2,711 matches
-
încrețindu-se. — Păi și ce, era mai bine dacă era șase de dimineață? întrebai eu. Nu prea înțeleg de vreți să spuneți. Trecui pe lângă el cu mare demnitate. —Mă scuzați. Trebuie să mă duc să mă întind. Mă scotocii după chei. —Lasă-mă pe mine. Își înșfăcă cheile din mână și descuie ușa. Hai, înăuntru! Mă trase în sus, pe scările de la intrare. —Săriți, mă bate poliția! țipai eu, agățându-mă de tocul ușii. Mă bate poliția! La naiba, intră odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de promovare prin care trebuia să treacă toți angajații Statului. Al doilea teanc se ocupa cu cea mai recentă crimă din oraș, brutala și dementa bătaie, până la moarte a unui tânăr ce avusese loc cu o lună În urmă pe cheiul de la Zettere. Fusese bătut atât de sălbatic, Încât poliția fusese la Început sigură că era opera unei bande. În schimb, doar după o singură zi, descoperiseră că ucigașul era un băiat firav de șaisprezece ani,. Victima era un tânăr homosexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
minte. Putea fi oricare dintre fețele soldaților americani din Războiul din Golf pe care le văzuse În fotografii: fragede, proaspăt rase, inocente, radiind de acea sănătate extraordinară care-i caracteriza atât de bine pe americani. Dar fața tânărului american de pe chei fusese ciudat de solemnă, o separa de tovarășii lui misterul morții. — Brunetti, zise el, răspunzând la interfonul ce bâzâi. — Sunt foarte greu de găsit americanii ăștia, spuse operatorul. În carte de telefon a Vicenzei nu figurează baza americană sau NATO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe direcția danei de acostare și-o luă Înainte de partea cealaltă a șoselei. Femeia se opri doar cât să-i spună ceva șoferului, apoi Îl urmă. La marginea apei, el arătă spre șalupa albastru cu alb a poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte, bronzate și musculoase, iar gleznele erau subțiri. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
privire la apartamentul lui Foster. Poate că nu ăsta era adevărul, dar În mod cert era pe-aproape. Soldatul schiță ceva ce-ar fi putut fi un salut, duse mâna În buzunar și-i Înmână lui Brunetti un set de chei. — Cea roșie e de la ușa din față, domnule, zise soldatul. Apartamentul 3B, la etajul trei. Liftul e pe dreapta cum intrați. Înăuntrul clădirii, Brunetti luă liftul, simțindu-se Încorsetat și stânjenit În Îngrădirea lui. Ușa apartamentului 3B era exact În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
găsește-ți ceva de făcut. Uită-te la televizor. — Urăsc televizorul. Atunci, ajută-mă să spăl vasele. — Ador televizorul. — Guido, repetă ea nu exasperată, dar nici departe de asta, ridică-te doar și pleacă de lângă mine. Auziră amândoi sunetul unei chei În broască. Era Chiara, deschizând ușa zgomotos și scăpând un manual școlar când intră În apartament. Străbătu holul spre bucătărie, Își sărută ambii părinți și se duse lângă Brunetti, cu mâna pe umărul lui. — E ceva de mâncare, mamă? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el un tricou inscripționat cu sigla celor de la Arizona Cardinals (căutase cu New England Patriots, însă nu avusese succes, iar cei de la Dallas Cowboys îl enervau la culme) și pantalonii cu buzunare aplicate deasupra genunchilor. Odată, încercase să pună niște chei în buzunarele alea, însă avusese senzația că îi îngreunau mult prea mult mersul și renunțase la idee. Trăsese concluzia că fusese cusute acolo doar așa, ca să dea bine, dar lui i se părea că dădeau foarte prost în peisaj, numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
are ocazia să Își folosească abilitatea retorică nativă și logica implacabilă. Întotdeauna Învinge, iar eu Îl las, pentru că știu că are nevoie de asta. intrăm În restaurant și ne alegem o masă cu vedere la fluviul Saint-laurent. la ora aceasta cheiul e plin de turiști care se răsfață cu mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlo- cul lui mai și primăvara abia Începe. De Paște am fost la biserică În palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aceasta cheiul e plin de turiști care se răsfață cu mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlo- cul lui mai și primăvara abia Începe. De Paște am fost la biserică În palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile deschise ale restaurantului crâmpeie de muzică franțuzească de acordeon. — Și ce spune Derrida Ăsta, așa, În câteva cuvinte ? se inte- resează Jean-Claude Într-o doară, aruncând un ochi pe meniu. În criza asta totală de modele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se scurge În cer prin pantele unduioase, poleite cu lumină, ale pârtiilor de schi. Nu puteam Însă gusta În voie din nenumăratele binefaceri ale Canadei, cum ar fi, de pildă, un simplu weekend la montréal, cutreierând galeriile de artă pe cheiul vechi al orașului, sau o banală seară la discoteca studențească din campus din cauza poveștii cu Jean-Claude și cu Jacqueline, care devenea scanda- loasă prin frecvența cu care Începusem să lipsesc nopțile din cămin. Portarul se uita lung la mine : de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
are ocazia să își folosească abilitatea retorică nativă și logica implacabilă. Întotdeauna învinge, iar eu îl las, pentru că știu că are nevoie de asta. Intrăm în restaurant și ne alegem o masă cu vedere la fluviul Saint-laurent. La ora aceasta cheiul e plin de turiști care se răsfață cu mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlocul lui mai și primăvara abia începe. De Paște am fost la biserică în palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
La ora aceasta cheiul e plin de turiști care se răsfață cu mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlocul lui mai și primăvara abia începe. De Paște am fost la biserică în palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile deschise ale restaurantului crâmpeie de muzică franțuzească de acordeon. — Și ce spune Derrida ăsta, așa, în câteva cuvinte ? se interesează Jean-Claude într-o doară, aruncând un ochi pe meniu. În criza asta totală de modele de gândire
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se scurge în cer prin pantele unduioase, poleite cu lumină, ale pârtiilor de schi. Nu puteam însă gusta în voie din nenumăratele binefaceri ale Canadei, cum ar fi, de pildă, un simplu weekend la montréal, cutreierând galeriile de artă pe cheiul vechi al orașului, sau o banală seară la discoteca studențească din campus din cauza poveștii cu Jean-Claude și cu Jacqueline, care devenea scandaloasă prin frecvența cu care începusem să lipsesc nopțile din cămin. Portarul se uita lung la mine : de la o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fiecare clipă privirile noastre să poată aluneca pe parcursul lui Victor, pe ceea ce văzuse el și ne împărtășea cu atît generozitate și nouă. Moment de meditație pe plajele de debarcare din Normandia... Traseu renascentist pe Valea Loarei... Vizită la buchiniști pe cheiurile Senei... Uluitor este faptul că Victor nu se repeta, formula aceste rînduri fără emfază, dar cu un spirit metodic, marele mesaj transmis de el constînd în dorința sa de a ne avea continuu cu el, de a ne face să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oftă pentru a ne sugera probabil că nici situația sa nu era ușoară. în definitiv trebuia să treacă peste anumite instrucțiuni, dar nici nu îndrăzni să negocieze pentru a obține un preț mai bun. scoase din buzunar o legătură de chei, deschise lacătul și desfășură lanțul. — Merci spuse Guy bătîndu-l pe umăr pe individ în timp ce acesta ne lăsa să pătrundem pe aleea simi-circulară din fața Casei monteoru (acolo unde vedeam eu în mod sistematic trăsurile de epocă, ele reveneau numai în prezența
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Privea mai cu seamă desenele. Trecură câteva zile în care Felix se sfii să se ducă la Aglae nechemat. În acest timp ieșise de câteva ori în oraș, luase G. Călinescu unele informații cu privire la universitate și colindase anticăriile așezate pe cheiul Dâmboviței. La început, ceruse voie lui moș Costache să iasă, obișnuit cu normele internatului, însă bătrânul, surprins de această cerere, îi spuse că poate să lipsească și ziua, și noaptea... chiar și noaptea. La această expresie, clipi din ochi cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se numea Otilia. Moș Costache îl rugă, a doua zi de diminieață, să se ducă la Aglae, pentru a-i cere niște chei de la casa din strada Știrbeyvodă. Felix consimți cu părere de rău. - Ce vrea cu cheile? N-are chei? întrebă Aglae, agresiv, ca și când Felix ar fi fost vinovat cu ceva. Acesta ridică din umeri. Privi cu neplăcere așezarea în cerc a tuturor celor de față, căci se aflau acolo Aglae, nelipsiții Stănică și Olimpia, Aurica și Titi. Acesta din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin, dacă a consimțit la această vânzare, casele îi vor fi lăsate tot ei, pentru Aurica sau Titi. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite, uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindcă chiriașii pierduse multe chei și n-ar fi vrut să cheltuiască bani pentru facerea altora. - Nu vinzi? răspunse Stănică. Nu e rău nici așa. Banulfuge, imobilul e o valoare sigură. Cu cât stau să mă gândesc, îți dau dreptate. Să nu vinzi. Și să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Îl plictiseau eternele G. Călinescu apostrofe și insinuări triviale ale colegilor: "Te-am văzut cu o damă bine", "Ai dat o lovitură", "Faci ceva?", " Sper că nu e numai platonic!" Bântuit de astfel de gânduri, mergea încet de-a lungul Cheiului Dâmboviței, când îl opri cu brațele larg deschise colegul Weissmann. Vorbea puțin cu el, abia îl cunoștea de fapt, totuși nu rămase deloc surprins de familiaritatea studentului. - Ce mai faci! îl întrebă Weissmann. Te plimbi gânditor, ești pierdut în contemplări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți aduc revistele în care publică el, să-ți dai și dumneata seama. De ce să te privezi de o asemenea beție lirică? Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar și gesticula, oprindu-se din când în când și rezemîndu-se de balustrada cheiului, spre a demonstra mai bine și a-i declama unele versuri, persuasiv, în șoaptă, trăgîndu-le cu mâna din gură și sugând din buze voluptuos, ca după mușcarea unei piersici. Îi puse lui Felix repetate întrebări, dacă nu cunoaște cutare sau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deștepte. Cu ochii întredeschiși, tulburi privea prostește în jurul lui, și cu mâinile se silea să găsească ceva în jurul mijlocului. În sfârșit, izbuti să-și aducă aminte: - Che-che... - Cheile? înțelese Otilia. Sunt aici cheile, papa, și-i întinseun inel încărcat cu chei, căzut jos de-a lungul pantalonilor, dar ținut încă de mijloc printr-o curea. Bătrânul puse mâna avid pe ele, le vîrî greu sub pernă, făcând sforțări de a înlătura ajutorul altuia, apoi, ca și când misiunea lui ar fi fost îndeplinită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plătesc eu? Bătrânul, atunci, după îndelungă nemișcare, făcu semn cu mâna spre Felix, care se apropiase de pat, ridică cheile și cu mare dificultate alese una pe care o arătă acestuia și, cum Felix voia să ia tot ghemul de chei, se împotrivi, de unde tânărul înțelese că trebuie să scoată cheia de pe inel. Bătrânul încercă să-i explice: - Și-șifonier... În sa-salon... e o cutie! În vreme ce Felix se îndreptă înspre salon, Stănică se mișcă să-l urmeze și chiar făcuse semn
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl luară pe sus, și atunci se văzu că bătrânul, cu nădragi de stambă și cu pătură pe umeri ca o mantie regală, ținea strâns la subsuoară cutia de tinichea cu bani, iar în mâini, ca un clopoțel, inelul cu chei. Stratulat râse, fără să vrea, sub mustăți. Doctorul și Pascalopol merseră, după câteva minute, înspre odaia bolnavului, urmați de toți ceilalți, însă Strătulat, foarte grav, le aduse la cunoștință că pentru o consultație așa de gravă are nevoie de liniște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit, schimbară bobinele. În semicercurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chitiți să ciordim și să dosim toată marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decât apariția la un străin ce părea trecut doar pentru a ne ura noapte bună. Am auzit ciocănitul. Am tresărit de încîntare ca fripți. Eu am înșfăcat rotocolul cu chei și am deschis portița pentru a-l ajuta pe străin să-și lase mesajul, promițîndu-i că i-l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]