1,373 matches
-
că un scandalagiu din anii ’70 vrea să-și petreacă restul vieții în liniște, contemplând priveliștea lacurilor italiene. În timpul întâlnirii, nu se simți câtuși de puțin optimistă, așa că o surprinse invitația lui Antonio și a colegilor lui de a lua cina cu ei. Aleseră un restaurant încântător, nu departe de locul unde se ducea de obicei cu Rocco, și petrecu o seară minunată pălăvrăgind cu ei și învoindu-se că nu exista un loc mai frumos pe lume și că starul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Pe pielea cu vinișoare verzui, vineții și albe, tatuajul Încă se distingea cu claritate, strâns agățat de antebrațul său, ca o insectă mare și neagră care, În loc să se Înfrupte din cap alături de muștele mai mici și de eviermi, preferase să cineze singură, pe o bucată mai mare de stârv. Nu am Înțeles niciodată de ce se tatuează bărbații. Ai fi zis că sunt lucruri mai bune de făcut decât să-ți urâțești propriul corp. Totuși, așa ceva face ca un om să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
după ce amănuntele încep să se amestece... indieni care, așezați pe trotuar, pregătesc tortillas fără să le pese de zgomotul și de febra străzii, imperturbabili, ca și cum ar fi singuri, undeva pe un câmp, lângă un foc de cactuși uscați, pregătindu-și cina; vânzători de bilete de loterie care trag de mânecă pe trecători, îndemnîndu-i să nu dea cu piciorul norocului; bicicliști care duc pe cap, într-un echilibru miraculos, pachete de ziare sau altă marfă, strecurîndu-se printr-o circulație aiuritoare; edificii ultramoderne
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
te întreb și tu deodată atât de aproape de mine îmi răspunzi, Nu numai! și-ngenunchezi nu în fața altarului cum cere credința, ci înaintea celei pe care o regăsești acum vie, încă nu te-ai întors, logodnicul meu, de la biserică, desenezi Cina de la Mavri, 13 august, Vatra Moldoviței, mănăstire cu hramul Bunavestire, construită întâi de domnitorul Alexandru cel Bun, între anii, prăbușită din cauza unor grele ploi la începutul veacului al șaisprezecelea, Petru Rareș e cel care a reluat construcția mănăstirii, de unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să pictez, toată ziua pe schelă la Pantocrator, pictând îl întrevăd fulgerător și iarăși îmi scapă, sunt atât de aproape și deodată prea mult sau prea puțin albastru de mantie îl face din nou să dispară, nemulțumit totuși spre seară, cinez, doar eu cu Daniel și fratele Rafael, care vorbește întruna, încă mai vorbește despre slujba de sfânta Maria Mare, de câți preoți au fost la slujbă, despre ce le-a pus pe masă, ce zicea protopopul, cum a răspuns preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meargă la o altă conferință pentru care va trebui să rămână peste noapte. — Idiotul de Dylan, o auzi Ashling pe Molly îngânând cu o dicție perfectă. Idiotul de Dylan, idiotul de Dylan. —... plus că e plecat vinerea asta la nu știu ce cină de afaceri în Belfast. Alte plânsete porniră pe fundal. Voce masculină. Idiotul de Dylan - ajuns acasă mai devreme și supărat de faptul că este înjurat de fiica și de soția sa? se întreba Ashling îngrijorată. Nu, judecând după scâncetele slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mare. — Ce vrei? întrebă el, înclinând capul către bar. — Nu mă refer la băutură, spuse ea, cu profund subînțeles. Fiecare mușchi al feței lui s-a încordat odată cu înțelegerea intențiilor ei. Aha, spuse el, înghițind în sec. Am înțeles. Ce... —Cina. Pentru început. Bine, spuse el ascultător. Acum? —Acum. Și-a permis să răsufle ușurată. Îl păcălise. Bănuia că așa va fi, dar nu se știe niciodată... În timp ce plecau, s-a uitat după Jack. El o privea, având întipărită pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întrebarea: —Ai planuri sâmbătă seara? Ea știa că ar trebui să îl necăjească, să îl chinuiască, să îl amăgească o vreme, să facă pe inabordabila, să îl facă să transpire. — Nu, spuse ea. —Bine, atunci. Te scot să luăm cina. Cina. Sâmbătă seara - e combinație plină de înțelesuri. Însemna că nu era supărat pe ea pentru că nu se culcase cu el. Și mai însemna, de asemenea, că ar face bine să se culce cu el de data asta. Nerăbdarea o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar ea se săturase de ei toți, așa că s-a dus acasă. Abia ce ajunsese, când Kathy a sunat la ușă. Kathy devenise un personaj omniprezent. Iar dacă nu era Kathy, era Francine. Sau alții de pe stradă. — Vino să iei cina la noi în seara asta, o invită Kathy. Lisa aproape că râse la ideea asta, apoi Kathy spuse: Avem pui la cuptor. Și, dintr-odată, Lisa a fost de acord. De ce nu? se gândea ea, încercând să se justifice. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în acest scop, și-a aprins o țigară, iar Jack a privit-o fumând de parcă făcea ceva remarcabil. Nu te mai uita așa la mine. Nu pot să gândesc. —Jack, pot să te întreb ceva? Am ieșit în oraș, luăm cina. Asta e o... A înghețat. Poate nu ar trebui să o spună, dacă se înșela? —Asta e o...? sări el, cu e figură dornică de a se conforma. Ea expiră din greu. S-o ia dracu’, ce avea de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
însemnele poliției. Cei de la Arestări urmăreau indivizi cu adevărat periculoși, nu bețivani gălăgioși și labagii exhibiționiști din fața stabilimentului Midnight Mission. Departamentul Arestări însemna să lucrezi în biroul procurorului districtual, să fii cu un picior în Biroul de Detectivi și să cinezi cu primarul Bowron seara târziu, când devenea sentimental și avea chef să asculte povești de război. Toate gândurile astea au devenit de-a dreptul dureroase. Am intrat în garaj și am dat cu pumnii în pară până când m-au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ceva? Nu era deloc baban. — Continuă, domnișoară Stinson, o îndemnă Russ. Păi, ne-am tras-o toată după-amiaza și am ascultat balivernele puștanului despre Brooklyn Dodgers și Șnițelul Baban până mi s-a acrit. Apoi eu zic „Hai să luăm cina și o gură de aer curat“. Coborâm în hol și acolo dăm de Liz, singură-singurică. Îmi spune că are nevoie de bani și, cum am băgat de seamă că lu’ ăla micu’ îi place de ea, aranjez o șușanea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să greșească, de aceea îți aplică imediat lovitura potrivită. Durează o clipă: lama care pătrunde, senzația de frig, nici o durere - râdea el. Gajus îl privea cu răsuflarea tăiată, fiindcă știa de la Zaleucos că Julius Caesar rostise cam aceleași cuvinte pe când cina în casa prietenului său Marcus Lepidus, cu o seară înainte de a fi ucis. Insula După ce străbătură Grecia, când misiunea fu îndeplinită până pe malurile Hellespontus-ului, merseră pe marea Aegeum, de-a lungul coastei asiatice, și zăriră la un moment dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porticului, se întoarse. Pe chipul lui se întipărise un zâmbet gol, fără sens și fără motiv. Trecu prin mijlocul curtenilor și observă că aceștia îl priveau uimiți. Se îndreptă spre camera lui. Chemă un sclav, porunci să i se aducă cina. „Non damnatione matris, non exitio fratrum rupta voce“, avea să scrie Tacitus. Nici o lamentație pentru condamnarea mamei, pentru uciderea fraților. Câteva luni, nu-l văzu pe Tiberius decât în trecere, de departe. Străbătea în fiecare zi acel cryptoporticus ca să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grădinii. Auzind condamnarea, Arvilius fu cuprins de disperare și, lipsit de demnitate, începu să plângă în fața tuturor. Atunci Marcus Aemilius Lepidus - bărbatul cu care Drusilla, îndrăgostită, voise să se căsătorească și nepotul acelui Marcus Lepidus în casa căruia Julius Caesar cinase cu o seară înainte de a fi ucis - îi aminti Împăratului greutățile exilului și îl imploră să-l trimită pe vinovat într-un loc mai puțin izolat și mai puțin sălbatic. „De ce îl apără Lepidus?“, se întrebă Împăratul, neîncrezător. Dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu câțiva prieteni într-un restaurant pentru a lua cina și este rugat să le arate câteva trucuri. La început, refuză, dar apoi este de acord. Așa că ia o față de masă și o ține în fața mesei unde doi îndrăgostiți care cinează. Într-o secundă, îi face să dispară cu tot cu masă. Prietenii au fost de-a dreptul uluiți. Cum reușise? Nu se gândiseră niciun moment că iluzionistul a ghicit că urma să fie invitat să le arate câte ceva și a aranjat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
râse Roth. - Oricum, îmi pare rău că nu ți-a urat sărbători fericite. - Apreciez asta, Andrew, spuse el privind în ochii clientului său. Dacă lucrurile se aranjează așa cum sper, poate tu și soția ta veniți la Seder la anul. Este cina din seara de Paști. În fiecare an, ne strângem în jur de 15 oameni. Nu sunt toți evrei. O să îți placă- Accept cu plăcere invitația, spuse el strângându-i mâna lui Roth. Un motiv în plus să ies de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Îmi aduc aminte de vremurile când erai rotunjoară și moale. Să știi că ți-ar mai trebui un pic de cărniță. —Dă-te la o parte, Charlie, hai. N-am acum timp de toate prostiile astea. Vreau să pregătesc odată cina și apoi să strângem masa, ca să-mi pot finaliza raportul. Nici nu știu de ce ne mai deranjăm să luăm masa, pe cuvânt. Ai fi mai fericită dacă ai scoate doar farfuriile din dulap și le-ai băga direct în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
părut, fără să vrea, că e greu de cucerit. Cu cât rezista mai mult, cu atât mai insistent devenea el și în felul ăsta interacțiunile lor ajungeau să semene cu o relație. Ieșeau în oraș la o cină romantică sau cinau acasă la lumina lumânărilor ori luau o gustare duminica la bistrourile elegante din centru. El suna doar ca să o salute, îi trimitea la școală ursuleți Gummi și cutii cu unt de arahide, o invita în oraș cu câteva zile înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în toate felurile, iar sexul era o urmare firească a acestui proces, nu era un act impulsiv care ținea loc de asta. Și-apoi, ea stătea aici toată săptămâna. Poate se vor întâlni din nou a doua zi să ia cina împreună... Oh, ia stai, avea niște întâlniri în seara următoare. Ei, atunci poate se vor întâlni să bea ceva după aceea. Pentru început, la hotel, poate, deoarece era cel mai convenabil, apoi vor rătăci pe niște încântătoare străduțe pietruite înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
părea să fie ceva în neregulă cu el. Era seducător în stilul ăla lingușitor de la Hollywood, dar nu ofensiv. Politicos, fermecător și categoric îndrăgostit de ea. — Și ea? întrebă Emmy. — Ea părea să-l venereze. Am plecat foarte târziu să cinăm la Odeon și nu știu de ce ne-am mai dus. Amândoi se giugiuleau într-una. — E grozav, spuse automat Emmy, dând răspunsul așteptat. Firește că ar trebui să se bucure că prietena ei cea alergică la relații serioase își găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nămeții cresc cât casa și oamenii sapă tunele prin zăpadă, iar el este prichindel și nămeții sunt cât munții. Trec tancuri. Și el vede pentru prima dată un tanc. Vine iarna când ies la plimbare În Piața Palatului. Lângă restaurantul „CINA” stă un brad Înalt până la cer În mijlocul Orășelului Copiilor. Câte nu și-ar dori, dar se alege doar cu o vată de zahăr și semințe de susan Încremenite În zahăr ars. În timp ce mușcă din dulceața mincinoasă și fadă ca aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mine să o sărut mai bine. — Ai întârziat. Am avut o operație complicată. Mințisem instinctiv și acum stăteam bine înfipt în minciuna mea. Am luat-o de mână și am pornit prin nisip către malul mării. — Vrei să mergem să cinăm undeva? — Cum vrei... Nu, cum vrei tu. — Să rămânem acasă. Ne-am așezat. Soarele începea să fie mai blând. Elsa și-a lungit picioarele, și-a întins degetele până la apă și a început să-și privească unghiile care apăreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pierdea în gol, dar era ca și cum ar fi știut că eram acolo, i se vedea pe față că se gândea la mine. Nu merse mai departe. Se întoarse, vârî cheia în broască și închise ușa în spatele ei. În seara următoare cinam împreună cu Manlio într-unul dintre localurile din centru cu mese puse afară, mese care se mișcă pe pavaj și trebuie să te apleci să pui o bucățică de lemn sub un picior, apoi te ridici și-ți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privească măcar în jur și își roade mâinile. Congresul durează patru zile, conferințe, întâlniri, cursuri de perfecționare. Italia nu vrea să iasă din hotel, rămâne în pat să se uite la televizor, îi comand ceva de mâncare în cameră. Eu cinez în restaurantul hotelului cu alți colegi. Nu mă grăbesc, savurez mâncarea, vorbesc, glumesc. Mă simt invadat de o plăcere subtilă. Ea se află deasupra, ascunsă, gata să-mi alunece în brațe. Mă așteaptă, încuiată pe dinăuntru cu cheia. De câte ori bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]