1,038 matches
-
se accelerează pulsul. Era un tip tânăr. Singura persoană de vârsta mea pe care o văzusem până atunci. Și arăta foarte bine. Mă rog, poate că nu arăta chiar așa de bine, dar părea atrăgător în comparație cu restul grupului de bărbați chei, grași și fără nici cea mai mică îndoială extrem de urâți - deși nu spun că nu ar fi fost niște oameni drăguți - care stăteau în jurul mesei. —Droguri, s-a auzit vocea altui bărbat. Ăsta arăta de parcă fusese ars cu acid. Efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai ieși din casă, a zis Helen. La auzul cuvintelor ei, am simțit că mă cutremur. Să ies din casă! A doua zi trebuia să ies cu Chris! Cum mai puteam să mă văd cu el când eu eram aproape cheală? —O urăsc, am spus gâfâind. Curvă cretină, obeză și machiată în exces! Urăsc toți coaforii! — Sper că nu i-ai dat bacșiș, a zis Helen. Nu fi idioată, am spus eu lăcrimând. Sigur că i-am dat bacșiș. N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mari, taxe mai mari la mașini, benzină și motorină mai scumpă, asigurare obligatorie a locuințelor și alte, și alte... Credeți că pentru a face față scumpirilor îmi mai dă vreun sfanț la amărâta mea de pensie? Aiurea. Jigodia aia cheală din capul stânii denumită parcă în râs România, s-a strofocat tot anul trecut dându-se de ceasul morții ca toate pensiile să fie impozitate și dacă mârlanului prezidențial nu i-a ieșit acest lucru, totuși a reușit până la urmă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
au ei un dinte împotriva mea de când am scris acel articol din jurnal „Scutul antirachetă, sau cum a primit România o decizie istorică“ în care îmi manifestam clar opinia mea de român că la situația României din ziua de azi, chelului din fruntea satului doar tichia de mărgăritar de producție americană îi mai lipsea. Despre scriptul celălalt pus pe Internet cu o zi mai înainte, americanii nu au zis nici pâs. Era vorba acolo despre reformele din învățământul românesc, despre care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aceleia din după-amiaza de weekend, ci numai despre părul ei negru care nu suporta nici un acoperământ. Nu-ți mai smulge părul ăla (aud lângă umărul meu drept, care saltă în ritmul dactililor, vocea înăbușită a muzei mele), că o să rămâi chel de tot! Numaidecât îmi vine în minte întâmplarea unui elev din Brașov, pe care n-am auzit-o decât povestită, cu denaturările de rigoare, de profesoara lui dirigintă, o prietenă de-a bunicii... Cică băiatul trebuise transferat la școală specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sentiment de scârbă și totodată de frică. În general, doctorii te scoteau vinovat de orice boală, darămite în situația mea, cu o afecțiune care se lega de o zonă mai mult sau mai puțin morală. Ginecologul ăsta era un bărbat chel și uzat. A venit până lângă geam și-a vorbit continuu: — Ea e fata? Ce-are? Ai zis că are cistită? Ei, dacă-o ustură, e cistită. Și pe urmă spre mine: — Să nu te mai speli cu apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pregătea să lase ancora la Alexandria, am fost chemat să mă aliniez cu ceilalți pasageri pentru a fi examinați de doctor. Doctorul era un bărbat corpolent cu haine proaste și când și-a scos pălăria am observat că e foarte chel. Mi s-a părut că l-am mai văzut cândva. Deodată mi-am amintit. — Abraham! i-am zis. S-a întors nedumerit spre mine, apoi, recunoscându-mă, mi-a strâns mâna cu căldură. După care ne-am manifestat surprinderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foarte mult și trebuie să-ți repari de îndată greșeala. Acum scrie despre scumpul de Charlie și a venit să mă întrebe dacă-l pot ajuta. Dl Van Busche Taylor era un bărbat foarte slab, cu un cap mare și chel, cu oasele proeminente și strălucitoare; iar sub cupola imensă a craniului său fața, cu zbârciturile adânci, părea tare mică. Era un om liniștit și excesiv de politicos. Vorbea cu accentul din Noua Anglie și în comportarea lui era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aud în urma mea un hohot de râs, după care am continuat să cad însoțit de o muzică languroasă. Simțeam că lunecam pe ceva mucilaginos. Deodată, m-am oprit lângă un fotoliu unde dormita un bărbat de vreo cincizeci de ani, chel, cu fața nespus de tristă. Am tușit ușor, dar bărbatul din fotoliu n-a dat nici un semn că m-ar fi auzit. M-am apropiat, l-am atins, gîndindu-mă că, poate, ațipise și abia atunci mi-am dat seama că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
arăta Athena Parthenos. Din statuia colosală, înaltă de peste douăzeci de metri, a lui Zeus Olimpianul au supraviețuit doar câteva fragmente din piedestal. Nici despre Fidias nu știm prea multe. Undeva în friza Parthenonului, s-a reprezentat și pe sine, bătrân, chel și melancolic. Dar de ce, oare, acest singuratec n-a fost, se pare, iubit de nimeni? Să fie adevărat, cum lasă să se înțeleagă unii, că avea un caracter infect? Fapt e că n-a rămas nici o mărturie despre el, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
diazepamul. Era convins că Margoulies îi prescrisese un antibiotic. Bull se foise o vreme pe lângă Lincoln’s Inn în căutarea unui loc de parcare și, în acest timp, izbutise să se ia la harță de două ori cu același taximetrist chel și belicos. Reușise în cele din urmă să găsească un loc cu staționare limitată și pornise pe Grays Inn Road către birourile Get Out!. Ziua de primăvară se înseninase, iar norii se îngrămădeau spre Sveningen, lăsând Londra curată și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bărbat. Deodată, la jumătatea unei măsuri, marșul funebru s-a întrerupt, amplificatoarele au mai zumzăit câteva secunde, apoi s-a făcut liniște, și atunci s-a deschis din nou ușa mascată și a intrat în grabă un bărbat înalt și chel, în costum negru, n-a salutat pe nimeni, s-a dus direct la pupitru, iar secretarul a plecat de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
caraghios și de ciudat cum era această hoardă de spiriduși. Unii dintre ei aveau înfățișare omenească de la găt până la picioare,dar purtau pe umeri cap de maimuță sau de pisică; alții aveau picioare și urechi de cal; moși și babe chei și sluți alergau de colo, colo ca ieșiți din minți, îmbrăcați în piei de vită, trențuite; unul gonea pe un cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
plecase și în încăpere nu se mai auzea nici un sunet. Imediat după revărsarea zorilor am coborât în stradă pentru ultima dată. Apoi m-am întors. Ce mai era de spus? Polițistul care strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile lor dintotdeauna. Ce ar mai fi de spus? Ce ar mai fi de spus? Am aliniat sticlele de scotch, tranchilizantele Martinei, plus patruzeci ale mele din borcanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căpitan, ce recoltă am eu la hectar. De ce nu vine? Mă doare piciorul, mamă, vin rușii În fundu’ gol și eu nu pot să fug. Tovarășul căpitan, pot să mă torn singur? O să umplu zece carnete și o să mă tund chel, tovarășul căpitan, și o să plec la canal, să torn păsărelele. Te iubesc, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Ah, cât am băut. Să vină meliția să mă ducă acasă. Nu mai pot, nu mai pot, măria ta, cârmaciule... Vasile și-a retras mâna
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
senatori nemișcați, care îi intimida pe ambasadorii prieteni și îi îngrozea pe ceilalți. El se clătină însă când îl văzu pe Împărat. La rândul lui, Împăratul, după acea noapte albă, vedea un bărbat la vreo șaizeci de ani, pe jumătate chel, cu o piele urâtă, rugoasă și o privire alunecoasă. „Nu te încrede în cel care, atunci când îți vorbește, se uită în altă parte“, îi spusese tatăl său. Senatorii așteptau într-o liniște plină de încordare; era primul proces de după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sus-menționate nu are nimic radical. Abia Capul de rățoi (1940), puternic influențată de comicul absurd urmuzian, va aduce un autentic nonconformism novator. Tot Urmuz va „cataliza”, ceva mai tîrziu, geneza singurei piese scrise în limba română de către Eugen Ionescu (Cîntăreața cheală sau Englezește fără profesor), reprezentată mai tîrziu la Paris. Un experiment timid: teatrul poetic „Insula” După momentul „Poesis” și oarecum în prelungirea lui, un alt moment informal semnificativ l-a reprezentat inițierea, în toamna lui 1922, a companiei teatrale „Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la aceeași materie difereau și îi plăceau sau nu< dar în clasa XII-a a avut un profesor cum n-a mai întâlnit în viața lui! Nu își amintește cu plăcere de el, era profesorul de matematici Neacșu Vasile, mic, chel, cu un neg uriaș de culoarea pielii în vârful nasului coroiat și mare, sprâncenele incolore, ochi albaștri spălăciți și buze mai mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la Stani, parcă nu îl privea. Din prima oră
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Se uita triumfător la ei, neputincioșii, iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar. Era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai înalt decât ei care stăteau în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
necunoscuți, care intrară în curte ca la ei acasă și se prezentară grăbit și neprotocolar drept funcționari de la spațiul locativ, însărcinați cu luarea în primire a imobilului și a tot ce se mai găsea în el. Ababei..., mormăi primul funcționar, chel și gras, scoțând din buzunar o ștampilă și niște plastilină pentru sigilii. Ionescu..., grăi răgușit celălalt, slab și negricios, fără să se ostenească să-și scoată din gură țigara din care pufăia. La subțioară ținea un registru cu coperte dungate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am fost și-n comisia care a luat în primire castelul Peleș!... Aici e floare la ureche!... Noi am fost trimiși aici doar ca să luăm casa-n primire și să punem sigiliile, explică, ceva mai binevoitor, funcționarul cel gras și chel răspunzând la numele de Ababei, apucându-se să aplice grăbit pe uși bucăți de plastilină legate cu sfori și să le ștampileze. Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care-i probau seriozitatea și competența în serviciul pe care-l avusese până nu de mult. Dar cine sunteți dumneavoastră și ce doriți de la noi? păru să se mire funcționarul ministerial spre biroul căruia fusese îndrumat de portar, un tip chel și urât, privindu-l suspicios prin lentilele fumurii ale unor ochelari rotunzi, cu ramă groasă, de baga. Solicit să fiu primit în audiență la domnul ministru..., îi explică Sever, cu o voce imperativă. Adică la tovarășul ministru, îl corectă birocratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei și, ce dacă vine?... adăugă îndată, zărindu-l într-adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i în mâna stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie sau vreme bună. Nonșalant, Paulică Dobrescu mai trase câteva fumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
părea să Îi pese de serviciul la Priorat, se gândi el iritat. Dar, În fond, era inutil. Era suficientă autoritatea lui Aristotel pentru a combate o asemenea sminteală, semn negreșit al decăderii științei. Secretarul era un om de vârstă mijlocie, chel cu desăvârșire. Apăru În ușă cu o carte sub braț. Paginile erau strânse Între două plăcuțe din lemn Împodobite cu icoane de sfinți. — Doreai să mă vezi, messer Alighieri? Îmi Închipui că vrei darea de seamă asupra finanțelor Comunei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu fețele. Paul David Orchard era scund și solid, cu un nas turtit ce-i acoperea jumătate din față și cu părul blond, lung, dat din belșug cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren Bidwell era un bătrânel plăpând, damblagit, cu pielea acoperită de pete hepatice. Arăta atât de jalnic, încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]