10,040 matches
-
ajuns nu doar la oraș, ci chiar și printre specialiști... Ceea ce îmi aduce aminte de un alt antropolog străin (nimeni nu e profet în țara sa, se spune...), care mi-a atras atenția cît de des revine „îngrijirea” în plîngerile chiriașilor alungați din case de proprietarii de drept. „Cum vine el să-mi spună că e casa lui, dacă eu am îngrijit-o toată viața ! ?”, se revolta un astfel de chiriaș. Îngrijire, domesticire, apropriere, proprietate... Un lanț cauzal care ne scapă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a atras atenția cît de des revine „îngrijirea” în plîngerile chiriașilor alungați din case de proprietarii de drept. „Cum vine el să-mi spună că e casa lui, dacă eu am îngrijit-o toată viața ! ?”, se revolta un astfel de chiriaș. Îngrijire, domesticire, apropriere, proprietate... Un lanț cauzal care ne scapă, dar care are o perfectă logică pentru cei în cauză. Să îngrijești trotuarul din fața casei, partea ta de fațadă de bloc, casa scărilor de pe palierul tău, grădinița aia dintre blocuri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Dar vreau să-ți dau un sfat. Și vreau de asemenea să te rog ceva. Sfatul e acesta: când eu n-oi mai fi, te duci și locuiești în casa lui Thanase, acolo unde ai copilărit. M-am înțeles cu chiriașii. Ei vor fi bucuroși să-ți cedeze cele două odăi de la etaj, că tot riscă să le ocupe altcineva și, evident, te preferă pe tine, care într-un anumit fel ești încă proprietar... - Și Oncle Vania?... - N-o să mai apuce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
felinarile negre de-o parte și de alta a porții. Sunt treizeci de ani de când nu mai aprinde felina rile și nu se mai îngrijește nimeni de ele. Mai era două, la ușa din față, p-alea le-a scos chiriașii. Le-a băgat lor chiriași când era Ioaniu la zdup, d-ajunsese Ivona și madam Ioaniu și Tudor ăla micu într-o chichineață de la mansardă. Și pramatia de Niki tocmai atunci își găsise să plece la o Matracucă. O vreme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de alta a porții. Sunt treizeci de ani de când nu mai aprinde felina rile și nu se mai îngrijește nimeni de ele. Mai era două, la ușa din față, p-alea le-a scos chiriașii. Le-a băgat lor chiriași când era Ioaniu la zdup, d-ajunsese Ivona și madam Ioaniu și Tudor ăla micu într-o chichineață de la mansardă. Și pramatia de Niki tocmai atunci își găsise să plece la o Matracucă. O vreme madam Ioaniu a zis c-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madam Ioaniu și Tudor ăla micu într-o chichineață de la mansardă. Și pramatia de Niki tocmai atunci își găsise să plece la o Matracucă. O vreme madam Ioaniu a zis c-o să puie la loc felinarile când o să scape de chiriași ; p-ormă a mai îmbătrânit și ea, p ormă a plecat și Tudor, băiatu. Ditamai căsoiu pustiu, numa Ivona și cu bărba-su, acu la ce să le mai puie ? S-a cojit și casa p-afară, cin’ să mai stea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân șoproane. Baremi ele rămăsese în casa lor, chit că-i înghesuise la cucurigu și jos băgase chiriași peste tot. Până la urmă, tot a scăpat ele de chiriași, da degeaba a scăpat : dac-a plecat Tudor, băiatu, casa lor, după ce moare ei, Ivona și cu bărba-su, o s-o ia Statu. Chiar Ivona i-a zis asta odată, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân șoproane. Baremi ele rămăsese în casa lor, chit că-i înghesuise la cucurigu și jos băgase chiriași peste tot. Până la urmă, tot a scăpat ele de chiriași, da degeaba a scăpat : dac-a plecat Tudor, băiatu, casa lor, după ce moare ei, Ivona și cu bărba-su, o s-o ia Statu. Chiar Ivona i-a zis asta odată, când i-a spus prima dată c-a rămas Tudor. Da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a prăpădit cum s a prăpădit, și ei au continuat să facă memorii pentru casă și să aștepte înghesuiți toți în mansardă, ciocnindu-se nas în nas pe scară, coborând la baia de serviciu, spălând mizeria, scara, curtea în urma chiriașilor. Mergând timorați în vârful picioarelor, vorbind în șoaptă... — închideți odată radioul, venea Muti gâfâind, că Petruța își face iar de lucru pe la ușa noastră. Închideți-l, v-am spus de atâtea ori să renunțați... Nu înțeleg cum puteți, oameni în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a avut dreptate, de mult ne-au vândut americanii... Crezuse și Muti o vreme, ca toată lumea, că lucrurile au să se schimbe ; dar pe urmă nu a mai așteptat nimic decât să-și termine Tudor școala, să plece mitocanii de chiriași, și ea să-și aducă tâmplarul pe care-l știa de o viață și să își repare mobila veche. — Au să se mute ei, spunea Muti, și-am să-mi chem tâmplarul... Se mută ei, pentru că, nu vezi ? Le cresc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu m-aș mira să aud că nu-ți place zacusca... Pe zidul din dreptul aragazului, faianța îngălbenită. Stropi solidificați de ulei, lucioși o punctează ca niște picouri. Era albă faianța când a pus-o madam Ioaniu după ce au plecat chiriașii, era albă și vopseaua cu care au dat chiuveta și țevile de apă. S-a ros vopseaua și, din loc în loc, apar ca într-un ciorap găuri de metal negre. În colțul de sus al peretelui, ca o lintiță, igrasia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul stângaci cum își duce corpul ? Cum să-și fi dat seama portăreasa dinspre ce punct al Europei vine ultimul ei chiriaș, student în filologie și epigrafie ? O derută încă a mai rămas, ce-i drept, în privirea ei, dar el nu mai are de gând să i-o risipească, nu este nici polonez, din păcate, nici grec, nici sârb nu e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că după ce mă voi mărita să continuăm să stăm împreună, unii la etaj, ceilalți la parter. Veniturile lor nu erau atât de mari încât să anvizajeze cumpărarea unei alte case. Numai că de fapt a pregătit casa pentru faimoșii noștri chiriași, care și-au adus și ei contribuția lor, vezi ? Și acolo, da ! Și acolo ! Degeaba a dus Muti atâta vreme tratative cu Petruța, degeaba a conversat-o și a invitat-o la cafea, atunci când reușea să facă rost de câteva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Neti Pe alee, Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură, pline de chiriași proaspăt mutați, care încă nu prea ieșeau la vedere. Abia într-o seară au ieșit. În seara când l-au adus acasă, în sicriu, pe domnul Prodan, cu neliniște în ochi au ieșit în ușă. Purtat pe sus de patru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai răsare câte unul. Apoi eram și eu dragă-doamne școlar și învățătorul nostru - un om grozav - avea obiceiul ca sâmbăta să ne citească din cărți o poveste ori o poezie... Într-o sâmbătă, ne-o citit o poezie cu un chiriaș care nu-și găsea locul la nici o gazdă. De aceea spunea mereu: „Rămâi sănătoasă cucoană, că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care pornesc cu bagajul acum, ... dar simt că m-apasă pereții...” Și tu ții
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
angajat. Putem escalada orice zid, așa ca aici, ne antrenăm, ne... UU Exact. Deviza noastră este NU VA TRECE ANUL ȘI Vă PUNEM ...TERMOPANUL ! . SING SING AUTOHTON EA Bună seara. Locuiți aici? TOȚI Daaa... EA Toți domnii? U Toți. Suntem chiriași în... comun. EA Aha. Puteți răspunde la câteva întrebări? UU Da-s grele? EA Nu. U în scris? EA Nu. Oral.Răspundeți? UU Oral răspunde dânsu că e purtător de cuvinte grele. Eu răspund numai în scris. Sunt scriitor. EA
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
grele? EA Nu. U în scris? EA Nu. Oral.Răspundeți? UU Oral răspunde dânsu că e purtător de cuvinte grele. Eu răspund numai în scris. Sunt scriitor. EA Mare? UU Da, dar numai când scriu cu majuscule. EA Deci...sunteți chiriași. TOȚI Daaaaaa... EA Și, în această calitate, cum vă împăcați cu proprietarul? U Ecepțional. UUU E o bomboană. Coliva mai lipsește. EA îi dați mult? UU Nu, doamnă. Mai mult ne dă el chiar dacă și noi, la o adică... EA
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ani. EA După cum arată ar mai putea duce încă 90. UUU Da, dar n-are șanse decât dacă se dărâmă... imobilul. EA M-ați copleșit. Chiar, dacă sunteți de acord, v-aș invita afară, în părculeț, să tragem câteva poziții: chiriași fericiți - proprietar idem. Vreți să-l chemați? UU Pe...proprietar? EA Exact. TOTI Domnuuu gardiannnn!!! EA Cum? Aici nu-i cantonamentul? U Ba da, frumoaso, dar stadionul e cu 50 de metri mai jos de pușcărie! VOCABULE Și zici că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nemărginită libertate. De aceea simțeam că mă împrăștii, că mă dizolv în marele anonimat, fără vreo posibilitate de regăsire. Locuiam în strada Amzei, unde aveam o cameră la etajul al IV-lea, într-o clădire veche, cu o puzderie de chiriași, de toate profesiile. Cele trei etaje erau închiriate la diverse familii, iar în cel de-al patrulea, compus din vreo zece camere înșirate de o parte și de alta a unui culoar, locuiam noi. Noi eram mai mulți studenți, care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din fire. Până acum a stat o funcționară de la C.F.R.; a făcut nunta duminica trecută. Plângea când a plecat, pe cinstea mea, pentru că, să vezi dumneata, casa asta poartă noroc chiriașilor. Cum pune cineva piciorul, gata ― își face un rost. Am avut înaintea ei un inginer care s-a însurat; pe urmă o studentă. Și asta s-a măritat. ― După câte văd, i-am spus surâzând, volens-nolens va trebui să-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
umbra lui. Zău, nepoate, dacă te muți aici, prinzi rădăcini ca pomul și nu mai pleci. Dar să ne înțelegem: dacă n-ai o drăguță, vezi de altul. Moșul începu să mă intereseze. L-am descusut: ― Mai ai și alți chiriași? ― Da, încă o pereche. Nu pot să închiriez decât două odăi. La parter stau eu. ― Căsătoriți, nu primești? ― Ferit-a sfîntul! Se ceartă mereu și mie îmi place liniștea. Mai bine lipsă. Pe câtă vreme prechile mele cântă, joacă, fac un adevărat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în ochii mei... El o mângâie pe păr, cu privirile pierdute în gol. ― Iubiți-vă, nepoțeilor, cât sînteți de tineri și frumoși. Uitați-vă la mine ca să vă dați seama ce o să facă timpul din voi. Mai târziu veniră și chiriașii lui Coleșiu: un tânăr înalt, mult mai înalt decât mine, și urât foc, care se recomandă Novac, atașat de legație, și fata care-l însoțea, o blondă scundă și vioaie, plină de neastâmpăr. ― Iată și pe ceilalți nepoți ai mei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
La început făceam rezerve: asta merge o dată, de două ori, dar nu așa ― la infinit. Ce să vezi? S-a supărat foc moșneagul și, nici una nici alta, ne pretindea să ne mutăm dacă nu ne place, că el nu ține chiriași mofturoși. N-am avut încotro: i-am bătut în strună. În cele din urmă ne-am obișnuit cu felul lui de a fi. Așa că în fiecare seară înfulecăm pe gratis. ― S-ar zice că-i un tip original... ― M-da
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la vremea prânzului. Cam morocănos că-i tulburasem bunătate de somn, dădu drumul glasului: ― Mansardiștii noștri sânt plecați toți în păr. Numai eu am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică (era vorba de Mihaela), nu-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu școala, la români, partea de sud, cu primăria, la ruși. Cap și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca frații: ne certam, ne împăcam, că atfel nu se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]