912 matches
-
de întreținere a pielii Thymus Serpyllum Extract este un extract din părțile erbacee de cimbru de câmp, Thymus serpyllum, Labiatae Tonic/agent dezodorizant/agent de curățare/agent de mascare Thymus Vulgaris Extract este un extract din flori și frunze de cimbru (lămâiță), Thymus vulgaris, Labiatae Tonic/agent de mascare Thymus Vulgaris Oil este uleiul volatil obținut din flori și frunze de cimbru (lămâiță), Thymus vulgaris, Labiatae Tonic/agent de mascare Tilia Americana Extract este un extract din flori de tei negru
32006D0257-ro () [Corola-website/Law/294764_a_296093]
-
agent dezodorizant/agent de curățare/agent de mascare Thymus Vulgaris Extract este un extract din flori și frunze de cimbru (lămâiță), Thymus vulgaris, Labiatae Tonic/agent de mascare Thymus Vulgaris Oil este uleiul volatil obținut din flori și frunze de cimbru (lămâiță), Thymus vulgaris, Labiatae Tonic/agent de mascare Tilia Americana Extract este un extract din flori de tei negru din America, Tilia americana, Tiliaceae Agent de întreținere a pielii/calmant Tilia Cordata Extract este un extract din flori de tei
32006D0257-ro () [Corola-website/Law/294764_a_296093]
-
Lonicera caprifolia (caprifoi) - herba - Viburnum lantana (călin) - scoarță - Actium lappa (brusture) - rizomi - Vaccinium myrtillus (afin) - fructe - Vaccinum vitis idaeus (merișor) - lăstari - Rubus idaeus (zmeur) - lăstari - Helianthus tuberosus (nap) - tuberculi - Stevia rebaudiana (ștevie) - Calendula officinalis (gălbenele) - Ocimum basilicum (busuioc) - Satureja hortensis (cimbru) - Lepidium sativum (creson) - Thymus serpillum (cimbrișor) - Artemisia dracunculus (tarhon) - Echinacea purpurea (echinaceea) - Mentha piperita (mentă) - Melissa officinalis (melisă) - Hyssopus officinalis (isop) - Salvia officinalis (salvie) - Lavandula angustifolia (lavandă) - Medicago sativa (lucernă) - Anethum graveolens (mărar) - Coriandrum sativum (coriandru) - Levisticum officinale (leuștean) - Perilla
ORDIN nr. 1.253 din 6 noiembrie 2013 (*actualizat*) pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/255918_a_257247]
-
secțiune pătrată), scrierea continuându-se tot de la dreapta la stânga ș.a.m.d., până la completarea celor patru laturi . Gastronomia din Ținutul Secuiesc face parte din cea maghiară, fiindcă combinația între tipurile de carne folosite (porc, vită, pui), condimentele (paprica, ardei, pătrunjel, cimbru, mărar, leuștean, tarhon, usturoi, ceapă) și legumemele preferate (cartofi, varză, castraveti, gogoșari) sunt în mare parte asemănătoare, dar totodată oamenii din regiune, care trăiesc mai ales în depresiuni, munți și dealuri au trebuit să acomodeze condiților geografice, astfel au creat
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
un ceaun din fontă, la foc domol, sau într-o oală de ceramică, la cuptor, dacă la fundul ceaunului/oalei de ceramică și printre sarmale se pun bucăți de șorici afumat sau chiar un ciolan de porc afumat, frunze de cimbru, mărar și boabe de piper. În unele sate din Munții Apuseni, (unde se mai păstrează denumirile de „sarmă” și „sarme”), țăranii pun printre sarmale, bucăți de călbaj (un fel da caltaboș făcut cu bucăți de carne amestecate în umplutura tradițională
Sarma () [Corola-website/Science/297779_a_299108]
-
masivul Bucegi enumerăm reprezentanți din clasa Ascolichenes, ordinul Discolichenes. 2. Etajul alpin. Dintre arboretele remarcabile din acest etaj trebuie menționat arboretul de pe Brâul Furnicii, care cuprinde o serie de exemplare monumentale unice pe tot cuprinsul masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe Brâna Mare a Jepilor, valea Jepilor Mari, la 1750 m altitudine, arboretele de larice de pe versanții nordici ai Jepilor Mici, precum și rarități de larice, de pe flancurile însorite ale văilor Seaca Jepilor și Seaca Caraimanului. Vegetația pajiștilor de o deosebită
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
versantul nordic al Jepilor Mici, pe Brâna Mare a Coștilei, lângă firul văii Albe, pe valea Gaura și muntele Grohotișu, toate aceste zone fiind cuprinse în cadrul rezervației. Dar cel mai de seamă reprezentant al florei lemnoase din acest etaj este cimbrul ("Pinus cembra"), singura specie arborescentă care se ridică în zona alpină și care reprezintă un relict cu răspândire limitată la noi. În cadrul rezervației principale, Pinus cembra se află în două zone importante și anume: prima pe versantul nordic al Jepilor
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
Cimbrul de câmp ("Thymus vulgaris") este o plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie. Poartă și denumirile de cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, timian sau timișor. În Evul Mediu, planta simboliza curajul și
Cimbru de câmp () [Corola-website/Science/307265_a_308594]
-
Cimbrul de câmp ("Thymus vulgaris") este o plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie. Poartă și denumirile de cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, timian sau timișor. În Evul Mediu, planta simboliza curajul și era folosită ca tratament pentru simptome psihiatrice. "Thymus vulgaris" L. este o specie din genul Thymus care înflorește vara—toamna cu flori lila-roz. este o plantă multianuală
Cimbru de câmp () [Corola-website/Science/307265_a_308594]
-
specii de plante (aromatice și unele medicinale) din familia Lamiaceae, răspândite la nivel mondial, șapte în Australia, una în America de Nord și celelalte în Europa și Asia; există și hibrizi. Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrișorul, maghiranul, salvia și levănțica. Borsnită, broastil, brosnită, camfor, diana, ferent, ghiazmă, giugiumă, ghintă, iarbă creată, iarbă neagră, iasma, izma bătrâneasca, izma bună, izma de grădină, izma de leac, izma de leș, mintă, mintă creată, mintă moldoveneasca, mintă neagră, mintă
Mentă () [Corola-website/Science/307339_a_308668]
-
care se prezintă în straturi delimitate, stratul de bază este din vinete prăjite în ulei de măsline, stratul de mijloc este compus din carne, de obicei de miel, pregătită înainte prin prăjire cu ceapă, usturoi, tomate și ierburi aromatice (dafin, cimbru, oregano) și alte condimente (scorțișoară, nucșoară, condimente arăbești, piper negru), iar ultimul strat este de fapt un sos bechamel sau un alt sos pe bază de ou și smântână - probabil sub influența bucătăriei Grecești de la începutul secolului al XXlea. Cele
Musaca () [Corola-website/Science/307774_a_309103]
-
manioc, napi și alte rădăcini cu amidon) - Produse ale rădăcinoaselor (făină, preparate culinare, fulgi, piureuri, chips-uri și produse crocante), inclusiv preparate refrigerate, cum ar fi cartofii pre-prăjiți Inclusiv: Porumb dulce, alge și alte plante marine, ierburi culinare (pătrunjel, rozmarin, cimbru etc.); ciuperci comestibile Exclusiv: Amidon din cartofi, tapioca, sago și alte rădăcinoase care conțin amidon (01.1.1); supe și ciorbe din carne și legume (01.1.9); usturoi, scorțișoară, ardei iute, precum și alte mirodenii și condimente (01.1.9
jrc3179as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88335_a_89122]
-
Sais în perioada târzie. Papirusurile medicale atesta o cunoaștere empirică de anatomie, în leziuni și tratamente practice. Rănile erau tratate cu bandaj cu carnea crudă, pânză albă, plase și tampoane îmbibate cu miere pentru a preveni infecția, în timp ce opiu de cimbru și Belladona erau utilizate pentru a calma durerea. Cele mai vechi înregistrări de tratament pentru arsuri descrie pansamente îmbibate cu laptele de la mamele de bebeluși de sex masculin. Rugăciunile erau făcute zeiței Isis. Săruri de pâine mucegăită, miere și cupru
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
l ("Satureja hortensis") este o plantă perenă din genul Satureja, familia labiatelor (Lamiaceae). Este o plantă scundă, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri în înălțime. l preferă verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supraviețuiește la temperaturi scăzute. Florile cimbrului sunt mici și au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovală, sunt netede și au un miros specific. Cimbrul se aseamănă întrucâtva la înfățișare cu rozmarinul. Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane. În trecut
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
mult de 20-30 centimetri în înălțime. l preferă verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supraviețuiește la temperaturi scăzute. Florile cimbrului sunt mici și au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovală, sunt netede și au un miros specific. Cimbrul se aseamănă întrucâtva la înfățișare cu rozmarinul. Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane. În trecut, cimbrul se denumea și lămâiță, respectiv lămâioară și era deosebit de apreciat în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe lângă așezămintele monahale
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supraviețuiește la temperaturi scăzute. Florile cimbrului sunt mici și au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovală, sunt netede și au un miros specific. Cimbrul se aseamănă întrucâtva la înfățișare cu rozmarinul. Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane. În trecut, cimbrul se denumea și lămâiță, respectiv lămâioară și era deosebit de apreciat în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe lângă așezămintele monahale. Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
sunt mici și au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovală, sunt netede și au un miros specific. Cimbrul se aseamănă întrucâtva la înfățișare cu rozmarinul. Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane. În trecut, cimbrul se denumea și lămâiță, respectiv lămâioară și era deosebit de apreciat în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe lângă așezămintele monahale. Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de fasole, cea de linte, dar și la prepararea cărnii
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe lângă așezămintele monahale. Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de fasole, cea de linte, dar și la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc uneori în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la prepararea sarmalelor. Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
de fasole, cea de linte, dar și la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc uneori în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la prepararea sarmalelor. Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească. Cimbrul nu trebuie confundat cu cimbrișorul (Thymus serpyllum) care, deși înrudit cu cimbrul care crește spontan în România, aparține genului Thymus. Cimbrișorul (Thymus serpyllum) denumit și iarba cucului sau tamâița, e tipic pajiștilor însorite alpine din Carpați și e folosit în
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească. Cimbrul nu trebuie confundat cu cimbrișorul (Thymus serpyllum) care, deși înrudit cu cimbrul care crește spontan în România, aparține genului Thymus. Cimbrișorul (Thymus serpyllum) denumit și iarba cucului sau tamâița, e tipic pajiștilor însorite alpine din Carpați și e folosit în medicina naturistă, la prepararea ceaiurilor contra răgușelilor și laringitelor. Mai este folosit
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
și e folosit în medicina naturistă, la prepararea ceaiurilor contra răgușelilor și laringitelor. Mai este folosit, ca și maghiranul, și în gastronomie pentru a da aromă unor mâncăruri din carne de vită, legume sau pește. În medicina naturistă, infuzia de cimbru uscat este deosebit de eficace în tratarea tusei rebele.
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
zarzavaturi și de fructe, dar și crescători de vite, consumă mult lapte acru, multă fasole, roșii și ardei gras. Preparatele calde din legume (iahnie, plachie, ghiveci, musaca) sunt variate și au gust picant. Un amestec de condimente asociază sarea cu cimbrul, piperul și boiaua de ardei. Ca deserturi cu specific național, ei prepară plăcinte, baclavale, orez cu lapte, compot din fructe uscate. La mesele festive, fructele au și rol decorativ. Bucătăria orientală este multiculinară, cu o folosire diferențiată a mirodeniilor. Ceapa
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
în original, ci numai în reproducerile grecești și latinești, care erau de cele mai multe ori niște violente stâlcituri ale originalelor”. Constantin Daicoviciu reține ca „indiscutabil dacici” doar șase termeni: "aniaserxe" (iarbă săracă), "budathla" (limba boului), "diesema" (coada vacii), "dyn" (urzică), "mizela" (cimbru), "riborasta" (brusture). Numele plantelor din lucrările lui Dioscoride și Pseudo-Apuleius au făcut obiectul studiilor mai multor savanți români, printre care: Un studiu laborios și interesant este cel publicat de botanistul clujean Coloman Váczy în lucrarea sa "Nomenclatura dacică a plantelor
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
carne (cărniță de vacă de la gât sau de oaie, de asemenea amestecată între ele, dar și cu carne de porc, însă niciodată porc pur), sare și bicarbonat de sodiu, usturoi tăiat mărunt sau mujdei, condimente pisate ca piper negru proaspăt cimbru uscat ienibahar, coriandru, chimion, foarte puțin anason stelat; zeama de carne de vacă, apă minerală, o stropitură zeamă lămâie. Carnea se dă de două ori prin mașină, pentru a se mărunți cât mai bine. Se fierbe o zeamă din oase
Mititei () [Corola-website/Science/303543_a_304872]