885 matches
-
în exterior, 8,50 m - înălțime până la arcurile naosului, 20,60 m - înălțimea turlei în interior, 28,80 m - înălțimea turlei până la cruce, 10,60 m - înălțimea până la streașină. Monumentul are fațade tencuite de culoare albă și soclu din piatră cioplită. Portalul de intrare de pe peretele vestic este în stil gotic și are un chenar exterior dreptunghiular, cu două muluri și un chenar interior, terminat la partea superioara în arc frânt, cu trei muluri. Ferestrele pronaosului, câte două pe fiecare latură
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
Popești, soră a prințului Antonie-Vodă. Marula a fost recunoscută de Mihai Viteazul ca fiica sa ilegitimă, rod al unei relații extraconjugale cu Tudora. Marula este îngropată în cimitirul bisericii din Răzvadu de Sus, unde, pe o lespede de piatră bogat cioplită, numele ei încă mai poate fi citit. Nicolae Iorga, marele istoric și prieten al lui Toma T. Socolescu, a găsit strămoși ai familiei Socol printre întemeietorii localității Făgăraș. În jurul lui 1846, 5 frați Socol pleacă din Berivoiul-Mare, din Țara Făgărașului
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
lățime (în dreptul absidelor, 12,00 m) și 21,50 m - înălțimea până la calota cupolei. Biserica are cinci contraforturi: câte două încadrează absidele laterale și una sprijină absida altarului, până la nivelul ferestrei. Soclul bisericii, contraforturile și colțurile sunt realizate din piatră cioplită. Pereții sunt din piatră cioplită până la nivelul nașterii bolților și din cărămidă aparentă până la cornișă. Fațada bisericii este împărțită de trei brâie de cărămizi smălțuite. Sub cornișă se află o friză formată din trei rânduri de discuri smălțuite, în culorile
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Ed. Academiei, București, 1958). Biserica avea plan treflat (formă de cruce), după tradiția bizantină, cu următoarele dimensiuni: lungimea - 22,50 m; lărgimea naosului - 8,75 m și lărgimea absidelor laterale - 11,20 m. Fațadele bisericii erau din piatră fățuită sau cioplită, blocurile de piatră fiind tencuite cu un mortar alb. Zidurile edificiului erau susținute de șase contraforți înalți de cărămidă (câte doi încadrau absidele laterale și alți doi de formă oblică se aflau în colțurile vestice ale pronaosului) și un picior
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
de lemn a satului (localitatea are și o biserică nouă, de zid), cu hramul Cuvioasa Paraschiva, a fost adusă din localitatea Veța (azi dispărută), de lângă Făget, pe la jumătatea secolului al XVIII -lea. Biserica este construită din bârne masive de stejar, cioplite și îmbinate în coadă de rândunică. Portalul de vest este împodobit cu cioplituri cu motive solare și dinte de lup, iar portalul de sud cu ținte metalice forjate. Ferestrele vechi sunt mici cu deschideri doar de 0,35/0,25
Biserica de lemn din Bătești () [Corola-website/Science/316870_a_318199]
-
este un monument din piatră cioplită realizat de către sculptorul Petru Balogh și dezvelit în anul 1963 în municipiul Suceava. Statuia este amplasată în curtea Colegiului Tehnic „Samuil Isopescu” (fostul Liceu Industrial nr. 4), pe Strada Samuil Isopescu nr. 19, în centrul orașului. Statuia a fost realizată
Grupul statuar „Constructorul” din Suceava () [Corola-website/Science/316941_a_318270]
-
Elveția, cunoscută de preot prin intermediul pr. Anton Farcaș-Gherghina, a donat vitraliile, altarul (cu picioare din bronz masiv de 700 de kg și placă de marmură cioplită de 800 de kg), pupitrul și suportul pentru tabernacol (de asemenea, din marmură roșie cioplită) și o parte din băncile bisericii. De asemenea, foștii locuitori de origine germană din Poiana Micului, în special Hermann Schuster, au donat țigla, pardoseala și restul de bănci. În demersul său, preotul Bucur a fost sprijinit de pr.dr. Iosif Antoci
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
superioară care apar sub forma unui complex carbonatic amplasat pe flancurile anticlinalului Istriței, cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, cu o lungime de 10 km și numeroase întreruperi, grupate în perimetrele Năeni, Istrița, Pietroasele, Ciuhoiu, sunt folosite ca și piatră brută sau cioplită pentru construcții, monumente funerare, materie primă pentru prepararea varului și prin măcinare și pentru prepararea filerului necesar acoperiririi îmbrăcăminților asfaltice. La Năeni există și o exploatare de nisipuri cuarțoase. La Sărata Monteoru industria extractivă este prezentă printr-o mină de
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
cuvânt este folosit în Siria, Liban și Egipt, dar nu se aplică nici unui joc în mod consecvent. Printre cele mai timpurii dovezi ale existenței jocului sunt câteva fragmente dintr-o tablă de joc ceramică și mai multe bucăți de piatră cioplita găsite la Matară (în Eritrea) și Yeha (în Etiopia), datate de către arheologi între secolul 6 și 7 dCh. Datorită similarității unor aspecte din joc cu activitatea agricolă precum și lipsa necesității unui echipament specializat este posibil ca jocul să dateze din
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
ulterioară datează învelitoarea de tablă și lărgirea ferestrelor. Biserica din Drăcești are dimensiuni modeste, planimetrie neobișnuită și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor pe stâlpi ciopliți, tindă largă, naos mai îngust și un altar. Tinda mai largă decăt celelalte încăperi ale bisericii este neobișnuită. Altarul este cel mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Iconostasul păstrează icoanele împărătești, de o parte și de alta a
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
afirmat că el crede că "„acest semn a venit să ne întărească în credință, mai ales că în zilele noastre prozelitismul este în floare, sectanții lovesc cel mai adesea în icoane, pentru că spun despre noi că ne închinăm unor chipuri cioplite”", adăugând că o femeie din satul Bălăceana i-a spus că a visat cu câteva săptămâni înainte că au venit la ea doi bărbați care i-au spus să meargă la biserica din Brașca, pentru că este acolo o icoană făcătoare
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
afla într-o vizită privată la o familie din zona Dărmănești și a participat la slujba de Înviere din noaptea de 23/24 aprilie 2011 de la biserica din Măriței. Biserica de lemn din Măriței este construită din bârne de brad, cioplite și îmbinate în „coadă de rândunică”. Ea se sprijină pe un soclu de piatră. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri mici tratate împotriva incendiilor și cariilor. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă, cu o turlă mare pe naos
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
având motive decorative vegetale aurite. Icoanele au fost executate în primul deceniu al aceluiași secol de către meșterul Toader Zugravu din comuna Frumosu, după cum atestă inscripția de pe icoana "Înălțarea Sfintei Cruci". Icoanele împărătești sunt datate din anul 1805. Rețin atenția stranele cioplite și decorate cu rozete, "dinți de lup" și colonete strunjite, precum și coarda de sfeșnice având o feronerie compusă din trei arcade trilobate, decorate cu motive florale din fier forjat. Acest obiect a fost inscripționat cu următorul text: Această coardă de
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
substrucțiilor. Astfel s-a dezvelit un zid în secțiunea I cu o elevație de 1m și o lățime la bază de 1,2m. În baza zidului, în partea exterioară s-a constatat un aspect îngrijit, el având în compoziție pietre cioplite și mortar de culoare albă cu o grosime de circa 2 - 3cm. Partea superioară a lui era constituită din pietre mici care dau impresia de structură neîngrijită. Talpa zidăriei a fost măsurată față de creasta mantalei de pământ, distanța fiind de
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
au utilizat în construcția monumentului de cult aceleași tehnici constructive, prezente și la construcțiile din gospodăria țărănească, conferind astfel o excepțională unitate stilistică arhitecturii din zonă. Din punct de vedere artistic, se remarcă elementele decorative ale pridvorului deschis pe stâlpi ciopliți și uniți prin elegante arcade la partea superioară și o balustradă traforată, la partea inferioară. Un alt element decorativ al construcției este acoperișul bisericii, cu pante repezi și ape rupte. Turnul clopotniță, cu silueta sa sveltă și coiful ce acoperă
Biserica de lemn din Dragomirești, Maramureș () [Corola-website/Science/324057_a_325386]
-
situat în partea nordică a Arcului Wilson măsurând 13 metri lungime, 3,3 metri înălțime și o grosime de 4,6 metri și cântărind aproximativ 570 tone, aproximativ cât greutatea a opt tancuri. Fiecare dintre aceste pietre are marginile fin cioplite. Marginile măsoară între 5 și 20 de centimetri cu adânciri de 1,5 centimetri. În perioada herodiană, cei 10 metri din vârful zidului aveau 1 metru grosime și au servit drept al doilea zid al dublei colonade a platoului. Această
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
cărămidă. La parter grosimea pereților, pe alocuri este de un metru. La etaj pereții sunt mai subțiri. Intrarea principala în castel se face printr-o ușa mare din lemn de stejar, plasată sub terasă dinspre vest. Pe treptele din piatră cioplita se urcă la etaj, iar din coridorul lung se poate ajunge aproape în toate camerele de la etaj. Tot de aici se urcă la mansarda și terasă principala. Holul mare este prevăzut cu luminator din sticlă armata. Urcând pe o scară
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
în partea sudică au fost efectuate nivelări cu piatră spartă mărunt și cu pământ. Fundațiile curtinelor sunt ridicate direct pe stâncă, fiind mai late decât zidul propriu-zis, care are grosimea de aproximativ 2 m și este construit din piatră mijlocie cioplită sumar și dispusă neregulat. Pentru stabilizare și coeziune s-au folosit pietre mici. Emplectonul a fost realizat din piatră măruntă legată cu mortar. În 1905, arheologii au observat urme ce ar putea indica extragerea pietrei folosite pentru construcție chiar din
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
fost de multe ori un amestec de stiluri rustice. Comunitățile timpurii dispuneau de unelte rudimentare, iar adăposturile construite de acestea erau din lemn brut, din pădurile locale, sau cel mult despicat în bârne, si din piatră brută sau foarte puțin cioplită. Cele din lemn s-au degradat și s-au pierdut în negura vremii, dar au rămas lucrări de terasament, masive și impresionante structuri din piatră. <br><hr> <br><hr> Arhitectura clasică a început în Grecia antică și Roma Antică. Stilul
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]
-
a lungul anilor, diferite stiluri și tehnici. Clădirea cea mai cunoscută din această perioadă în regiune este turnul ruinat din secolul al VIII-lea de la Yeha (Etiopia), despre care se crede că a fost capitala D'mt. Zidăria din piatră cioplita era dominantă în acea perioadă, ca urmare a influenței arhitecturii din Arabia de Sud în care acest stil era foarte obișnuit pentru realizarea de structuri monumentale. Aksumite architecture flourished în the region from the 4th century BC onward, persisting even
Arhitectura etiopiană () [Corola-website/Science/327213_a_328542]
-
acest minunat produs local și în Europa. Întrucât parfumul minunat al săpunului a impresionat, cererea pentru Europa și Imperiul Otoman a crescut. Fabricarea săpunului a devenit o artă în sine. « Maestrul » începe să facă săpun în forme diferite, sculptate, scobite, cioplite, dar și în combinații puternice de culori - negru, albastru, gri sau alb pentru iarnă și culori pastelate pentru primavară-vară. Materia primă pentru acest săpun tradițional este uleiul de măsline produs din măslinii de pe dealurile din jurul orașului Tripoli. Uleiul se fierbe
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
interactivă a publicului... Timpul coboară și urcă umplând recipientele de adâncime sau pe cele înalte, spațiul dintre elementele verticale, complex ritmate în spațiu. Pe masura ce Pervolovici și-a asumat alte și alte tehnici și materiale de lucru - a plecat de la lemnul cioplit și a ajuns la computer - s-a produs și o paralelă distanțare de statutul tradițional al formei, al „obiectului” sculptural. Vorbim la timpul prezent de un „expanded sculptor”, lucrând pe baze (neo)conceptuale. Și totuși, am spune, pură „degustare” estetică
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
evrei și neamurile lumii. În generația învierii nu vor mai există între oameni regi și principi, cu toții devenind egali că la începutul momentul Facerii". În generația învierii vor dispare toate felurile de credință păgâna, toate felurile de idoli și chipuri cioplite, și credința lui Iisus va dispărea și ea, deoarece el a fost om și nu dumnezeu" "Învierea va fi în vremea readunării celor exilați sau aproape de ea" Abrabanel consideră că credința în venirea lui Mesia, așa cum a fost transmisă de
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
de piatră și tablier de șarpantă. Podul de la Trier (Germania) era unul din aceste poduri mixte cu stâlpi de zidărie de piatră și tablier de lemn. Până astăzi, stâlpii romani s-au păstrat, dar tablierul, mai recent, este din piatră cioplită. Pentru trecerea cursurilor de apă mai largi, romanii au conceput poduri plutitoare de vase, "pontoane", având, pe fiecare mal, o parte fixă care se lega, astfel încât stâlpii de ancorare din cursul de apă permiteau o mai bună stabilitate a ansamblului
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
înaltă cu parter masiv din piatră și etaj susținut pe grinzi de lemn, cu acoperiș înalt din șindrilă, cu dos mai scund spre nord și cu prispă la etaj pe toată latura de sud, cu parmalâc și stâlp din lemn cioplit, clădirea este ea însăși un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale ale zonei colinare subcarpatice din secolul al XIX-lea. Intrarea în casă se face printr-o scară interioară din lemn care te conduce la etajul cu prispă, cu vedere
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]