pe poteca Îngustă ce urca din golful micuț până la turnul de pază. Acolo și-a făcut o cafea și a Început să lucreze, Îmbinând tonuri de albastru și cenușiu, ca să definească atmosfera adecvată. În timpul nopții - dormea tot mai puțin, iar somnul Îi era o picoteală nesigură - decisese că doar cu tonuri reci putea să delimiteze linia melancolică a orizontului, pe care se profilau siluetele războinicilor ce mărșăluiau pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
era nepotrivită, dar spusese un pahar, și acela era un pahar. Necunoscutul - termenul nu mai era exact, a gândit brusc - nu mai privea fresca și-și ținea paharul cu prea mare atenție. Din spatele ochelarilor, ochii deschiși la culoare, de un cenușiu foarte palid, Îl țintuiau acum pe pictor. - Știu ce zici. Mi-am văzut soția murind. Faulques nu voia să se arate stupefiat, nici să-și dezvăluie emoțiile. Dar ceva i se citea probabil pe chip, fiindcă zărise iar gaura neagră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pare că s-a răzgândit. Numai după ce a sorbit și a pus halba pe masă, a tras de două ori din țigară și i-a zâmbit lui Faulques. Ori mai curând a făcut-o gura lui, pe când ochii bătând În cenușiu rămâneau imperturbabili, pironiți pe pictorul de război. - Există ceva, a zis croatul fără emfază, ce Înveți În lagărul de prizonieri: așteptarea. La Început te neliniștești, firește. Frica și nesiguranța, după cum Îți poți Închipui. Da. Primele săptămâni sunt rele. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
orbite. Atunci Faulques mărise diafragma cu un punct, focalizase pe ochii ieșiți din orbite pe care Îi avea În față și declanșase, obținând o imagine de o perfecțiune tehnică oribilă: câteva volume eșalonate În mai multe nuanțe de negru și cenușiu, mâinile legate și murdare În planul cel mai apropiat, cu nuanța cea mai luminoasă a palmelor și unghiilor, partea inferioară a feței pe care se proiecta umbra mâinilor, partea superioară luminată de soare, negru strălucitor, piele asudată, muște, fire de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
migdale albe, cu două pupile foarte negre pironite pe obiectivul aparatului, pe Faulques, pe miile de privitori ai acelei fotografii. În spate, În fundal, ca un punct terminus al drumului parcurs de ochii privitorului, suma tuturor nuanțelor de negru și cenușiu: umbra capului unui om pe nisip, unde, În ciuda ușoarei defocalizări a fundalului, se ghicea - tușă măiastră a hazardului și naturii, implacabile amândouă - urma lăsată de labele și coada crocodilului care venea târâș. Faulques trăsese nouăsprezece poziții când o santinelă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și patru cutii cu bere. - Frumoasă priveliște, a spus Markovic. Au rămas cu ochii la Întinderea albastră care, de la poalele falezei, se deschidea spre orizont În evantai: gurile de la apus la nord, cu insula Spânzuraților și linia Întunecată, estompată În cenușiu, a Capului Rău, care se Întindea spre largul mării, spre sud-vest. Părea, a gândit Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gândit Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să scapete, lăsând În contralumină, eșalonate În diverse planuri și tonuri, care mergeau de la cenușiu negricios la gri luminos, succesivele neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin. Apoi a dat din umeri. - Cam cât Întunericul, aproximativ. Aproape trei kilograme pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
soarelui, care Începea să scapete și strălucea În fereastră, dădea Întregii scene o lumină extraordinară, făcând armurile să sclipească de parcă ar fi fost din metal adevărat; deși totul se datora efectului pictural al liniilor fine de alb de titan pe cenușiu neutru și repetiției, În tușe delicate ceva mai luminoase, tonurilor care Înconjurau metalul lucios. - Se spune că Înainte de a muri, a comentat croatul, trebuie să plantezi un copac, să scrii o carte și să ai un copil. Cândva am avut
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și să iasă afară, În lumina murdară pe care se profilau siluete ca În acuarelele venețiene, duzini de bărbați și adolescenți ce priveau În jur precum câinii care amușinau aerul Înainte de a se Îndrepta spre linia orizontală de ceață, un cenușiu ceva mai luminos, ce părea să plutească pe fața pământului: umezeala care urca dinspre râul din apropiere și estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată; un ansamblu de linii drepte, de suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
erupție situat mai la stânga, de cealaltă parte și pe câmpul de luptă unde cavalerii se Înfruntau În lănci ori așteptau clipa intrării În luptă. Între aceste două lumini, În fund și sus, În culori răcite cu straturi de albastru și cenușiu și cu voalări albicioase care accentuau efectul de distanță, se Înălțau turnurile din sticlă și oțel ale orașului modern, noua Troie În fața căreia, În prim-plan, cu imagini de dimensiuni reale, fiul lui Priam și soția sa Își luau rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a lungul peretelui circular, pe care lumina din amurg Îl Întuneca În unele locuri și Îl Înroșea În altele. S-a oprit la bărbatul care lovea În cap un muribund. Trupul de pe jos, abia schițat, era doar din tușe de cenușiu și ocru. Un chip inform. - Unii spun că și cel care lovește, torturează sau ucide devine animal fără rațiune, a comentat Markovic. Ce crezi despre asta? Crezi că nimeni nu poate gândi și lovi În același timp? Faulques s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Pocnetul cuțitoaielor care loveau În carne și oase nu se putea nici fotografia, nici picta. Unele sunete erau perfecte prin ele Însele și aveau culoare: verdele temperat În tonurile medii și lungi ale unei viori, albastrul-Închis al vântului de noapte, cenușiul ploii care răpăia În ferestre. Dar pocnetul acela era imposibil de compus pe paletă. Contururile i se pierdeau precum planurile În culoarea lui Cézanne. - Nu i-ai convins, ai dreptate - Markovic Îl privea atent. Deși mărturisesc că m-a mirat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul turnului, ale cărui pietre le aurea lumina roșietică de la răsărit. Dincolo de zare, coasta accidentată se profila În negura ușoară a zorilor, cu Înălțimi marcate În perspectivă de diferite tonuri de cenușiu, de la cel mai Întunecat și apropiat la cel mai difuz și depărtat. Ca În tablourile vechi. Era o zi frumoasă, a hotărât senin. A coborât pe poteca Îngustă și Înclinată și, ajungând pe plaja care Încă mai stătea În umbră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un drum scurt și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care să pretindă că ia drept adevărat ceea ce i se spune. Hingley (1978:77-79, 85-86) sugerează că: faptul că vranyo continuă să fie la modă și la sfîrșitul secolului XX se explică prin funcția acestei minciuni de a colora viu cenușiul epocii moderne, din moment ce și doctrina oficială care susține că viața în Rusia totalitară este mai veselă decît în alte locuri este, în sine, un exemplu ilustrativ de fantezie creatoare. Urmîndu-l pe Dostoievski, Hingley sugerează că aceia care spun minciuni vranyo
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
marelui dramaturg rus! Alexa Visarion a înțeles ca nimeni altul forța expresivă a tăcerii cehoviene, deznădejduitul și tragicul strigăt omenesc care țâșnește din adâncul muțeniei, dar și puritatea pe care o închide, fără s-o poată strivi în idealitatea ei, cenușiul pustiului existențial, al orizontului fără de zări. Totul în acel spectacol era o tăcere vorbitoare, glosând despre insondabilul suflet omenesc, cu meandrele și sfâșierile sale nevindecabile, totul era construit oximoronic, de la evoluția personajelor până la costumele și pietrișul de un alb strălucitor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]