2,428 matches
-
polițist boboc de douăzeci și trei de ani, speriat de atmosfera din ghetoul negrilor. La masa de Crăciun a apărut în uniformă: cu centura Sam Browne, fluier suflat cu argint și pistol calibru 38. Desmond, regele mașinilor, încă marcat de cicatricile căpătate în bătăia încasată de la polițistul John Rokkas, s-a arătat îngrozit de noua lui încarnare. Iar atunci el a știut că va rămâne polițist până la moarte. Cum stătea acolo, înconjurat de întunericul canionului și simțind sub tălpi resturile muniției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și cu dentiștii și tehnicienii dentari? Indivizi pricepuți să confecționeze proteze dentare? Vandrich își dezveli dantura perfectă. — Nu. Și n-am mai fost la un dentist din liceu. — Un tânăr - hai să-i zicem băiat - cu o față plină de cicatrici de la niște arsuri și cu bandaje pe față. Era spărgător de case cam prin timpul războiului. Nu. Îh! Groaznic! Alte două „Nu”-uri. Danny spuse: — Un băț zoot. Adică un băț lung de lemn, cu o lamă sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poponarilor au râs de mine când m-au auzit. Nici verificarea dosarelor de la Moravuri pentru delictele sexuale n-a dus la nimic. La fel e și cu furturile. Le-am verificat în paralel: nici o potriveală. Nimic nici despre puștiul cu cicatrici de la arsuri. Am dat peste șase posibili tipi cărunți - toți sunt fie arestați, fie cu un alibi solid în noaptea asasinatelor. Cu martori beton. Am făcut o nouă cercetare a zonei: nada, nimic. S-a scurs deja prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ciupitură, nici o decolorare a pielii, nici o denivelare a pielii, ce ar fi putut sugera o grefă. Două fotografii mai încolo și un rând mai jos. 10 noiembrie 1943. Băiatul surprins din profil, fără cămașă, stând în fața lui Claire De Haven,. Cicatrici adânci, absolut drepte, pe brațul drept, un întreg șir de răni, identice cu cicatricile pe care Buzz le văzuse pe brațul unui actor de la RKO căruia i se reconstruise fața după un accident de automobil și pe care actorul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o grefă. Două fotografii mai încolo și un rând mai jos. 10 noiembrie 1943. Băiatul surprins din profil, fără cămașă, stând în fața lui Claire De Haven,. Cicatrici adânci, absolut drepte, pe brațul drept, un întreg șir de răni, identice cu cicatricile pe care Buzz le văzuse pe brațul unui actor de la RKO căruia i se reconstruise fața după un accident de automobil și pe care actorul respectiv i le arătase cu mândrie, spunându-i că numai doctorul Lux făcea grefe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lux prepara morfină pentru curele de dezintoxicare ale dependenților chiar la clinica lui. Buzz rămase cu lupa aproape de perete și continuă să studieze fotografiile. Dădu peste un cadru din spate a lui Coleman, fără cămașă, și văzu o suită de cicatrici perfect verticale, care îl făcură să se gândească la rănile provocate de bățul zoot. Găsi un alt set de poze, în care Coleman stătea mereu aplecat peste Claire De Haven. Dovada clară: chirurgia plastică îl făcuse pe Coleman Masskie Loftis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
măsură, și invers. Apărătorii intrau și ei sub protecția lui. Își Îndreptă privirile asupra căpitanului Pietro, care Îl studia fără să spună nimic, și spuse: - Ai Încărunțit, Pietro... Acum optsprezece ani aveai părul negru. Și pe mâna stângă nu era cicatricea asta. Și poate că zâmbeai mai mult... Eu așa te țin minte... râzând, cu tatăl meu, și aruncându-mă În aer ca să mă prinzi aproape de pământ, așteptând mereu să fiu speriat. Și te mirai că niciodată nu eram... Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un gest larg, de maestru de manej. — Vi-l prezint pe căpitanul Gregg. Nu mai sunt căpitan, Marchant. Sunt domnul Gregg. Gregg scutură mâinile întinse. Pe moment, toate privirile sunt atrase de obrazul lui. Chiar sub ochi se vede o cicatrice centrată pe o adâncitură de un deget. Acest crater are ceva obscen, dar și fascinant. Este un anus și o stea. Altfel, bărbatul nu iese în evidență prin nimic, dar ceea ce are pe față conferă chipului său o mobilitate tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câteva cutii de fasole, expediția poate porni pe ultimul tronson al călătoriei, iar profesorul Chapel se leagănă periculos pe spatele unei cămile în mijlocul cetei de bărbați. Pagină separată Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca o cicatrice albă pe pământul roșu. Oamenii trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crestei, sute de Fotse încep să-și scoată caprele, de parcă, la fel ca strămoșii lor, s-au născut din peretele stâncii. Pagină separată Albii se uitau la Daou și vedeau un Fotse prăpădit, așezat pe un scaun de lemn sculptat. Cicatricele fine de pe chipul lui se confundă cu ridurile. Șiragurile Fotse multicolore, atât de grele, par că-l trag în jos. În spate, nevestele stau în genunchi în ordinea priorității, ciupindu-se pe ascuns și aruncându-și una alteia furnici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de câteva sute de picioare. Coboară rapid și Jonathan observă că roșul de la șapca și cizmele lui este incredibil de bogat și strălucitor...următorul lucru pe care-l observă sunt figurile Fotse cu ochii apoși, bărbați marcați de spirale de cicatrice fine, mai multe mâini îl susțin, eșarfele se flutură în semn de izbândă, iar el încearcă așa, cu ultimile puteri să se ridice, dar nu reușește să obțină de la trupul său decât un tremur prelungit. I se dă apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lor. Conducătorii lor smucesc vârtos de funie și le îndeamnă cu cântece și fragmente de vorbe zeflemitoare. Adesea, când își mai așază gluga burnusului ca să-l ferească de soare își strecoară mâna în interiorul acestuia și-și trece degetele peste contururile cicatricei de pe gât. De acum, călătoria asta este totul. Nu se gândește să ajungă undeva. În noaptea asta va dormi sub cerul nesfârșit. Mâine, va porni în continuare. Pagină separată Mulțumiri (centrat) Le mulțumesc părinților mei, Ravi și Hilary Kunzru, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spasmodic. Dintr-un semn deschis la tîmplă, se scurge un șuvoi de spumă roșie. - L-a atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice albastră e consternat. .................................................. .................................................. .. Ieri Pandele a fost înmormîntat. Într-atât i-a zguduit pe oameni absurditatea acestei morți, încît ei nu-și pot reveni. Există o lege a absurdității? Sau întîmplarea are un domeniu mai vast decît sîntem noi în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nu poate uita că arăta ca o umbră zdrobită de menghina anchetelor și a zidurilor reci și, mai ales, nu uită că, privindu-se în oglindă, zărește propria imagine ca pe o persoană străină cu obrajii brăzdați cu șanțuri și cicatrici săpate de sarea plânsului, ca o adevărată hartă a durerii. Și din infernul pușcăriei, cu chinuri suferite și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură de liliac înflorit pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
te vede prima dată ești mai slabă ca niciodată. Ești numai coaste și obraji supți, zicea Brigit. —Mulțam, am răspuns eu. Dar cum? Cu ajutorul chirurgiei? —Nuuuuu, a spus Brigit strâmbându-se gânditoare. Nu merge așa fiindcă ți s-ar vedea cicatricile prin rochița de șifon Dolce & Gabbana pe care o porți când verși paharul de șampanie pe el. Nu mai spune! am răsuflat eu. Dolce & Gabbana! Foarte frumos din partea ta! Mulțam! Și șampanie! Fain! —Să vedem, a zis Brigit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și mânecile, răni cu duiumul! Toate sunt opera mea! Brațele lui Francie erau pline de tăieturi și de cicatrici. Uite și o urmă de arsură cu țigara, ne-a arătat ea ca și cum ar fi făcut conversație de salon. Și-ncă una! Ce-ai mai pățit de data asta? a întrebat-o Misty. —Ce nu mi s-a-ntâmplat! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prin acoperișul serei. Toată peluza era plină de sticlă... Iar doamna Portway n-a fost o femeie sănătoasă nici măcar în vremurile ei cele mai bune. — Nu-i femeia aceea cu artrită reumatică? Amărât, Wilt dădu din cap că da. — Și cicatricile alea de duelist de pe obrajii ei, zise el, alea de la sera noastră i se trag, nu de altundeva. — Trebuie să recunosc că eu m-aș fi gândit la niște locuri mai bune decât o seră pentru o trambulină elastică, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un fel de semne de neliniște. Privește spre vecinul său, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre vecin, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc gesturile puține și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt... fotografia e veche. Cât de vechi poate fi chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
livrează aria? Acum, de când s-a decis să preiau eu administrația, nu mai plătim un angajat din afară, avem pe cineva care chiar locuiește aici. Voce moale, timidă, dinți mărunți, gălbui, un obraz îngust, anemic, cu mustața subtire și cu cicatricea aceea inevitabilă. M-ar interesa proiectele dumneavoastră. Nu aș abuza, dar aș vrea să ne revedem, din când în când. Așadar, un biet pescuitor de pradă mică, așadar el, Tolea, nu merita decât această iscoadă oarecare? Se simțea jignit, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
le dovedim, mereu? Rebeli strâmtorați, ucenici ai iluziei! Bolnavi ai efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare mai primavaratec răsucește altfel vântul acestor vorbe dubioase, ca timpul nostru dubios. Ar fi trebuit să ai răbdarepentru aventura suspiciunii, profesore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îl frunzăreau, atenți, cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau privirea, cum făcuse și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu avertisment. Avertisment de eliberarea locului.“ Tânărul procuror din capul mesei își îndreptă ochelarii și reîncepu să citească referatul. Nu se mai distingea nimic. Sunet abolit, măștile batraciene clămpăneau cuvinte fără sonor și făceau cu ochiul. Paloarea lustruită a măștilor, cicatricea fosforescentă la sprânceană. În ușă, vinovatul. Transpira, palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea. Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]