12,026 matches
-
întins pe linii, cu burta pe traverse, își sălta capul, nevăzut, și-i supraveghea pe nemți. Unu-n vagon opera cu ranga. Dezbătea o scândură, două și sculele "se scurgeau" în brațele lor ca aurul dintr-o visterie. Totul era chestie "de iuțeală", cum spunea badea Ghiță, și de nebăgare de seamă. Cocârjat, cu lada de chei franceze în brațe, n-auzea decât pașii lor în urechi și gâtlejul lui, ca o locomotivă sub presiune. Se strecură prin gard. Ascultă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
te rog! N-auzi ce-i jos? Vacarmul din piață urca întruna difuz, precipitat. Prin pereți, prin geamuri, strigăte înverșunate, chemări, râsete, da, ca niciodată nemaipomenit! izbucneau râsete, auzea oameni râzând, dispăruse huruitul infernal, clocotul metalic de pe drum. Ce-i chestia asta? Ce se-ntâmplă? Nu te enerva. O să afli. Dar tocmai eu să nu... Iubitule, mi-e atât de bine! Nu vreau să știu nimic. Spune-mi că mă iubești. Strânse cearșaful pe ea, mișcându-se somnoroasă prin camera necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
va petrece restul vacanței de iarnă cu Alexandru, așa cum ne-am înțeles. Apoi toate vor intra pe făgașul lor, până de Revelion când, din nou, toți intră în febra altor pregătiri. Eu n-am niciun plan. Tu? Nu cred în chestia cu sărutul de la miezul nopții, sub rămurica de vâsc, dar simt că aș vrea mult, mult de tot să te țin de mână, atunci când se vor număra secundele... Maria a XV. 20 ianuarie Știi? Uneori mă întreb cine va „pleca
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
după amiază, Maria m-a invitat în oraș. Am intrat în panică, pentru că nu știam ce cadou i-aș fi putut duce. O cunoșteam de puțin timp, e adevărat, dar suficient încât să-mi dau seama că îi plăceau nu chestiile prețioase, ci lucrurile unicat, în special lucrate manual. După o dimineață petrecută prin magazine, am reușit să găsesc ceva foarte fin, care să i se potrivească perfect, o broșă, nu confecționată de fabrică, ci filigranată de o mână dibace, sub
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
eretic și de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creația autonomă e o cocotă și că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viață întreagă ca să aflu asta. El nu era așa bătrân când a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr. Shakespeare, pe lângă Biblie, — eu demonstrez asta și la Sorbona — e scriitor din Găești. BISERICĂ În afara slujbelor bisericii nu există
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu?"), întîrzierea narațiunii, cu stoparea fluxului evenimentelor, ca la Creangă ("Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră"), folosirea titlurilor ca o prolepsă, cu anticiparea intrigii, în chip de captatio benevolentiae, pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Năsturel, tot elev, dar mai mare decît el cu un an. Terminase clasa a VIII-a la Liceul de construcții din orașul apropiat și luase premiul I. Ei, uite asta nu-i plăcea deloc Bărzăunului, să te lauzi cu o chestie de asta!... Ce, parcă el... dac-ar fi vrut... Dar mai bine să nu mai vorbim despre premii! E mai bine! Bărzăunul știa deci că-n casa aceea stă Virgil Năsturel și recunoscuse de la început că el bîzîie ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
certat? Îîîî... ăăă..., începu Virgil să se bîlbîie, apoi, făcînd apel la tot curajul care-i mai rămăsese, putu să vorbească mai acătării: m-a insultat... m-a insultat pe nedrept... iar eu nu pot suporta bădărănia nimănui! Dar despre chestia asta nu vreau să mai vorbim și nici să-mi mai amintesc... Dacă vrei să mergem... spui da... iar... dacă nu vrei... spui nu și atunci am înțeles totul. Dealtfel, înțelesesem eu mai demult, numai că... Ce înțeleseseși? se zburli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ne cheme de-acasă din zorii zilei. Și Vlad și Nuțu îl priveau nedumeriți și chiar temători. Tomiță luă un măr din plasa lui Nuțu fără să-și mai ceară voie, mușcă zdravăn din el și continuă: A fost o chestie teribilă, pe cuvînt!... Un cerb, alungat pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină și nu mai putea ieși. Se zbătea acolo de mama focului și se cufunda tot mai adînc... Săracul! Dar era-ncolțit de lup? întrebă Bărzăunul cu multă compătimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
om. Iar faptul că are pistrui poate constitui un defect? Bineînțeles că nu. S-au mai văzut cazuri de astea. Și, fie vorba între noi, Bărzăunul nu mai are decît cîțiva pistrui pe vîrful nasului. Atît! Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră. Porniră deci spre Peștera Liliecilor discutînd la început despre fleacuri. Dar este îndeobște cunoscut că despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil în zeflemea, că se tem de tine toate rîmele! Dar Bărzăunul nu luă în seamă astfel de vorbe și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu d-d-domnița! Nu mai vrei un măr? Și i-l oferi, cu un zîmbet luminos, pe cel mai mare și mai rumen pe care-l găsi în plasă. Bărzăunul mușcă cu poftă din el și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
are culcușul de veci întunericul și că pe lîngă el mai locuiesc acolo Balaurul cu 7 capete, Zmeul-zmeilor și alți ciraci ai înfricoșării. Se uitau deci fără nici un chef și nimeni nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru că bănuia ceva necurat la mijloc. Haideți să nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la rece și pe urmă vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta și... Cum, adică, aiurit? întrebă mirat Răgălie. N-am cum să vă explic acum... Dar mi-i frică să nu fi făcut cineva o glumă proastă, ca să rîdă de noi. Asta i-ar mai trebui satului, că pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tare o melodie veselă, stîrnind toți cîinii de prin ogrăzi. Cînd ajunse în dreptul casei Ilincăi îi sări din piciorul stîng un pantof fără să-și dea nici el seama cum. Ei, se mai întîmplă și la oameni în toată firea chestii de-astea, așa că... ce mai vorbă! Se opri și se așeză pe banca de lîngă poartă pentru a-și lega șiretul. Cîinele îl simți numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai poate face nimic altceva decît să se înmormînteze de viu. Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el o clipă, apoi îi trase un ghiont în coaste: Tu n-auzi ce-ți zic? Ce te holbezi așa? Ba aud, răspunse Bărzăunul trezit cam prea dur la realitate. Sigur c-aud!... Dar cine le-a spus lor de chestia asta?... Cum de-au aflat ei de Peștera Liliecilor și de oasele de-acolo? Întrebarea fusese pusă rar și apăsat, ca s-o audă Nuțu și să simtă toată povara trădării lui. Ei, cine le-a spus! se fîțîi Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ca și Alex, de fapt. Bine, el a trântit o serie de articolașe și vreo două cărți și-l știe lumea acum, e o figură din astea destul de cunoscute, dar de apucat cred că s-a apucat de vreo zece chestii... Și mi-i aduc aminte, pe amândoi, după ce a murit Hoașca. Doamne, ziceai că nu-s adevărați! Se purtau de parcă femeia aia lăsase în urmă comori, nu alta. Se extaziau pentru câte-o râșniță de-ale ei, plângeau, o țineau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și asta e, dacă, Doamne ferește, apare un cadavru pe undeva și cores pund semnalmentele, mă rog... și asta e, nu? Dacă se în toarce, bine, dacă nu, asta e. Dar așa trebuie făcute lucrurile. Realist. Și pe urmă a fost chestia asta cu mailul. Dubioasă, de acord, dar tot e un semn că e bine. Dacă e el. Deși s-ar putea să nu fie. Treaba e așa: o fată a găsit într-un calculator, la mama naibii, într-un hotel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ale lui sunt. Or fi. Dar să fim serioși - nu era Alex așa mare scriitor, să se uite ăla pe texte și să bage mâna-n foc - da, dom’le, el e, o fi stat la hotelul ăla, a salvat chestiile astea în calculator, aia, româncă, s-a nimerit în vacanță acolo, a găsit folderul, l-a salvat pe stick, a venit cu el acasă și aici pline ziarele că a dispărut Alex. Și nu, că astea-s schițe ale lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mă obsedează începutul de la Moby Dick. Call me Ishmael. Ce demaraj! Și pe urmă povestea, din ce în ce mai învolburată. Strat peste strat și coajă peste coajă. Și, înăuntru, fructul. Poate că ar trebui să scriu despre mine. Să mă textualizez. Mulți fac chestia asta. Să zic Mă cheamă Radu, am 28 de ani și sunt scriitor. (În acest glorios moment auctorial intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vor fi înregistrate atunci și o să le copiez și o să le dau un pic la rindea și o să sune într un mare fel. Scriu. Pe ici, pe colo. Nu mare brânză. De asta te-ai prins și tu. Da’ de chestia asta nu știe nimeni. Deocamdată, vreau să spun. Dacă iese mișto, văd eu. Fac ceva cu ea. Dacă nu, asta e. N ar fi prima dată. Și... și-așa. Aveam nevoie de tine. O „tu“ care să mă citești. O
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rog, nici una nu cred că a știut asta. Râd și uneori mă amestec și eu în porcăriile lor, așa, lejer, afabil, cum săruți pe cineva pe gât... nu e c-ai vrea sau că-ți place, e că ai văzut chestia asta de multe ori, la alții, alții mai mișto decât tine, care voiau și cărora le plăcea. Și... și mai ce? Să fii... așa... omulețul meu. Femeia Lego. Să joci cum îți cânt. Să te iubesc și să te fac
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
antipatic și pe care-l domnești. A doua cafea. El întârzie. Ea a dat gata o farfurie de ouă cu șuncă și trei biscuiți. Are procese de conștiință că a mâncat așa mult... nu, nu e nevoie să-mi spună chestia asta ca s-o văd cum se ridică și cum întreabă la recepție dacă au wireless. Da, au. Își aranjează fusta cu palma deschisă, degetul mic puțin depărtat de celelalte, buzele strânse, umbre de riduri în colțul gurii. Log in
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o ghilotină zdrențuitoare, de la unul la altul. Nu vrei să mergem undeva? Nu voia. Niciodată nu voia... Nici când ploua tare ca acum. Da’ de ce nu vrei? Pentru că ploaia e un clișeu. Mă rog, nu ploaia, plimbarea prin ploaie, toate chestiile astea romantice după care tu ești înnebunit, Dumnezeu știe de ce, sunt niște clișee absolute și singurul motiv pentru care îți plac, pentru care le vrei, pentru care le bagi la înaintare este că ai văzut prea multe filme, nu crezi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și imaginativă! Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică nu poți să mă salvezi pe mine fără să te salvezi pe tine. Începi să-mi placi. Ți-am plăcut dintotdeauna. Crezi? Da. Chestie de narcisism... Revenind. Așa... Ai dreptate. Alte noutăți? Adorabil cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură de irealitate discretă. Numai că tu nu ești o femeie. Nu, sunt o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]