2,808 matches
-
a dat ucenicului său Nicolae ultimele povețe înainte de marea trecere către Domnul Iisus Hristos. A fost dorința sfântului ca trupul său să nu fie îngropat în mănăstire, așa cum ar fi vrut arhiereul și părinții de la Iezer, ci să rămână lângă chilia în care a viețuit, în dreapta intrării. Și-a pregătit singur groapa săpată la intrarea în bisericuța ce i-a fost altar de rugăciune, nevoind să se despartă de locul în care a viețuit 28 de ani. Astfel, pe 23 noiembrie
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
înalt, puțin adus acum, slăbit de asceză dar foarte binevoitor, să știi că acela a fost Părintele nostru Petroniu Tănase - care, după cum am mai spus, s-a mutat la veșnicele lăcașuri în după amiaza zilei de 22.02.2011, în chilia sa athonită, din incinta Schitului Românesc Prodromu, fiind prohodit, cu două zile mai târziu, de mulți părinți athoniți, greci și români, precum și mulți credincioși români, plecați din țară, special pentru acest eveniment... Cu alte cuvinte, Părintele Petroniu Tănase a fost
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
lanuri ce azi nu mai sunt, din zodii de apă răsare un nufăr, nu uita că mi-e frică, nu mai pot să te-nfrunt!”; „La Gura Portiței păsări de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac!”; „Și eu voi auzi din groapă cântul, cel gângurit de păsări și culoare, țipătul bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > DIN CABINA AVIONULUI ÎN CHILIA DE MONAH Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul Mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Diaconești, jud. Bacău, este o voce puternică binecunoscută de majoritatea creștinilor ortodocși din țară
DIN CABINA AVIONULUI ÎN CHILIA DE MONAH de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378683_a_380012]
-
jud. Bacău, este o voce puternică binecunoscută de majoritatea creștinilor ortodocși din țară și străinătate. Sunt mândru de aviatorul nostru, Ion Brânză, devenit Părintele Amfilohie, patriotul și apărătorul dreptei credințe! Părintele Amfilohie a sărit din cabina avionului militar MIG-21 în chilia călugărească de la Mănăstirea Sihăstria, în brațele marelui duhovnic Ilie Cleopa, primul duhovnic. Dacă spațiul fizic pare fi cam același, dimensiunea cosmică și spirituală e fantastică. Astfel, după o carieră profesională în cadrul Forțelor Aeriene, Ion Brânză se hotărăște să urmeze o
DIN CABINA AVIONULUI ÎN CHILIA DE MONAH de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378683_a_380012]
-
că Părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul Mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Diaconești - Bacău, este bolnav. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ridică-l din boală pe Părintele nostru Amfilohie Brânză. Amin. Doamne ajută! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Din cabina avionului în chilia de monah / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DIN CABINA AVIONULUI ÎN CHILIA DE MONAH de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378683_a_380012]
-
al naturii agresive: Acolo prin ruini, prin stânci grămădite Era peștera neagră a zăhastrului mag Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite" (Povestea magului...) Imaginea vizează imemorialul și este des întâlnită în literatură. Iată o edificatoare chilie cioplită în munții Indiei antice 3: "Tu vei vedea în codru pe-un logi luminat: De-un milion de veacuri el șade nemișcat, Cu fruntea încrețită, cu ochii țintă-n soare, Un brâu de piei de șarpe având ca-ncingătoare. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lui Ștefan Vodă) *** Ruina este un element preponderant al peisajului eminescian. George Călinescu, fin analist al decorurilor sale, vedea în ea un anumit triumf al "geologicului" și "decrepitudinii". Funerarul devine o componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și chiliile surpate: El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei cetăți." (Sărmanul Dionis) Fascinația "cemeterială"20 nu merge însă niciodată spre morbid, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lună, Amorul și Mai turnați-mi!. Cantabilitatea și fluiditatea limbii lor le-a făcut să fie cunoscute în epocă multe fiind puse pe note. Cele mai "populare" au fost: Fata Română, Grânele vara se coc, Mai turnați-mi!, Rămas bun, Chilia studentului, Eldorado, Primăvara, Las'să fiu acela eu. Un cântec preferat de Eminescu: Cântecul Mai turnați-mi! (cunoscut și dintr-o variantă publicată în Foaie pentru Minte, Inimă și Literatură cu titlul La vinu 1860, nr. 30, p. 232) era
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Am avut imensa șansă de a-l fi cunoscut. Eram redactor pentru arte la Cronica (și debutant în pictură), iar Petru Comarnescu devenise unul din excepționalii mei colaboratori. Pe lîngă densa corespondență dintre noi, clipele petrecute în compania sa, în "chilia" de pe Icoanei, rămîn borne luminiscente. Această ființă efervescentă era într-un necontenit recital. În cămașă cu mînecile suflecate, dar cu cravată (uitată probabil la gît dintr-o de-abia încheiată conferință, dintr-o agapă, dintr-un vernisaj), îmi propunea, punctual
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însă mi-a resuscitat brusc altceva. În anii șaptezeci, mi-l făcusem colaborator la pagina de arte a Cronicii pe fabulosul Comarnescu, argintul viu al criterioniștilor interbelici, al cărui trecut ilustru trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu pînzele lui imense, abstracte, de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba: în atelier nu-i fir de praf. Între cei doi, perete-n perete, propriu-mi atelier. La mijloc, adică. Chilia lui Petru Comarnescu păgîn monahală greu de descris. Se putea face, eventual, un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei!), scaune, mese, dulapuri, toate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aparent serioasă privind mediul artistic gregar al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica" anilor șaptezeci, aveam privilegiul de a-i călca pragul deja notoriu al chiliei sale din Icoanei, ascultîndu-l evocînd interstițiul "Criterionului" interbelic, al cărui argint viu era. Cum să nu te fi apucat rîsul cînd, în plin dialog, punctual, despre colaborarea noastră, Homo americanus mă întrerupea și spunea: O clipă, să notăm ce-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor) Mamă, am hotărît... Nu te mai trimit la mănăstire... Tu ești în stare să înnebunești toți călugării... și călugărițele... și chiliile... și clopotele... Te las în lume... și fii așa cum ești... Marieta: Știi ce? N-o mai fă pe deșteptul cu mine, termină cu țigănia asta de-aici și du-te de-ți cîștigă pîinea... Da, da! Că dacă tot ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin mijlocirea slavonei, fie direct din grecește, la începuturile organizării noastre de stat și bisericești: har, mir, chivot, disc, potir, antimis, paraclis, chilie, metoc, trapeză, sihastru, schimnic, ieromonah, egumen, protoereu, arhiereu, mitropolit, exarh ș. a. Să subliniem că toate aceste cuvinte se referă la cult și organizarea bisericească, iar nu la noțiunile fundamentale de credință, care sunt de origine latină. Deducem că românii erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urbane genoveze la gurile Dunării și pe litoralul Dobrogei au apărut la scurt timp după 1261. Dintre ele, cea mai mare prosperitate a cunoscut Vicina-ea și-a menținut întâietatea până spre mijlocul secolului al XIV-lea, când se va ridica Chilia. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, în centrele genoveze de la Dunăre și Marea Neagră au fost emise monede, având pe verso crucea genoveză, iar pe revers tamgaua mongolă, elemente simbolice ce semnificau condominiumul politic din zona ponto-dunăreană. În jurul principalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același lucru, "lup". Însă portul frecventat de genovezi se afla mai sus pe Dunăre, Chilia Nouă, la nord de fluviu, iar nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un secol după înființarea primelor colonii-într-o plângere din 1360, este amintit Lycostomo ca unul din porturile în care genovezii nu îngăduiau negustorilor venețieni să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mitropoliei Ungrovlahiei, în B.O.R., 1959, nr. 7-10, p. 673-697; Dinu C. Giurescu, Țara Românească în secolele XIV-XV, București, 1973; V. Grecu, Bizanțul și catolicismul în trecutul nostru îndepărtat, în S.T., 1950, nr. 9-10, p. 556-568; Ioan Ionescu, Localizarea Chiliei bizantine și împrejurările în care s-a înființat Mitropolia Țării Românești, în G.B., 1978, nr. 9-12, p. 1055-1071; Pavel Chihaia, Cele două locașuri ale Mitropoliei din Curtea de Argeș..., în M.O., 1967, nr. 7-8, p. 597-612; Idem, Cine a fost Negru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 97-103. Idem, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, vol. I, București, 1928 (ed. fotocopiată Gramar, 1995). Idem, Istoria Românilor, vol. II, București, 1936. Idem, Istoria Românilor, vol. III, București, 1993 (ed. V. Spinei). Ionescu Ioan, Localizarea Chiliei bizantine și împrejurările în care s-a înființat Mitropolia Țării Românești, în G.B., 1978, nr. 9-12, p. 1055-1071. Ivănescu G., Istoria limbii române, București, 1980. Lapedatu A., Cum s-a alcătuit tradiția națională despre originea Țării Românești, București, 1924. Lăzărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-n Marea Neagră La gura lui, departe, pierdută-n zarea zilei, Vezi o cetate mândră ce-i zic Cetatea Albă, Iar despre soare-apune vezi iar un râu puternic Pe șapte guri se zice vărsîndu-se în mare. E Dunărea, aproape de gurile-i Chilia, Între-astea două râuri și între munții negri Privești o țară-ntreagă de codri și de dealuri: Din văi cu râuri line, din codri fără capăt Vezi turme fără număr în zare răsărind Și buciumele sună duios și[-i] cânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cui e acel cuib de piatră ce stă risipit, cu ochi mici și negri, pintre // stâncile sfărmate? E cetățuia din care vegheam ca un vultur asupra Mărei Negre când, pe vremea lui Ștefan, D-zeu să-l pomenească, turcii luase Chilia și Cetatea Albă. Ai privit și tu prea adânc în ochii sărmanei mele fete... dar, în orce caz, mai bine e să fie nevasta ta, a unui visător, decât țiitoarea unui desfrânat... căci nu mă îndoiesc... el va urmări și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însă în mine... Petru Vodă-i iertător. * 2306 Sosesc acu din Putna. S-au întîmplat minune Și nici mult nu cred încă să mai trăiască, Doamne. În miezul nopții astăzi s-auzi un cântec jalnic: Călugării treziți-s din negrele chilii, Biserica o văd ei că toată-i luminată, Iar vechiul clopot Buga, sună cu glas de-aramă, Părea cumcă la slujbă călugării îi cheamă. Ei pleacă, merg cu toții și intră-n sfântul chivot, Nici o lumină n-arde, dar parcă e-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și scârbire, Dup-o junie vană, el merse-n mănăstire; Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți; El capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. Pe murii în risipă o candelă subțire Ardea-n a lui chilie negrită-n părăsire; Pe căi necunoscute gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă; De gânduri uriașe, de rugi a pus cătușe Pe inima-i bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singură pe o masă de lemn de stejar. Un călugăr din ordinul Snt. Domenic era acolo lângă un om ce odihnea într-un pat foarte sărac. Acesta era Pergoleze pe care religiosul îl ardicase din uliță și îl dusese în chilia sa, goală și posomorâtă ca și mormântul vieții lui, singură apărare și adăpost împotriva nedreptății oamenilor. Toate grijile și căutăturile se deteră nenorocitului maestru, însă izbirile nenorocirii și mișcările cele strașnice doborâseră slaba lui constituție; o tuse seacă ce dobândise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
decât a surorilor lucrătoare, ceea ce se va fi întemeind pe deosebirea de nutreț. Un fenomen ciudat e asemenea că chilioarele crăiești se-ntrebuințează o singură dată și apoi se risipesc, peste mai mult ori mai puțin timp, pîn-în temelie, pe când chiliile de albine și trântori se-ntrebuințează foarte des și consecutiv la clocire. Chilioarele din urmă se mai întrebuințează și ca magazii de miere și polen, pe când leagănul regal niciodată. E netăgăduit așadar că regina, din copilărie încă, se bucură la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]