1,084 matches
-
și Harry. Ceea ce m-a făcut să mă simt jenată, dându-mi seama că asta urma să fie încă o relație care va deveni problematică după divorț. Ce atmosferă boemă la voi, dragă, remarcă Harry, după ce se acomodă cu lumina chioară a lumânărilor. Mătușa Lynn se arătă ceva mai puțin impresionată. — Pericol de incendiu, zise ea. Și unde sunt mobilele alea drăguțe de la Ikea ale lui Mark? În calitate de rudă de sânge își permite să treacă peste politețuri. Tocmai se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale. Ea mătură trotuarul cu trena albă a foilor lungi, ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-am răzgândit”, răspunde un domnișor ieșit din întuneric, și trage de haină. O scoate apoi sfâșiată din mâinile muierii și dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ormă m-am Împlementat În grădina dă iarnă. Da când Îmi iera mapamondu mai drag, m-am sfeterisit. Nu dam nici dă ușă, nici dă pereți. Și când te gândești la ălea trei zile de-am trăit decât cu ceai chior pă burta goală și la Încercările la care Îmi pusesem de bună-voie și nesilit de nime nervii! Da, una peste toate, ieram milord pă situație și m-am dus la liftu dă vase și mâncări; am suspicionat că un Fitecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-am Întins bine ghiara, că l-am și umflat. Foarte pă lesne am găbjit și scara, care iera mult mai la Îndemână decât mă chitisem io, și-am izbit-o În secretariat. Pă drum, n-am cântat nici o parolă chioară. Ieram prins al naibii de tot cu zodiile. L-am lăsat acolo și-am ieșit să caut alt druz. Taman atunci am auzit ceva așa ca un râs năbușit. Pentru Întâia oară m-am Îndoiat: iera să crez că-și râdeau dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și să-l ia În râs. ți-a spus să te duci Într-o duminică, dar chiar tu mi-ai spus că ziua liturghiilor lui era vinerea; ca să fii nervos, te-a ținut vreme de trei zile numai cu ceai chior și Almanahul Bristol; colac peste pupăză, te-a pus să mergi pe jos nu știu câte cvartale; te-a cărat la o adunare de druzi Înveliți În cearșafuri și, ca și cum frica n-ar fi ajuns ca să-ți ia mințile, a inventat istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alina singurătatea, am făcut un pelerinaj la ruinele din strada Deán Funes. Dincolo de salcie, soarele cobora pe cerul amurgului, la fel ca În silitoarea mea copilărie; Fang She m-a primit resemnat și mi-a oferit o cană cu ceai chior, fisticuri, nuci și oțet. Omniprezenta și consistenta imagine a damei nu a putut ascunde privirilor mele un cufăr de haine enorm, care la prima vedere părea un străbun venerabil În stare de putrefacție. Pentru că prezența cufărului Îl dădea de gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sa creație, poemul Durerile sufletului (1901), pe care l-a publicat În Telegraful de peste Ocean al lui Fisherton (Rosario), e micuța operă a unui Începător care, căutându-se pe sine, Încă mai șchiopătează, și nu de puține ori e apă chioară. Configurează o muncă mai curând de cititor decât de geniu care Împinge, căci e plin ochi de influențele (În general, străine) lui Guido Spano, Núñez de Arce și, cu marcată preponderență, Elías Regules. Într-un cuvânt, nimeni nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am Înmânat garoafele și cartea de vezetă și m-a Întrebat că de ce să deranjase Cufărașu. A mai ciripit și că, ca să nu mă ostenesc, o să oprească juma dân ele și mi-a trasat, fără ca să-mi deie vro para chioară, să duc ce-a rămas și cartea ei de vezetă la donșoara Inés Tejerina, de stă pă Arroyo. N-am avut Încotro ș-am ascultat-o, da decât după ce-am pus doparte niște garoafe pentru franțuzoaica mea, care ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
desfășurată între mine și părinții mei. Ei, cel puțin mama era în lacrimi. Dar lacrimi de jenă și furie. —Of, ce rușine, s-a văitat ea. Să inviți oameni, să le oferi de băut și apoi să le dai apă chioară. Îmi venea să mor! Cum ai putut să faci așa ceva? Și ai jurat și ai promis să nu bei până când nu împlinești optsprezece ani. Eu eram nervoasă, prost dispusă și tăcută. Am lăsat capul în piept ca să-mi ascund rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care se intoxică pînă crapă și spre bucuria spectatorului se termină filmul. Ce să priceapă un cinefil normal care nu-i obligat să fie amator de jazz dintr-un film cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul și care, dacă e să judeci după coloana sonoră, nici măcar nu cîntă cine știe ce. Bine c-a mai scăpat lumea de-un bețiv, mîrÎie spectatorul cu șapcă amfibie dînd pe gît o bere Ursus. Fiindcă muzica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Revistă care, În primul și, pare-se, ultimul ei număr, publică extrase dintr-o carte indiană. Bhagavat a spus: „Neclintit, ține nemișcate corpul, capul și gîtul, ațintind privirea spre vîrful nasului”. Sau cum poți deveni sașiu, Într-o lume de chiori. Altă Învățătură: „Atunci cînd gîndirea se oprește, și cînd Își privește Sinele, găsește mulțumirea În Sinele său”. Și vede un fum, o emanație, o pasăre. (Pur și simplu am uitat de unde se trag poreclele astea cucuvea pentru președinte, bombonel pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se va prăbuși, făcîndu-se praf și pulbere. Nu i-a spus că e Îngrozit. Iar ea n-a simțit - ceea ce Însemna că fațada era Încă solidă. Dacă și În celelalte aspecte se ținea la fel de bine, era doar datorită unui noroc chior. Sid nu l-a mai sunat, dar numărul lunar din Hush-Hush a ieșit la timp. Nici o consemnare. Ceva „insinuos“ despre tema Max Peltz și prostituția adolescentină, dar nimic fulminant. Verifică raportul despre schimbul de focuri de la Fleur-de-Lis. Băiatul-minune Ed Exley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Pico Rivera, ca să-și limpezească mintea de fumul ăla. Un obiectiv clar prindea contur: să-l prindă pe Perkins singur și să-l omoare. Pe urmă Exley. Bud parcă și se uită prin geam. O după-amiază molcomă, cu noroc chior - Johnny Stomp și Kikey T. la o masă. Intră. Îl zăriră și Începură să șușotească. Nu-i mai văzuse de niște ani. Abe se Îngrășase, dar Stomp Își păstrase alura de șmecher. Kikey Îi făcu cu mîna. Bud luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
inutil și nu s-ar fi schimbat absolut nimic din desfășurările atent hotărâte care aveau să se urmeze întocmai, oricâtă indignare și revoltă ar fi fost în el. Apoi coborând scările celor șase etaje încolăcite în jurul ascensorului antediluvian, sub lumina chioară, ținându-se de mână și oprindu-se din loc în loc să se privească, fără o vorbă, doar ea zicându-i brusc: „hai, băiatule“, și trăgându-l mai departe, în vreme ce mintea lui refăcea în flashbackuri scurte esențialul celor aproape o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acceptase într-o doară. Acum îl chema, cu un glas speriat, plin de dorinți, nemulțumit. Intrând, pricepu că nu reținuse nimic din acel spațiu prea mic pentru traiul unui om. Acum, când îl vedea prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Fifth Avenue cu 76 Street, și astfel a Început o nouă eră În viața revistei Runway - anii Priestly, iar când m-am angajat eu, era tocmai pe cale să Îl Începem pe cel de-al șaselea. Un fel de noroc chior a făcut să lucrez timp de aproape o lună Înainte ca Miranda să se Întoarcă la birou. Ea Își lua concediu În fiecare an Înainte de Ziua Recunoștinței până imediat după Anul Nou. De regulă, petrecea câteva săptămâni În apartamentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă suni și să scapi de mine? Și, deși mă simțeam mai liniștită decât mă simțisem vreodată de luni de zile Încoace, tot m‑am pomenit ținându‑mi respirația și m‑am Întrebat dacă nu cumva, printr‑un noroc chior sau poate spre ghinionul meu, Miranda primise cu respect decizia mea de a‑i spune pe față să se ducă dracului În loc să fie furioasă. — Da. Mi‑a cerut să‑ți spun că angajamentul tău a luat sfârșit pe loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
s-o evit cât mai mult posibil, dar de când am copii, o văd pe doamna cu coasa peste tot și sar tot mai sus și mai sus ca să evit lama ei șuierândă. Aveți tot ce vă trebuie, doamnă? În lumina chioară din cabină, stewardesa a devenit o gaură de cutie de scrisori dată cu ruj În jurul unui zâmbet alb ca laptele. Mă adresez dinților: — De fapt, e prima aniversare a băiețelului meu azi și speram să ajung acasă Înainte de micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu intra În panică! Australiencele sunt foarte bune, am auzit. O să-ți trimit numere de la agenții și o s-o Întreb pe Paula dacă nu cunoaște pe cineva care-și caută de lucru. Azi sunt cea mai tare la serviciu. Noroc chior. Dacă ești În stare să te Întâlnești cu Triumful și Dezastrul Și să-l vinzi pe al doilea ca și cum ar fi primul, ATUNCI te poți numi Femeie, fata mea! Și recompensa? Deplasare În Germania cu o companie aeriană cu zboruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu mulți nasturi într-o parte, și o bluză aurie de mătase, cu decolteu „bărcuță“. Eu mi-am pus rochia galbenă cu decolteu en cœur („anchior“, zice croitoreasa noastră; multă vreme nu am priceput cum poate un an să fie chior și ce legătură are anul chior, dacă o exista, cu un decolteu în formă de V). Nu mă simt bine în rochia asta. Și, în general, mi-a cam trecut cheful de petrecere. Mă studiez cu neplăcere în oglinda lungă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și o bluză aurie de mătase, cu decolteu „bărcuță“. Eu mi-am pus rochia galbenă cu decolteu en cœur („anchior“, zice croitoreasa noastră; multă vreme nu am priceput cum poate un an să fie chior și ce legătură are anul chior, dacă o exista, cu un decolteu în formă de V). Nu mă simt bine în rochia asta. Și, în general, mi-a cam trecut cheful de petrecere. Mă studiez cu neplăcere în oglinda lungă și îngustă din hol. Nu sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
orb, doi îndrăgostiți se sărută pe îndelete. Tânăra, îmbrăcată cu o rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului, în timp ce acesta își face de lucru sub fusta ei, cu mâinile nerușinat urcate sus, pe pulpele fetei. În lumina chioară se poate întrezări un afiș mare, unde un soldat cu cască duce degetul la buze într-o atenționare scurtă, scrisă cu roșu: "Atenție, dușmanul ascultă!". Preocupat mai mult de ceea ce poate fi în spatele lui, aproape se ciocnește cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes să lumineze pereții crăpați. Duhoarea de urină și tescovină fermentată te poate lăsa fără aer în plămâni. Cu o dezinvoltură ce trădează obișnuința, Manfred se oprește în fața unei uși cu vopsea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
muntelui. Poartă un cojoc scurt și o căciulă neagră din piele de miel, cam rufoasă de atâta purtat. Are misiunea să taie în momentul declanșării atacului legătura telefonică dintre postul de pază și centrala punctului de comandă. Printr-un noroc chior descoperiseră firul telefonic chiar în acea dimineață, când făcuseră o recunoaștere prealabilă a terenului. Curând îl pierde din vedere, ascuns de pădurea compactă ce acoperă unul dintre pintenii stâncoși, amețitor de înalt, ce străjuiește valea. Acum nu-i mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]