1,104 matches
-
tinerilor, ce naiv e colegul vostru, ca să nu zic prost! Ciocănitoare la sfârșitul iernii și... unde? În Cișmigiu! Stai jos, tinere, că-mi faci milă cu naivitatea dumitale! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O glumă oarecum impertinentă, dar în același timp spirituală, a făcut-o Chiorul, tot la ora de Filozofie. Profesorul obișnuia să intre în clasă foarte devreme, imediat ce suna; iar mulți dintre băieți mai întîrziau pe la bufet, cam cât își făceau socoteala că durează notarea absenților. De data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintre băieți mai întîrziau pe la bufet, cam cât își făceau socoteala că durează notarea absenților. De data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei, pusese absenții și se pregătea să-nceapă explicația noii lecții, când ușa se deschise încet și intră Chiorul cu gura plină, mestecând de zor. Profesorul îl văzu și înlemni de indignare: ― Hei, tinere, tinere, ia poftim încoace, dacă ești bun! Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mestece. ― Este nemaipomenit! izbucni Tânărul. După ce că vii târziu, mai intri în clasă și mestecînd! Gestul dumitale e incalificabil. De ce vă e dată recreația? Ca să vă faceți necesitățile fizice, ca să vă plimbați... nu?... Ca să mâncați... accentuă el. ― Da, don' profesor! admise Chiorul foarte conciliant. ― Atunci?! Ce-ai spune dumneata dacă m-ai vedea pe mine că intru-n clasă mîncînd? A? Chiorul își holbă ochii cât putea de tare și răspunse-n hohotul nestăpânit de râs al întregii clase: ― Aș spune: "Poftă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e dată recreația? Ca să vă faceți necesitățile fizice, ca să vă plimbați... nu?... Ca să mâncați... accentuă el. ― Da, don' profesor! admise Chiorul foarte conciliant. ― Atunci?! Ce-ai spune dumneata dacă m-ai vedea pe mine că intru-n clasă mîncînd? A? Chiorul își holbă ochii cât putea de tare și răspunse-n hohotul nestăpânit de râs al întregii clase: ― Aș spune: "Poftă mare, don' profesor!" * Profesorul Simion Radian de Zoologie scosese la lecție o serie de patru, ca de obicei. Examina "hidra
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sale? Atunci am tresărit eu, ca și când mi-aș fi adus aminte, și-am ridicat degetele, exclamînd: ― A! ― Ți-ai amintit? Știi dumneata? ― Da, don' profesor! ― Ei bine, spune? Și am dat un răspuns în genul acelora pe care le obișnuia Chiorul: ― Hidra de apa dulce merge cu brațele sale... ― Așaaa, făcu profesorul cu bunăvoință, ― Atunci când o dor picioarele!... Stupoare, râsete, 3, stai jos, măgarule etc. Se vorbise despre "lipitoare". Ni se adusese o sticlă cu vreo două-trei lipitori, care se mișcau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai bine și credeam că ține mult la mine, își băgă dracul coada, în persoana lui Ionescu Cornel... ― Cum așa? ― Uite bine... Eu mă plimbam cu ea prin Cișmigiu, pe la "morminte", când hop că ne-ntîlnim cu Ionescu Cornel și cu Chiorul; erau și ei cu două fete! Am făcut cunoștință și am luat două bărci... P-ormă, hai la un lapte bătut...! Ăsta, Cornel, vedeam eu c-o soarbe pe-a mea din ochi, c-ale lor, să-ți spun drept
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
chiar se și crezu pedagog, căci, uitând de colegialitatatea ce ne lega, se apucă să ne apostrofeze în fața cameristei: ― Ehei, băiete, mai lasă plimbările pe culoar și treci în cameră! Toată lumea în camere, mai repede, vă rog! Și, văzîndu-l pe Chiorul, care-i era bun prieten dealtfel, că nici nu se gândește să-i execute ordinul, veni în fața lui și, simțind că fata de serviciu e atentă la ce are să se petreacă, îi spuse arogant: ― Dumneata n-ai auzit ce-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bun prieten dealtfel, că nici nu se gândește să-i execute ordinul, veni în fața lui și, simțind că fata de serviciu e atentă la ce are să se petreacă, îi spuse arogant: ― Dumneata n-ai auzit ce-am spus eu? Dar Chiorul, exasperat, se vede, de fițele lui, îi răspunse scurt: ― Ia las-o mai moale, șmechere! Mult ai să mai faci pe nebunul cu noi? Și plecă, lăsîndu-l pe bietul Negulescu stupefiat, că nu se aștepta la așa ieșire tocmai din partea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
minte pe flăcăii de-odini-oară, pe care cu greu îi puteam recunoaște în bărbații maturi ce se ridicau să răspundă la apel... ― Ciurea Constantin! ― Prezent; doctor în medicină și chimie. Conferențiar universitar... Deci Stăpânul își atinsese ținta: cariera universitară... ― Constantinescu Theodor (Chiorul). ― Absent... Căpitan de cavalerie... a fost grav rănit în război... ― Dragu Henry! ― Aici! Avocat! Pe buzele tuturor a înflorit un zâmbet imposibil de stăpânit. Ne-am amintit de Dragu, care, de câte ori se făcea apelul, răspundea: ,,Aicișea", "Prezinte", "Acilea", "De față
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lui, să-i spună: „Tu singur te vei vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem În stare să ne vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce crăpa-n el, după ce mânâncă porcu și bea și butoiu dă vin, mai lasă și muierea borțoasă, se trezește în primăvară cu nici de unele și nu știe de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și slab că deabia stă pe picere. Că așa e țăranii noștri, e proști de dă-n gropi că mănâncă porcu iarna, bea vinul iarna, își lasă femeia borțoasă iarna, mănâncă mălaiul iarna și-n primăvară, cân să iasă la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție... Ce‑mi rămânea altceva de făcut decât să accept amabila propunere. Portarul mă conduse În fața unei uși uriașe pe care o descuie, după care aprinse o lumină chioară și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănând pânzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a rămas la mine. „Ce-ai făcut cu banii?“ - „I-am cheltuit“. Nu mai m-am dus. Cine v-a dat în vileag? Tata. Și curățam niște cartofi, să-mi fac să mănânc. Dacă i-am văzut că aia era chioară de beată în pat, nu mai știa de capul ei... Și-aveam un cuțit așa, mare, cu două tăișuri - și pe-o parte, și pe alta. Mi-a dat o palmă și i-am pus mâna-n gât și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Un sat din Ardeal a plecat cu totul în Spania, luându-și popa și tăblița de la intrare, s-o planteze acolo unde ajung. Doi țânci au descoperit o bombă în curte. Unu’ s-a măturat cu totul, altul a rămas chior când o bătea cu lopata. Altul, de nouă ani, s-a spânzurat în magazie pentru că nu i-au dat voie să vorbească la telefon cu maică-sa, plecată la muncă. Un profesor de engleză s-a legat cu lanțuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc strada. Uneori nu vedeam nimic decât o lumină chioară și mă înfioram. Mi se părea că în fiecare umbră văd o trăsură sau un bețiv care mormăia "a la guillotine, a la guillotine". Pe urmă apăreau farurile unei mașini care măturau strada de umbre și-mi arătau că numai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de hârtii și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să-l aibă o pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase în atmosferă și în 9, 10 Thermidor. Stranie coincidență
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
uiți la ea cum chișă ochii de trei ori pe zi? Se roșește și tremură ca o trestie când vorbește maiorul. Proastă nu-i, dar își înghite cuvintele, ieri a luat 3 la topo, deși a învățat până târziu. Hai, chiorule! Nu-i lua partea sau poate ți-o suge și nu știm noi. Ia spune, chiar te taie pișarea mereu cu juma de oră înaintea deșteptării? Sunteți proști, am pizdă pe borâte, mă cunosc cu toate gagicele din sanitar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Vladimirescu stă crăcită toată noaptea și, pe deasupra, pune și patimă nebuna. 25 de lei, fiecare câte 5 parale? E mult, un pachet de B.T., țigările mele pe două zile, nu-mi convine, unul fute și altul gâfâie. Ce faci chiorule? Te dai la fund? Am spus eu, e gelos prostanul, nu vrea să-i defloreze fetița! Nu-ți fie teamă, Dora-i iapă blândă și apoi, dacă îi papă cocoșelul, nu-i bai, pe tine găozul te interesează. Bă, mâine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rămas. Lasă-l Mihalache să vedem ce are de gând bolândul. Vine singur, nu-ți fă griji. Cei care au plecat cu bani erau pești grași. Dacă le luai urma, eheeeeei, bine ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut! Iaca-ți mai dau o dată carul, da' asta ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da' rău mi-a mai mers și astăzi... Ce zi pocită! Acuma chiar pot pleca. (iese) Tabloul 3 (Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Terentie. SFETNIC II: Copila are dreptate. Numai că cimilitura cere numele altui slujitor. LIANA: Nimic mai lesne decât să-l aflăm, odată ajunși aici, înțelepte sfetnice. Terentie fiind numele slujitorului cu ghioaga, cel cu sulița, despre care știm că-i chior de-un ochi, fiind altul decât Meletie, trebuie să se numească Isachie. Slujitorul cu arcanul, singurul care a mai rămas, poartă prin urmare numele de Meletie. SFETNIC III: Pre legea mea, răspunsul este cel adevărat. Și același răspuns l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]