6,424 matches
-
jos și așteaptă inevitabila saturație care câteodată se produce, câteodată nu. Acum, în momentul acesta, l‑a apucat în sfârșit greața, așa că lasă să‑i cadă condeiul cu care voia să‑și noteze un vers în caietul de însemnări, iar cerneala țâșnește fără rost. Asta a fost greața sau nu? Nu, mai degrabă nu. Spațiul în care se află arată la fel de mic‑burghez ca întotdeauna. Abia dacă i se pare mai greu, mai dens sau mai compact. Dar a înțeles, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mi se accelerase, dar probabil că avea legătură cu teama de a Înfrunta reproșurile acestei femei de treizeci de ani care se afla lângă mine. Akemi avea o cicatrice pe abdomen care forma o mică aureolă asemănătoare unei pete de cerneală roșie vărsate pe un șervețel. — După mutra pe care o faci, s-ar zice că regreți deja banii cheltuiți cu mine și că tot ce ți-am spus te face să izbucnești În hohote de râs, nu-i așa? Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
yeni. Asistasem la Întregul proces: mai Întâi alunița din care creșteau În mod nenatural două fire lungi de păr, apoi mirosul neplăcut ce se răspândea imediat după arderea aluniței cu laserul, și În cele din urmă pata roșcată, ca de cerneală, ce se formase. De fiecare dată când o dezbrăcam, nu puteam să nu mă gândesc de ce tocmai eu, din toți bărbații cu care se culcase Akemi, a trebuit să fiu martorul unui proces atât de dezgustător și mă Înfuriam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atât de dezgustător și mă Înfuriam de fiecare dată. Probabil că toți bărbații dinaintea mea erau mulțumiți cu alunița naturală și cu cele două fire de păr, iar cei de după mine nu vor vedea decât acea pată roșcată, ca de cerneală. Doar eu cunoșteam Întreaga istorie a acelei cicatrici. — Eu plec, să știi! Akemi se ridică brusc În picioare, Își croi drum printre clienții barului, cu toții mai tineri decât ea cu vreo zece ani, și se Îndreptă spre ieșire. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau. Cu o mână continuam să-i șterg saliva și cu cealaltă, cu care până atunci Îi mângâiasem cicatricea ca o pată de cerneală, am Început să-i masez degetele de la picioare șoptindu-i: „E În regulă, nu se Întâmplă nimic, e În regulă“. Continuam masajul frecându-i ușor degetele de la picioare, ceea ce Îmi crea impresia de a mă fi dedublat, de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca o pată de cerneală de pe abdomenul lui Akemi, șoptindu-i la ureche „E o comoară, e o comoară“. — Aș vrea să mă asculți, aș vrea să-mi asculți povestea. Înfășurat doar Într-un prosop de baie În jurul taliei, am sunat la room-service. Șampanie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acră Când e-amară și blesteamă... Limba noastră fără semăn Are gustul de fetească, De sărut de prunc în leagăn Și de doină eminească. Limba noastră de milenii Are gustul de regală Tescuită-n teasc de genii Din a sângelui cerneală... Limba noastră cea de rugă Are gustul de mustoasă, De vin vechi de buturugă Și de lacrimă sfioasă. Limba noastră nepereche Are gustul de băbească Cea mai nobilă și veche Pe moșia strămoșească. Limba noastră-i încântare, Are gust de
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
adevărată adunare de reverberații care au venit din substratul trăirilor interioare, punând în mișcare secrete roți sufletești. De cele mai multe ori cu zâmbetul pe față, am scris câteodată și pe răni care sângerau, dar cel mai adesea am încins penița în cerneala dragostei de viață, a iubirii și respectului față de semeni, scriind rânduri, rânduri mereu cu speranța că acestea vor respira în timp. Ele au adunat laolaltă căutările înfrigurate, izbânzile și umilințele neputinței de a cuprinde necuprinsul sau de a depăși propriile
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
umbre de murmur și literă, cuvinte fragede trec peste umăr în peniță zâmbetul crește mai înalt. Adun în călimară ruine, plopi desfrunziți de flacăra lui mai, tei care nu au atins niciodată cerul. Închegată-n frica de a nu îngenunchea cerneala curge în vene, pentru o clipă descătușez oglinda apei să pot spune: lună! lasă curcubeul pe noi iarna să nu poată arunca zăpadă în păr, roșul îmi face cu ochiul până la orbire. Mă așez lângă lac să-ți cânt din
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
de Moș Ion Roată, a fost un țăran român, deputat în Divanul Ad-hoc și un susținător înflăcărat al Unirii Principatelor Moldova și Valahia și al reformei agrare din Principatele Unite Române. Se spune că semna prin punerea degetului muiat în cerneală - puntea de veacuri a neștiutorului de carte - oficial semnând cu parafa primită în Divanul ad-hoc, dar era înzestrat nativ cu o minte ageră și o judecată dreaptă, fiind cunoscut ca un om cinstit, „cu gâdilici la limbă”, adică spunea adevărul
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
Când am ajuns acasă lumina era stinsă Mă aștepta la poartă o candelă aprinsă Miros de-nmormântare trona-n ulița mare Mă așteptau în negru zeci de admiratoare Nebunul din comună striga la primărie Că nu mai au la școală cerneală și hârtie Arar un trecător venea cu-o lumânare Jelea din toți rărunchii un grup de bocitoare. Când am ajuns acasă ușa era-ncuiată Și apa din fântână demult era secată Pe ulița pustie eu păream o stafie Din crânguri dispăruse
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Se pune în semilună, noaptea-n soarele din bec doar cu dioptrii s-alerg. Gândul face pârtii pe hârtie, atras ca un magnet. Cuvintele dansează-n hora poeziei cu viteza luminii. Mirosul de cerneală îmi stă brodat pe față. Orele zboară ca vântul!... Dimineața își varsă lacrima în gura ierbii. Rimelul cade greu pe gene. Referință Bibliografică: CURCUBEUL DIN LENTILĂ... / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie
CURCUBEUL DIN LENTILĂ... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362793_a_364122]
-
un trecut mitic și se zbate să zboare și să respire un aer mai citadin, mai plin de intensitatea trăirii, de ”acum și aici”, într-o regie mai elaborată și mai aproape de sine. În fața ochilor mei/ defilează în tocuri de cerneală/ fata Morgana/ Îmbrăcată în vară,/ raza ei ține/ suficient de mult/ să ajung/ în lanul de floarea soarelui”/ (Efectul /Morgana). Fata din cartier defilează livresc și ajunge oriunde, chiar în mijlocul naturii pentru a scăpa de efectul nociv al depersonalizării. Iubirea
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
singurul scris pe care îl cunosc. După ce m-a învățat să semnez am rămas fără casă. Polițistul: Semnează! Afin: Nu mai aveți ce să-mi luați, poate doar viața. Polițistul: Ce tot spui? Afin: Stiloul nu are nicio picătură de cerneală. Polițistul: Verific imediat. Polițistul încarcă stiloul cu cerneală.) Polițistul: Acum scrie. Poftim. Afin: E a doua oară când semnez. Nici acum nu semnez în favoarea mea. Am învățat și eu să iscălesc pentru a servi pe alții. (Afin semnează. Polițistul ridică
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
a învățat să semnez am rămas fără casă. Polițistul: Semnează! Afin: Nu mai aveți ce să-mi luați, poate doar viața. Polițistul: Ce tot spui? Afin: Stiloul nu are nicio picătură de cerneală. Polițistul: Verific imediat. Polițistul încarcă stiloul cu cerneală.) Polițistul: Acum scrie. Poftim. Afin: E a doua oară când semnez. Nici acum nu semnez în favoarea mea. Am învățat și eu să iscălesc pentru a servi pe alții. (Afin semnează. Polițistul ridică receptorul telefonului și formează un număr.) Polițistul: Enescu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016. Se pune în semilună, noaptea-n soarele din bec doar cu dioptrii s-alerg. Gândul face pârtii pe hârtie, atras ca un magnet. Cuvintele dansează-n hora poeziei cu viteza luminii. Mirosul de cerneală îmi stă brodat pe față. Orele zboară ca vântul!... Dimineața își varsă lacrima în gura ierbii. Rimelul cade greu pe gene. Citește mai mult Se pune în semilună,noaptea-n soarele din becdoar cu dioptrii s-alerg.Gândul face pârtii
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
care tot revin ca să imi confirm ceea ce știam deja sau ca să îmi completez cunoștințele. Aș numi-o din start “o altfel de carte” sau o “alcătuire muncită” cum o numește autorul. Vom spune sincer că nu ne ajung hârtia și cerneala ca să punem pe tapet truda, listele, locurile și greaua misiune de documentare a scriitorului. Dumitru V. Marin este un jurnalist în sensul clasic, de modă veche ar spune gurile rele, autentic spun eu acum, aici. Are un CV impresionant. Sintetizând
O LECŢIE VIE DE ISTORIE ŞI CULTURĂ DE MARE CLASĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362944_a_364273]
-
lacrimile revărsate din suspine. Din ceața iubirii îmi ninge în poeme, Cu stele argintii de amintiri brumate, Speranța revenirii ducă-n troiene, Pe cărări stelare de doruri inundate. Îți aștept raza privirii calde-n cuvinte, Ce le-am zugrăvit cu cerneala ochilor mei, Să-ți amintească de iubirea mea cuminte, Ce-n taină sufletească o voi duce la zei. Speranța mă va ninge cu roiuri argintii, Când așteptările vor fi zădărnicite. Iar povestea noastră în care te-aștept să vii, Va
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
Inundă timpul cu tăcere, De iubirea-n care m-ai uitat. În inimă arde făclie, Să lumineze necuprinsuri, Când duci povară-n veșnicie Și fericire în abisuri. Orbit de dragoste fugară, N-ai văzut lumina din suflet, Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să mă iubești. Prin poarta inimii deschisă Viscolește iarna tristeții, De jalea sorții necuprinsă, Pe
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
literar, pus la dispoziția noastră, spre a ne vedea semenii și spre a ne simți superioritatea. Căci răzând de oamenii aceștia trândavi, mincinoși, impostori, proști cu lustru „dă” deștepți, incapabili, fără orizont, unii perfizi, alții demagogi etc., descriși cu o cerneală vitriolantă, ne simțim superiori în normalitatea noastră. Și când spun „noastră” mă refer la cititorul român de aici, ca și la cel din România, ori de pe orice meridian s-ar afla el. Autorul este nu numai inteligent, dar și sarcastic
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PICĂTURI DE CERNEALĂ Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului dincolo de idee este o mână care nu se vede care le culege dintr-un copac care nu se vede mai verzi pentru a fi folosite
PICĂTURI DE CERNEALĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361005_a_362334]
-
nu se vede care le culege dintr-un copac care nu se vede mai verzi pentru a fi folosite la un ceai ori mai coapte ce se topesc cuburi de zahăr în asfințit unele au un parfum de gutui pe cerneală altele sunt amare printre oameni unele cad și se iubesc cu iarba până devin cai din copacul care locuiește în turn ochiul cu degetele-albastre înțelege Referință Bibliografică: picături de cerneală / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul
PICĂTURI DE CERNEALĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361005_a_362334]
-
zahăr în asfințit unele au un parfum de gutui pe cerneală altele sunt amare printre oameni unele cad și se iubesc cu iarba până devin cai din copacul care locuiește în turn ochiul cu degetele-albastre înțelege Referință Bibliografică: picături de cerneală / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PICĂTURI DE CERNEALĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361005_a_362334]
-
de alb spre noi l-a-nflorit. CE-O FI VISÂND MAREA? - Dacă marea e Somnul, cum zici și te cred c-ai umblat prin mulțime de cărți, înseamnă că e un somn albastru, așa cum la școală îl desenam cu cerneală pe hărți. - ... și dacă marea e Somnul, și unda pe val înnoptează să-l culce în brațe de stea, ( era rândul meu ca s-o întreb pe ea) poți oare să-mi spui, albastrul ei ce visează? Hoțoaica privește de
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]