1,541 matches
-
adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul vinovat! Dar nu mai era nimeni în jur s-audă. Horia Victor chicotea din nou, nerușinat, din depărtare, uitându-se zeflemitor îndărăt în timp ce fugea, dar acum era deja departe, alergase roată, întorcându-se pe strada I.C. Brătianu după ce primejdia trecuse, și aproape că ajunsese la următoarea intersecție, dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fotbal... Rareș se uita atent la fețele din jur. Hei, Rareș! îl striga Radocea de peste capete tunse, agitându-și brațul ridicat. Ai venit să iei premiu' ăl mare? Stai un pic! Hei, Rareș! Două fete de lângă el, umăr în umăr, chicoteau în secret, cu capetele înclinate, tâmplă în tâmplă. Chicoteau și altele. Așteptând cu încordare cele ce aveau să se întâmple, un ghem cald i se ridica din stomac împrăștiindu-i-se fierbinte în urechi. Domnul Bordeianu se strecura și el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Hei, Rareș! îl striga Radocea de peste capete tunse, agitându-și brațul ridicat. Ai venit să iei premiu' ăl mare? Stai un pic! Hei, Rareș! Două fete de lângă el, umăr în umăr, chicoteau în secret, cu capetele înclinate, tâmplă în tâmplă. Chicoteau și altele. Așteptând cu încordare cele ce aveau să se întâmple, un ghem cald i se ridica din stomac împrăștiindu-i-se fierbinte în urechi. Domnul Bordeianu se strecura și el prin mulțime, ditamai profesorul, c-un cap peste toți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe doamna Mușat în timp ce el însuși se dădea un pas înapoi... și doamna Mușat venea la microfon. Pe scăunel mai rămăsese un singur sul de hârtie legat cu panglică roșie. Rareș le vedea din spate pe cele două fete care chicoteau și-acuma una într-alta, în surdină. Dincolo de teren, în tribună, cei doi băiețandri priveau indiferenți. Rareș o vedea pe doamna Mușat vorbind la microfon. Dar ce tot spunea doamna Mușat? Ceva care stârnea fierbere în mulțime? Chiar lângă urechea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la doi pași de măsuța de serviciu, o haină de pânză albă, din acelea pe care le poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se speriat. Se chicotește copios și se scot tot felul de sunete. Pst-pst! Pst-pst! Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei. ― Și sfințiile lor, cei de la mănăstirea Vatoped din Muntele Athos - să nu zic vorbă mare - își freacau mâinile de bucurie că a mai picat un pește în crâsnic. Și încă unul de soi! Apoi, cred că unii își dregeau mustața chicotind pe înfundate când au auzit de “povarne de bere în târgul Iașilor”... ― Ca s-o înțelegem pe Maria “giupâneasa răpăusatului Chiriței postelnicului” e nevoie să ne amintim că unii voievozi au fost pe punctul de a fi maziliți pe seama unor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
meu. Cum să fiu eu invidios, când abia aștept să ți se împlinească dorința ta cea mai arzătoare?” “Și care ar fi aceea, încurcă lume ce ești?!” “S-o ai pe Zâna lângă tine!” - mi-a răspuns gândul de veghe, chicotind cu satisfacție. La acest adevăr verde, nu am mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zgardă un câine mare cât un vițel. Când a trecut pe lângă el, câinele a mârâit, gata să-l muște de picior, dar individul l-a tras de zgardă și nu l-a lăsat. Apoi, în vreme ce se îndepărta l-a auzit chicotind către cîine: " Nu acum, nu acum. Lasă, ai răbdare, mai târziu va fi al tău." Când ridica receptorul, auzea uneori o răsuflare precipitată și un mârâit. Chiar un lătrat a auzit într-o zi. Simțea că nu mai putea să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe unul care îl urmărea cu un câine lup: "Ce-aveți cu mine?" Individul a rânjit fără să zică nimic. Asta l-a înfuriat. "Ce-aveți cu mine? i-a strigat. Nici nu mă cunoști." "Eu nu te cunosc, a chicotit individul, dar te cunoaște dresorul șef. Eu execut ordinele dresorului șef." Și s-a îndepărtat. Toate aceste urmăriri i-au confirmat că nu se înșelase și că bănuiala lui era întemeiată. A stat un timp acasă. De câte ori ridica receptorul auzea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ele. Neîndrăznind nici măcar să clipească ori să respire. Acum, cătușele nu se mai vedeau. Mâinile i se mișcau libere. Se prezenta degajat. Se întinse în scaun, făcându-l să trosnească, și ne privi cu un aer superior. Ca stând să chicotească pe seama noastră. Părea că situația îl amuza. Dar mai ales noi, figurile noastre, faptul că ne aflam aici. Am avut impresia că se pregătea să ne ia în bășcălie, să ne tragă înjurături de mamă și să ne pună pe
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș la gură. Nu mai constituia o anchetă. Se transformă într-o dispută. În care el era protagonistul. Le dădea lecții. Își
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
simplul motiv de a-ți vorbi, în timp ce se desfășoară bătălia. Și iată-mă. Trebuie să fi părut ridicol faptul că replica venea din partea unui om legat așa, cum era el. Gărzile din apropiere izbucniră în hohote de râs și Meewan chicoti. Numai Czinczar nu se manifestă prin nimic. Și vocea lui minunată era tare ca oțelul când spuse: - Nu am timp să cochetez cu cuvintele și nici înclinația s-o fac Văd că te bazezi pe ceva care să te salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
că nu poți să vorbești, dar te aud clar și răspicat. —Ai vorbit cu ăia doi? întrebă Karin. Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark. Frumușel, frumușel, frumușel. Creierul reptilian, ieșind târâș la soare, să se încălzească. Bonnie Travis chicoti. —Ei, m-am dichisit un pic înainte să vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atunci. Ar fi putut s-o ajute chiar din noaptea accidentului. Cineva care-l știa pe Mark. Adevăratul Mark, Mark cel bun. Cineva cu care putea vorbi și despre trecut, și despre viitor. Unde ești? întrebă el. Ea începu să chicotească. Îngrozită, își veni în fire. —Aici. În Farview, vreau să zic. Cu vocea lui de naturalist, o șoaptă pe care o folosea pe teren, ca să atragă atenția asupra animalelor care se speriau ușor, Daniel spuse: —Pentru fratele tău. Parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oamenii nervoși. Descrise toate responsabilitățile pe care le avusese la slujba pe care tocmai o pierduse. —Au zis că s-ar putea să mă angajeze înapoi, când o să se termine chestia asta. — Te vezi cu cineva? Începu din nou să chicotească. Se întâmplase ceva total aiurea cu ea. Ceva derapa, scăpându-i de sub control. Doar cu fratele meu. Nouă sau zece ore pe zi. Faptul că-i spunea fie și numai atât o îngrozea. Dar era infinit mai bine să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
străzile insuportabil de normale, gândindu-se că ar putea trăi liniștit fără să mai vadă vreodată orașul ăsta. Bob Cavanaugh îl întâmpină în restaurant cu o îmbrățișare de urs, pe care Weber o toleră. Editorul său făcea eforturi să nu chicotească. —Ți-am spus să nu te împopoțonezi. Weber deschise larg brațele. — Asta nu înseamnă că m-am împopoțonat. —Nu te poți abține, nu-i așa? Chiar ar trebui să facem un album de fotografii sepia cu tine, de pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
drag trezește amintiri, dar nu și emoții. Lipsa validării emoționale e mai puternică decât organizarea rațională a memoriei. Sau hai să zicem altfel: rațiunea inventează explicații sofisticat de iraționale ca să explice un deficit al emoției. Logica depinde de simțire. Ea chicoti. De ultimă oră: bărbații savanți confirmă ceea ce e al dracului de evident. Deci, scumpule. Fă o călătorie. Du-te să vezi lumea. Nu te ține nimic. —Nu te superi dacă plec? Doar vreo două-trei zile? — Știi cât mă strofoc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei se lăsă într-un scaun, bătând cu tenișii în podea și bucurându-se de tropăitul pe care-l scoteau. Îi făcu semn lui Weber să se așeze pe scaunul din fața lui. Weber se lăsă în jos, pe perne. Mark chicoti. Se presupune că ești bătrân sau ce? — Au. Nu-i subiectul meu preferat. Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore. Mark își înclină capul. Se uită pe sub sprâncenele lui împreunate și șopti: Unii oameni din partea locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Columbus. În medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent și neurotransmițătorii plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cupla la niște aparate? Îi arătă lui Mark electrozii care se prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică a pielii. Dacă te ambalezi sau te stresezi... Deci, cum ar veni, ca un detector de minciuni? — Da, cam așa ceva. Mark chicoti. Nu mă-nnebuni! Acu’ mai vii de-acasă. Dă-l încoa’! Întotdeauna am vrut să fraieresc o chestie din asta. Întinse mâinile. Cuplează-mă, domnule Spock. Weber îi făcu pe plac, explicându-i fiecare pas. —Majoritatea oamenilor prezintă o creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie, iar vorbele îi ieșiră ca un nimb. Nu există decât coincidență, ripostă Karin. Mark chicoti. —Cum adică? Stai așa, stai așa: adică... Își coborî tonul, maimuțărind vocea autoritară de bariton a lui Weber. Voiam să zic: „adică în ce fel“? —Fiica mea e astronom. Asta-i meseria ei. Caută noi planete. Moșule, spuse Mark, tărăgănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar putea să fie prima oară în istoria umanității când cineva pune întrebarea asta pe un ton anxios. Îl văzu pe fața ei, gândul care o străbătuse înainte ca el să-l pronunțe cu voce tare. — Caracterul implacabil al căsniciei. Chicoti. Vechiul lor eufemism, cules dintr-o saga clasică de familie din care-și citeau cu voce tare unul altuia în facultate. Mai târziu, după Jess, se amuzau reciproc spunându-i sexualitate. Parodie de jargon clinic. Preludiul: Ești în dispoziția necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe County și dup-aia direct spre vest, doișpe kilometri pe Greyser. Ca de obicei. Ai văzut toate fermele pe care le știi. El se înfipse în ea, înțepenind. —Pauză. Vrei să-mi spui că tot orașul...? Karin începu să chicotească. Simțea cum o ia razna. Stresul vieții cotidiene pe noul tărâm al fratelui ei o trăgea în adâncuri. Kearney, Nebraska: un fals colosal, o copie găunoasă, în mărime naturală. Așa i se păruse și ei până se făcuse mare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o trăgea în adâncuri. Kearney, Nebraska: un fals colosal, o copie găunoasă, în mărime naturală. Așa i se păruse și ei până se făcuse mare. Și de fiecare dată când se întorsese, în timpul maladiei terminale a mamei ei. Lumea preriei. Chicotea din ce în ce mai tare. Se întoarse și se uită la Bonnie, care stătea cu un rânjet fals, paralizat, întipărit pe față. Fata îi întoarse privirea, speriată, dar nu de Mark. —Ajută-mă, reuși să articuleze Karin, înainte să izbucnească iar în chicoteli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încânta. Exact ca în vremurile bune, îi spuse el. N-o să facă nazuri dacă vrem să stăm pe la el. —De-asta mi-e și frică. Vă rog, nu-l puneți să ia droguri. Nu cât e-n starea asta. Tommy chicoti. —Să-l punem? Da’ ce-ți închipui că suntem noi? Nu suntem monștri. Conform celei mai noi teorii neurologice, cu toții suntem monștri. Între ei doi stăteau amintiri umilitoare, neatinse. Cu ani în urmă, Karin și Rupp o făcuseră, doar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]