1,195 matches
-
înregistreze, fără a eluda criteriul valoric, creații ale românilor de pretutindeni. Mai ales că, după anul 1960, ca și în restul țării, apar semnale vizibile ale unei resurecții a spiritului critic. Mărturie stau cărțile lui Mihai Dolgan, Vasile Coroban, Mihai Cimpoi. Excelente paginile de analiză consacrate cărților lui Constantin-Virgil Gheorghiu (Ora 25, 1949), Ion Druță (Clopotnița, 1972), Nicolae Dabija (Complexul lui Orfeu, 1983), Victor Teleucă (Ninge la o margine de existență, 2002) sau Mihai Cimpoi (Narcis și Hyperion, 1979), Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Mihai Dolgan, Vasile Coroban, Mihai Cimpoi. Excelente paginile de analiză consacrate cărților lui Constantin-Virgil Gheorghiu (Ora 25, 1949), Ion Druță (Clopotnița, 1972), Nicolae Dabija (Complexul lui Orfeu, 1983), Victor Teleucă (Ninge la o margine de existență, 2002) sau Mihai Cimpoi (Narcis și Hyperion, 1979), Theodor Codreanu neuitând nici o clipă să identifice conștiința tragică a autorilor, vindecați sau nu de "complexul sfâșierii". Fisura, ca figură ontologică, apare în poezia lui Ion Vatamanu, ușor de echivalat cu "antitezele neîmpăcate" ale lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ne grăbim să spunem că spre deosebire de plutonul de critici bucureșteni, care de multe ori se mai lasă furați de spiritul polemic și de parti-pris-uri, în mult hulita provincie operează cărturari de mare competență și de mare probitate, cum sunt Mihai Cimpoi și Constantin Trandafir. Și alături de ei, fără nici un dubiu, și Theodor Codreanu, autor inspirat alt volumului pe care tocmai l-am semnalat, și al multor altora anterioare care "lectorem delectando, pariterque monendo", ne delectează și ne instruiesc în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
caragialești". Lumea aceasta "pierde șansa tămăduirii" (p. 153). "Păreri tutovene" (Bârlad): (I-VII), nr. 762769, 2004 DUMINICA MARE A LUI GRIGORE VIERU, CHIȘINĂU-BUCUREȘTI, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2004, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI"; EDIȚIA A II-A, IAȘI, PRINCEPS EDIT, 2010 [ADĂUGITĂ] Mihai CIMPOI Vieru, un Bacovia cu semn întors (în viziunea lui Theodor Codreanu) Faptul că Theodor Codreanu s-a apropiat de opera și personalitatea lui Grigore Vieru, care constituie indiscutabil un fenomen, este într-un fel firesc din moment ce ține în câmpul atenției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și "baladizarea" o dată cu apariția poemului Cămășile, "estetica reazemului", "principiul matern al universului" și coroborarea dintre ele, aproapele și departele ce descind din principiul matern, copilul ca "homo ludens", miniaturalul, cantabilitatea versului vierean, toate acestea sunt desprinse din monografia lui Mihai Cimpoi Întoarcerea la izvoare spre a fi analizate dintr-o perspectiva actualizată. Extinderea axei comparatistice, pe linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară", reluarea în dezbatere a unor constante neoromantice vierene din perspectiva întoarcerii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o axă a posterității, despărțite convențional de un Argument. În peste 110 pagini, Theodor Codreanu judecă modul în care s-au reflectat poetul și omul Grigore Vieru în oglinzile criticii din fosta Uniune Sovietică, în studiile monografice ale lui Mihai Cimpoi, în cercetările altor exegeți basarabeni precum și în exegeza din România, pentru a-și încheia considerațiile analizând aplicat două monografii semnate de Stelian Gruia și Fănuș Băileșteanu. Judecățile critice asupra poetului sunt de mult polarizate, mergând de la epitetul encomiastic până la negarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Vieru-Blaga, Vieru-Eminescu, Vieru-Cezar Ivănescu, Vieru-Nichita Stănescu, Vieru-Marin Sorescu, Vieru-Ioan Alexandru, Vieru-D.R. Popescu, Vieru-Sabin Bălașa (sic!). Remarc polisemantismul unui concept drag lui Theodor Codreanu ontologic: cutare critic nu avea "conștiința rădăcinilor ontologice vierene" (p. 40); "critica estetico-ontologică" (a lui Mihai Cimpoi, n.n., T.P., p. 55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism ontologic"(p.168); "adevărul pomenit e ontologic" (p. 245
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
substanțializată. Autorul surprinde și sistematizează diferite atitudini critice cu privire la opera lui Vieru, operând cu categorii ontologice și estetice largi. Încercările sale hermeneutice îl apropie de estetica și aparatul critic al lui Mihail Dolgan, dar și de cele ale lui Mihai Cimpoi. De fapt, prin acești doi mari cărturari ai Basarabiei, Theodor Codreanu aprofundează, în primă fază, opera lui Vieru, ca apoi, să intuiască momente inedite, originale în demersu-i critic atractiv. Savant de mare probitate profesională, Theodor Codreanu, are mai întâi grijă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
găsit răspuns la problema limbii care-i frământă acum pe literații sovietici: poetul trebuie să aibă senzația forței primordiale a cuvântului față de materialul verbal" (p. 35). O deosebită atenție acordă autorul monografiei criticii autohtone din Republica Moldova, realizată de "vierologii" Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan. În micromonografia de debut "Mirajul copilăriei" (1963), Mihai Cimpoi, observă Theodor Codreanu, surprinde puterea lui Grigore Vieru de a converti audibilul în vizual, adică temporalul în spațial, fără a cădea în pitorescul acuarelei; la poetul basarabean tema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetul trebuie să aibă senzația forței primordiale a cuvântului față de materialul verbal" (p. 35). O deosebită atenție acordă autorul monografiei criticii autohtone din Republica Moldova, realizată de "vierologii" Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan. În micromonografia de debut "Mirajul copilăriei" (1963), Mihai Cimpoi, observă Theodor Codreanu, surprinde puterea lui Grigore Vieru de a converti audibilul în vizual, adică temporalul în spațial, fără a cădea în pitorescul acuarelei; la poetul basarabean tema copilăriei se întregește cu o aură erotică, din care nu lipsesc suferințele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mamei, încât ponderabilul devine imponderabil, pe când golirea de ființa mamei reale, la Bacovia, transformă orice imponderabil în greutatea de plumb ce anunță căderea în vid. Nu e de mirare că ființa mamei vierene se înalță" (op. cit., p. 145). Criticului Mihai Cimpoi i se pare, pe bună dreptate, originală ipoteza lui Theodor Codreanu în care ni se precizează că Grigore Vieru ne poate apărea ca un Bacovia de semn întors: "un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care ni se precizează că Grigore Vieru ne poate apărea ca un Bacovia de semn întors: "un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poeți cu structură antropologică asemănătoare". Potrivit lui Mihai Cimpoi "Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, a cărui copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile" (p. 339). Analizând cunoscutul poem al lui Grigore Vieru În limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a poeziei sau un gazetar și tribun incomod pentru regimurile care s-au perindat la putere, ci, mai mult, a căutat să restaureze tezaurul arhaic al poporului său, "scormonind" în folclor cele mai frumoase cântece și idei. De aici Mihai Cimpoi va identifica în poezia și aforistica lui Vieru, existența unei veritabile fenomenologii a spiritului românesc. Stările liricii arhaice ale poetului vin din dureroasa sfâșiere geografică produsă de granița de pe Prut, din dorința de a se întoarce acasă, în inima Carpaților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Vieru, existența unei veritabile fenomenologii a spiritului românesc. Stările liricii arhaice ale poetului vin din dureroasa sfâșiere geografică produsă de granița de pe Prut, din dorința de a se întoarce acasă, în inima Carpaților. Hermeneutul român vorbește, ca și Mihai Cimpoi, despre destinul ulisian pe care îl au Basarabia și Poetul. Odată cu programul de recuperare a limbii materne, poetul recuperează folclorul, casa natală, patria și, nu în cele din urmă, fratele. Mitopo(i)etica lui Grigore Vieru este una a fraternității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a se hazarda asupra vreunei situații estetice, cu privire la temele pe care, deja, le-am recunoscut și în aria de interes a altor critici. Totuși, există în abordarea lui Th. Codreanu o puternică influență venită în special din partea criticilor basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, cu precădere în folosirea tehnicilor hermenutico-filosofice (cum adesea întâlnim la M. Cimpoi), precum și a analizelor semiotic-estetice (cum adesea întâlnim la M. Dolgan). Mai e la mijloc ceva, capacitatea criticului de a se desprinde, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și în aria de interes a altor critici. Totuși, există în abordarea lui Th. Codreanu o puternică influență venită în special din partea criticilor basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, cu precădere în folosirea tehnicilor hermenutico-filosofice (cum adesea întâlnim la M. Cimpoi), precum și a analizelor semiotic-estetice (cum adesea întâlnim la M. Dolgan). Mai e la mijloc ceva, capacitatea criticului de a se desprinde, la un moment dat, de modelele sale și de a investiga în manieră personală, eseistică-artistică și polemică, anumite motive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a timpului); în ocheanul criticului întâlnim și tema ființei vegetale (poet al relației natură-cosmos); poetica elementelor (narcisismul, orfismul, polifonismul, muzicalitatea); relația sacru-religios, toposul morții (dialogul cu moartea), toposul luminii (zorile, apa divină), a Duminicii Mari. Ca și criticii basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, care și-au îndreptat judecățile de valoare către relația poezie-copilărie, Th. Codreanu ne (re)introduce în zona tematică, aducând pe de o parte considerații inedite, comparative, iar pe de altă parte, o figură aproape geometrică ce ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
câtă țară în copilăria mea! În consecință, Basarabia nu poate fi altceva decât un copil. Numai că un copil în scutece de sârmă ghimpată, rupt de la sânul mamei" (op. cit., p. 216-217). Am putea spune că Theodor Codreanu polemizează cu Mihai Cimpoi privitor la principiul central al liricii vierene. Dacă pentru M. Cimpoi motivul maternității reprezintă punctul central, Th. Codreanu promovează un alt punct de vedere, anume principiul infantil, cel al copilăriei. Relevante sunt interpretările făcute la poemele Pădure, verde pădure sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altceva decât un copil. Numai că un copil în scutece de sârmă ghimpată, rupt de la sânul mamei" (op. cit., p. 216-217). Am putea spune că Theodor Codreanu polemizează cu Mihai Cimpoi privitor la principiul central al liricii vierene. Dacă pentru M. Cimpoi motivul maternității reprezintă punctul central, Th. Codreanu promovează un alt punct de vedere, anume principiul infantil, cel al copilăriei. Relevante sunt interpretările făcute la poemele Pădure, verde pădure sau Făptura mamei. Din critica lui Th. Codreanu desprindem o răsturnare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un alt grund, pe legea abisală a creativității paideumice a copilăriei. Asta înseamnă să recunoaștem că pentru Grigore Vieru nu principiul matern este izvorul izvoarelor, cum s-a afirmat de către majoritatea comentatorilor săi, pe urmele solidei demonstrații a lui Mihai Cimpoi, ci chiar copilăria cu lacrima ei cu tot și care nu devine niciodată perlă, ci se conservă în întreaga ei puritate ontologică. Născut și crescut în leagănul naturii, fiind astfel conectat la tainele universului cosmic, Grigore Vieru a știut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
erudiția, originalitatea și forța de gândire cu adevărat excepționale", Al. Piru îi remarcă "ingeniozitatea și pertinența", Zoe Dumitrescu-Bușulenga îl consideră "unul din cei mai interesanți critici ai generației sale", Adrian Marino îi estimează "nivelul metodologic", George Munteanu "imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în luminișurile Operei. Or, observ, antifestivismul cerut de un A. Pleșu (altminteri, dispus a glorifica poezelele lui Radu Vasile-Mischiu), furia demitizantă (ca replică la "terapia comemorativa" Cr. Livescu), se dezinteresează suveran de text. Asistăm la o caragializare a receptării (M. Cimpoi) câtă vreme interesul unor "dilematori", de pildă, se îndreaptă spre "Titi cel păros", ilizibil, depășit, reacționar ș.c.l. Zeflemeaua, reamintim, nu ține loc de analiză lucidă și revizuire estetică după cum tirul nihilist (cu gustul execuției) nu anulează sanctificarea, invitându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al doilea și să vizăm (vizam) treapta celui de-al treilea. O deschidere a însemnat psihanaliza și influența ei asupra (studiului) literaturii/artelor. Undeva în zona unor asemenea deschideri îmi pare a se situa demersul cunoscutului "critic total" (cf. Mihai Cimpoi) și cu precădere eminescolog Theodor Codreanu, îndemnându-ne să reluăm calea extinderii lumii cunoscute prin colaborarea artelor și științelor, cu păstrarea a ceea ce am câștigat deja; cale întreruptă vremelnic, cam pe la sfârșitul Renașterii, de raționalismul îngust, scientist, orientat exclusiv spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în zarea transmodernismului, glorificat pentru poetica transparenței și simplitatea dificilă. De un interes special se bucură basarabeanul Victor Teleucă, la care exegetul descoperă un transmodernism intuitiv, un fenomen de latență (p. 246). Oricum, lirosofia lui Teleucă (termenul aparține lui M. Cimpoi) face din "cel mai nichitastănescian poet basarabean" o mare surpriză. Ultimul Teleucă, prin scrierile postume (Ninge la o margine de existență, 2002; Improvizația nisipului, sub tipar), se dovedește un heraclitean, un premergător al transmodernității (a se vedea și articolul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și reflecția. În excursul labirintic abordat, biografia scriitorului Theodor Codreanu abia se însăilează din câteva date: profesie, călătorii, biblioteci, rude, prieteni... Dar ce prieteni: Sandu Tzigara-Samurcaș, Edgar Papu, Ion Al. Angheluș, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Grigore Vieru, Al. Dobrescu, Mihai Cimpoi!... Autorul își rezervă rolul regizoral, dar fără detașarea rigidă și autoritară, căci axial, indispensabil și biblic, Theodor Codreanu așază iubirea. De aici, iubirea-poem, portretul memorabil, pasiunea lecturală, generalizarea prin antiteză, luciditatea și forța de creație, ultima văzută drept o "terapie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]