2,460 matches
-
aceleași contururi difuze, sugerând o geometrie impersonală. Am luat-o către stânga doar pentru că mi-a venit În minte sloganul intelectualității socialiste franceze de pe la jumătatea secolului trecut: inima e la stânga. Pe partea cu buzunarul, după cum adăugase cineva, mai târziu, cu cinism capitalist. Nu mi-a trebuit foarte mult timp pentru a intui topografia de ansamblu a etajului unde eram plasat. A fost dificil doar până când am sesizat că lungul coridor care, din cauza semiîntunericului și a emoției, probabil, Îmi păruse drept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
picior într-un accident... Ar fi de mirare ca un automobilist să-și piardă o mână în altul? După un an, n-ar mai fi decât un număr în statistici: morți, atâția; paraplegici, atâția; membre pierdute, atâtea... — Uneori mă copleșește cinismul tău. — Cinic este cel care îndrăznește să spună, fără să se gândească, ceea ce alții gândesc dar nu îndrăznesc să spună... — În privința asta ai dreptate. — Anumite meserii îi fac insensibili pe cei care le practică, adăugă francezul pe același ton impersonal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel mai nerușinat om pe care-l cunosc, chiar mai nerușinat decât mine. Dacă n-aș fi fost așa, de mult n-aș m-ai fi stat la masa asta, replică șeful securității. Și nu uita că linia care separă cinismul de ipocrizie este mai subțire decât vor să creadă oamenii. — Asta-i adevărat. Aș fi un ipocrit dacă aș mărturisi că mă îngrijorează soarta celor șase neisprăviți pe care nu cred că i-am văzut vreodată, când este în joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ăsta care doarme pe el și visează o lume morală? Ipocrizie de impotent! Adică, ce te-a adus pe tine la mine În ogeac? Geniul meu? Nu, fetițo, vîlva na, că era să zic vulva - pe care o stîrnesc cu cinismul, cu lipsa mea de scrupule, cu je m’enfichismul meu congenital, cu relațiile mele suspecte; le e frică de mine pentru că n-am nimic sfînt, pentru că mi se fîlfîie... Înțelegi? Îi am pe toți În buzunar, de-asta nu crîcnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le e frică de mine pentru că n-am nimic sfînt, pentru că mi se fîlfîie... Înțelegi? Îi am pe toți În buzunar, de-asta nu crîcnesc În fața mea, cred că mi-ar aplauda pînă și pîrțurile — Treaba ta ce faci cu cinismele tale, dar nu mă mai amesteca și pe mine — Vrei să spui că nu ți-a convenit ipostaza de femme fatale. Atunci de ce ai acceptat? Nu se poate să nu-ți fi simțit vocația. Ți-ai trăit rolul pînă-n cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căzuseră — Da, fără Îndoială, dar erau la fel de mulți cei care aplaudau de frică sau dintr-o, hai să-i zicem, omenească tendință de parvenire. Parcă și noi cunoaștem unele exemple similare, nu? — Te referi la Bârsan? Bineînțeles că tupeul și cinismul lui sînt respingătoare, dar iartă-mă, el este totuși un artist, atunci cum rămîne cu teoria ta? — Indiscutabil, dar de ce Îți vorbeam eu de tineri isteți și de proveniență mediocră? Fără să vreau m-am gîndit la Bârsan. Vezi mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să trec Asia În zbor n-am cerut protecția nici unui zeu nici măcar a unei batiste galbene ca vecinul ăsta al meu care și În somn Își invocă Îngerul păzitor m-am descurcat singur cu obrăznicia mea cu - nu mai suport cinismele tale - reproșurile Wandei totdeauna Îndrăzneață după ce o regulam - buchetele de orhidee duse la timp și unde trebuie ce să fac „sînt doar un om În epopeea acestui veac cît orhideea“ textele de muzică ușoară sînt un sfătuitor bun cu puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chiar dacă a fost un fel de accident. De ce nu te-ai dus la poliție? —La poliție? a căscat ochii. Era clar că nici nu îi trecuse așa ceva prin cap. Dar ar fi ieșit totul la iveală... —Literalmente - am spus cu cinism. Egoism din nou. Ca și cum frumusețea ei o închista să nu se gândească la nimeni altcineva în afara ei. Nu mai aveam nimic de spus. Prin acord mutual am terminat băuturile și ne-am ridicat în picioare. Catherine Hammond a aruncat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Vadim Maslennikov se verifică prin relația cu ceilalți - relația cu mama sa, relația cu prietenii, relația cu femeia și relația cu ideea, descoperind, de fiecare dată, că aceste raporturi sunt marcate de duplicitate. O duplicitate tragică în care nu atât cinismul și cruzimea sunt cele ce stabilesc distanța, ucigând elanul iubirii filiale, al prieteniei sau al iubirii pentru femeie, cât intensitatea sfâșietoare a percepției celuilalt. Această percepție, căreia i se subliniază excepțional, are un efect final sterilizant în planul existenței individuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ascunzându-ne de soțul meu. Dar aceste noi întâlniri nu mai erau ca înainte. De fiecare dată, mă duceai în nu știu ce ungher, smulgeai hainele de pe mine și de pe tine și mă posedai din ce în ce mai brutal, mai fără de tandrețe, mai plin de cinism. Nu-mi reproșa că ți-am permis să faci asta! Să nu crezi că, procedând astfel, mi-ai adus măcar o clipă de bucurie. Am suportat dezmățul, așa cum un bolnav suportă un medicament: crede că luându-l își salvează viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alții - cu un ton de indignare civică -, fie să-ți mărturisești propriile fapte comise împotriva binelui public. Și una, și alta îmi stârneau o greață de care mă rușinam, eu, cel obișnuit să-mi ascund sentimentele sub o pojghiță de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul; umorul pentru că văd în el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rușinam, eu, cel obișnuit să-mi ascund sentimentele sub o pojghiță de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul; umorul pentru că văd în el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că acesta li se pare lipsit de umor. Mai rămăsese doar Stein care mă suna uneori, chemându-mă la el; răspundeam totdeauna acestor invitații. Stein locuia într-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o pojghiță de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul; umorul pentru că văd în el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că acesta li se pare lipsit de umor. Mai rămăsese doar Stein care mă suna uneori, chemându-mă la el; răspundeam totdeauna acestor invitații. Stein locuia într-o casă luxoasă, cu scări din marmură acoperite cu traverse roșu-închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul; umorul pentru că văd în el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că acesta li se pare lipsit de umor. Mai rămăsese doar Stein care mă suna uneori, chemându-mă la el; răspundeam totdeauna acestor invitații. Stein locuia într-o casă luxoasă, cu scări din marmură acoperite cu traverse roșu-închis, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute de dragul ei. — În orice caz, pentru tine trebuie să fie o mare consolare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
braț. - Cecco, eu sunt aici pentru o treabă tare tristă. Inspectez cadavrul unui om asasinat. O porni spre intrarea spitalului, dar după câțiva pași se opri, Întorcându-se din nou către Cecco. - Vino cu mine Înăuntru, dacă vrei. Istețimea și cinismul tău mi-ar putea fi de ajutor, În sfârșit. Fără să Îi mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate cu ulei de proastă calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
șocat de faptul că altcineva descoperise pârtia pe care ar fi putut Înainta el. Era atât de evident că Burne Holiday Își dezvolta personalitatea... iar Amory se amăgise că face și el același lucru. El adoptase o atitudine de profund cinism față de tot ce-i ieșea În cale, se gîndea că omul nu este perfectibil și citea suficient de mult Shaw și Chesterton pentru a nu-și lăsa mintea să lâncezească; acum Însă i se părea dintr-o dată că toate procesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a procrea este de-a dreptul animalică, și bineînțeles că femeile îți văd asta în ochi și atunci te ocolesc bine-mersi. În ciuda acestui fapt, în lunga vară dogoritoare a anului 1938, comportamentul animalic se bucura într-un mod plin de cinism de un fel de renaștere ariană. 1 Vineri, 26 august — E exact ca un afurisit de cuc. — Cine? Bruno Stahlecker își ridică privirea din ziar. — Hitler, cine altcineva? Stomacul mi se strânse, simțind că urmează una dintre profundele analogii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un pretext, o creație a spiritului, departe de modelul său în carne și oase, căruia i se asociază un discurs posibil opus celui al personajului istoric. Tot așa, Diogene și Aristip funcționează și ei ca niște personaje conceptuale: unul exprimă cinismul, celălalt hedonismul. Figurile lor, asemenea cu niște personajele de teatru, par a-i servi, dar, de fapt, cel mai adesea îi deservesc. Paradoxal, eu aș spune că Diogene nu era cinic, nici Aristip hedonist, dacă ne limităm la neînțelegerile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. -3Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în seama dorințelor când, de fapt, el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
înțelept debarasat de orice durere, a lăsat să se creadă că Magistrul Grădinii nu vedea niciun interes în a-și consacra timpul și energia subiectelor depășind cadrul fixat de el. Tentația contra-culturală a primului epicurism, apropiat în această privință de cinism, dispare sub influența filosofului din vila de la Herculanum. în consecință, estetica e înțeleasă aici - opțiune absolut premonitorie! - ca un prilej de jubilații, de plăceri, de divertismente care adaugă ceva satisfacțiilor căutate de persoanele preocupate de instrucția lor filosofică. Pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă? Știu, mă vei destitui (de myrth, de zeu, de liră, cum am spus într-o oră slabă), dar dau drumul cuvântului, cu cinism. Socotesc pe Jean Moréas drept primul poet francez (mai mare ca Rimbaud, ca Mallarmé și Kafka 1), pentru poezia lui de locuri comune reabilitate, "superficialități din adînc", hrănitoare ca oliva atică răsădită în Aquitania. Mi se întîmplă să plâng în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sentimente sau atitudini, fiecare îi schițează celuilalt un portret. V. Popovici îi face un autoportret spiritual pigmentat cu pesimismul unui om superior, saturat de urâciunea din preajmă, mărturisind „Cred în puterea gândului așa cum cred în mine însumi” sau „Urăsc inepția, cinismul, machiavelismul, minciuna, adulațiunea, îngenuncherea, umilința, fariseismul, trădarea, lașitatea, sclavia, nimicnicia, într-un cuvânt, Răul Universal care ne pândește pe la colțuri cu pohta lui insațiabilă de a ne sfâia antropofagic”. Răspunsul M. Cozma este sugerat concesiv în titlul cap. „Oricum suntem
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Moș Nichifor Coțcariul este „teoreticianul” (din stirpea lui rabelaisianului Panurge, cel care era în dilemă: să se însoare, să nu se însoare) acestei polarități fertil-nefertil. Referindu-se la baba lui, care nu-i făcuse copii, moș Nichifor spune clar, cu cinism: „pomul care nu face roadă se taie și în foc se aruncă”. Așa se zice și la biserică, afirmă el cu naivitate prefăcută. Dar moș Nichifor este și mai radical, de o radicalitate frizînd imoralitatea, ba și părăsirea credinței strămoșești
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]