1,009 matches
-
pacienții anemici în urma tratamentului pentru SIDA. 1.3.6.1.2.Factorii adjuvanți ai eritropoiezei sunt reprezentați de substanțele necesare în procesul formării eritrocitelor fier, cupru, cobalt, vitamina B12, acidul folic etc. Fierul este un component important al hemoglobinei, mioglobinei, citocromilor și al unor enzime totalizând 65-75% din totalul de aprox 5 g existent în organism. Restul cuprinde formele de transport și depozitare. Există un permanent echilibru între rezervele din țesuturi și fierul din hemoglobină ce se realizează prin intermediul plasmei sanguine
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
din marile 30 probleme de sănătate publică la nivel mondial. Simptomatologia foarte variată și nespecifică: astenie, iritabilitate, cefalee, crampe musculare, palpitații, scăderea atenției și a capacității de concentrare, scăderea capacității fizice și intelectuale este explicată prin scăderea activității unor feroproteine (citocrom C, citocromoxidaza, mioglobina) cu rol în metabolismul celular. Cuprul intră în compoziția a numeroase enzime și ajută metabolismul fierului și al hemoglobinei. In hematii există eritrocupreina o proteină cu rol de superoxid-dismutază, iar în plasmă o altă proteină ce conține
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
fi tratați cu medicamente antiemetice și constipante utilizate în mod obișnuit . Când este reconstituit , Abraxane conține aproximativ 425 mg sodiu pe doză . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Metabolizarea paclitaxelului este catalizată parțial de izoenzimele citocrom P450 CYP2C8 și CYP3A4 ( vezi pct . 5. 2 ) . Prin urmare , administrarea paclitaxelului concomitent cu medicamente despre care se știe că inhibă ( de exemplu eritromicină , fluoxetină , antimicotice imidazolice ) sau stimulează ( de exemplu rifampicină , carbamazepină , fenitoină , efavirenz , nevirapină ) CYP2C8 sau CYP3A4 trebuie
Ro_6 () [Corola-website/Science/290766_a_292095]
-
inclusiv diazepamul și ibuprofenul . Nu s- au efectuat studii clinice privind interacțiunile cu diazepamul și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene . Conform studiilor in vitro , la concentrații terapeutice ale medicamentelor , nu se anticipează o deplasare semnificativă . Teoretic , datorită afinității sale in vitro pentru citocromul P450 2C9 ( vezi pct . 5. 2 ) , entacapona poate interfera cu acele medicamente cu metabolizare dependentă de această izoenzimă , cum este S - warfarina . Cu toate acestea , într- un studiu de interacțiune efectuat la voluntari sănătoși , entacapona nu a modificat concentrațiile plasmatice
Ro_213 () [Corola-website/Science/290972_a_292301]
-
Z ) . Izomerul - ( E ) reprezintă 95 % din ASC a entacaponei . Izomerul - ( Z ) și urme din alți metaboliți reprezintă restul de 5 % . Date din studiile in vitro , în care s- au utilizat preparate microzomale din ficat uman , au indicat că entacapona inhibă citocromul P450 2C9 ( CI50~4µM ) . Entacapona a prezentat o inhibare redusă sau nulă pentru alte tipuri de izoenzime ale citocromului P450 ( CYP1A2 , CYP2A6 , CYP2D6 , CYP2E1 , CYP3A și CYP2C19 ) ( vezi pct . 4. 5 ) . Eliminare Eliminarea entacaponei are loc , în principal , pe căi
Ro_213 () [Corola-website/Science/290972_a_292301]
-
5 % . Date din studiile in vitro , în care s- au utilizat preparate microzomale din ficat uman , au indicat că entacapona inhibă citocromul P450 2C9 ( CI50~4µM ) . Entacapona a prezentat o inhibare redusă sau nulă pentru alte tipuri de izoenzime ale citocromului P450 ( CYP1A2 , CYP2A6 , CYP2D6 , CYP2E1 , CYP3A și CYP2C19 ) ( vezi pct . 4. 5 ) . Eliminare Eliminarea entacaponei are loc , în principal , pe căi metabolice extrarenale . Se estimează că 80- 90 % din doză se elimină prin fecale , deși acest fapt nu a fost
Ro_213 () [Corola-website/Science/290972_a_292301]
-
la galactoză , cu boala Lapp de deficit de lactază sau cu malabsorbție la glucoză- galactoză nu trebuie să ia acest medicament . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Sitaxentan sodic este metabolizat în ficat de către izoenzimele citocromului P450 CYP2C9 și CYP3A4/ 5 . Sitaxentanul de sodiu este un inhibitor al CYP2C9 și , într- o mai mică măsură al CYP2C19 , CYP3A4/ 5 și CYP2C8 . Concentrațiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate în principal de CYP2C9 , pot să fie crescute în cazul
Ro_1053 () [Corola-website/Science/291812_a_293141]
-
malabsorbție la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Vildagliptin are un potențial mic de interacțiuni cu medicamentele administrate concomitent . Deoarece vildagliptin nu este un substrat enzimatic al citocromului P ( CYP ) 450 și nu inhibă sau induce enzimele CYP 450 , nu este probabilă interacțiunea acestuia cu substanțe active care sunt substraturi , inhibitori sau inductori ai acestor enzime . Asocierea cu pioglitazonă , metformină și gliburidă Rezultatele studiilor efectuate asupra acestor antidiabetice
Ro_1190 () [Corola-website/Science/291948_a_293277]
-
din sistemul de clasificare a U.I.B. (Uniunea Internațională de Biochimie) sunt enzime care participă la reacțiile de oxidoreducere biologică (G.H. Weill, 1994). Izoenzimele peroxidazice includ o grupă mare de enzime specifice ca: NAD peroxidază; NADP peroxidază; acid gras peroxidază; citocrom peroxidază; glutation peroxidază și o grupă de enzime nespecifice, izolate din diferite surse, cu nomenclatura sistemică “donor de hidrogen: H2O2-oxidoreductaza” și codul E.C.1.11.1.7. sau “donor: peroxid de hidrogen oxidoreductaza” (I.F. Dumitru și colab., 1981). Peroxidaza (donor
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
Fe3+ și o componentă de natură glicoproteică. Din punct de vedere structural peroxidaza este considerată o enzimă heminică, fiind alcătuită dintr-o parte proteică numită apo-enzimă și o parte neproteică ce poartă denumirea de grupare prostetică. Ca și în cazul citocromilor și catalazei, gruparea prostetică este una porfirinică. Legătura dintre apo-enzima peroxidazei și gruparea porfirinică este o legătură trainică, de tip covalent, asemănătoare legăturii dintre hem și globină din hemoglobină sau clorofilă. Gruparea prostetică a acestei enzime se deosebește de gruparea
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
codul E.C.1.11.1.4., denumită triptofan 2,3-dehidrogenaza, în urma aprofundăarii studiului a fost transferată în subclasa 1.13.11 și are codul E.C.1.13.11.11. ferocitocrom: peroxid de hidrogen oxidoreductaza (E.C.1.11.1.5.) sau citocrom peroxidaza este o hemoproteină care catalizează reacția. Reacții similare au fost catalizate de : + iodura: peroxid de hidrogen oxidoreductaza (E.C.1.11.1.8.) + glutation: peroxid de hidrogen oxidoreductaza (E.C.11.1.9.) + clorură: peroxid de hidrogen oxidoreductaza (E.C.11.1
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
insuficiența renală sau hepatică . Duloxetina este metabolizată extensiv iar metaboliții se excretă în principal prin urină . Formarea celor doi metaboliți majori , conjugatul glucuronid al 4- hidroxi- duloxetinei și conjugatul sulfat al 5 - hidroxi , 6- metoxi- duloxetinei , este catalizată de izoenzimele citocromului P450- 2D6 și 1A2 . Pe baza studiilor in vitro , metaboliții circulanți ai duloxetinei sunt considerați inactivi farmacologic . Farmacocinetica duloxetinei la pacienții care sunt metabolizatori deficitari prin CYP2D6 nu a fost investigată specific . Date limitate sugerează că la acești pacienți valorile
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
insuficiența renală sau hepatică . Duloxetina este metabolizată extensiv iar metaboliții se excretă în principal prin urină . Formarea celor doi metaboliți majori , conjugatul glucuronid al 4- hidroxi- duloxetinei și conjugatul sulfat al 5 - hidroxi , 6- metoxi- duloxetinei , este catalizată de izoenzimele citocromului P450- 2D6 și 1A2 . Pe baza studiilor in vitro , metaboliții circulanți ai duloxetinei sunt considerați inactivi farmacologic . Farmacocinetica duloxetinei la pacienții care sunt metabolizatori deficitari prin CYP2D6 nu a fost investigată specific . Date limitate sugerează că la acești pacienți valorile
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
Christians et al., 1998]. Utilizarea concomitentă a statinelor și a inhibitorilor de calcineurină (ciclosporină A, tacrolimus) folosiți ca imunosupresive de bază la pacienții transplantați renal trebuie efectuată cu prudență, deoarece aceste două clase de medicamente interacționează la nivelul enzimatic al citocromului P450. în acest sens, pravastatinul pare mai puțin problematic decât celelalte statine [Massy et al., 1995]. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei II (IECA) Administrarea de IECA la pacienții uremici coronarieni, în lumina trial-ului HOPE, este recomandabilă, având în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Drug Aministration (FDA) recomandă ca transaminazele să nu mai fie dozate de rutină anterior inițierii terapiei cu statine, ci numai în timpul acesteia dacă sunt indicații clinice (71). Toate statinele, cu excepția celor hidrofilice (pravastatin și rosuvastatin), sunt metabo - lizate pe calea citocromului P450, fapt care poate genera o multitudine de interacțiuni medicamentoase. De aceea, concentrațiile serice ale statinelor lipofilice (lovastatin, simvas- tatin și atorvastatin) pot fi crescute când interacționează cu alte medicamente metabolizate pe aceeași cale (amiodaronă, diltiazem, verapamil, ciclosporină, gemfibrozil, amlodipină
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91921_a_92416]
-
alte medicamente metabolizate pe aceeași cale (amiodaronă, diltiazem, verapamil, ciclosporină, gemfibrozil, amlodipină, itraconazol, ketoconazol și macrolide), fapt care poate determina creșterea riscului de miozită și rabdomioloză. Aceeași problemă poate surveni atunci când statinele interacționează cu alimente care conțin inhibitori ai izoenzimelor citocromului P450, ca sucul de grapefruit, care este adesea consumat de pacienții vârstnici (67). Studii recente arată că statinele cresc cu 9% riscul instalării DZ de tip 2, riscul fiind dependent de doză. Beneficiile administrării statinelor depășesc cu mult acest risc
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91921_a_92416]
-
a demonstrat că este eficient în reducerea incidenței evenimen - telor cardiovasculare, acesta are, în schimb, un efect minim în reducerea valorilor LDL-coles- terolului și prezintă risc crescut de interacțiuni medicamentoase cu statinele, în special în cazul celor care implică metabolismul citocromului P450 sau care necesită glucuronidare, aspect deosebit- de important la pacienții vârstnici care au adesea multiple medicamente în schema terapeutică (78,80,90). Toți fibrații sunt excretați urinar și se pot acumula în sângele pacienților cu insuficiență renală, putând determina
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91921_a_92416]
-
exterioară a mitocondriei a proteinelor proapoptotice din citoplasmă BAX și BID. Totuși, semnalele generate de această legare nu sunt suficiente pentru a determina eliberarea totală a conținutului mitocondrial. Proteina proapoptotică intramitocondrială BAK are capacitatea de a determina eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar. Citocromul c eliberat în citoplasmă poate forma un complex cu ATP și cu enzima APAF-1. Acest complex împreună cu caspaza 9 (caspază inițiatoare) formează apoptozomul care activează caspaza 3 (caspază efectoare). Tot în spațiul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
BAX și BID. Totuși, semnalele generate de această legare nu sunt suficiente pentru a determina eliberarea totală a conținutului mitocondrial. Proteina proapoptotică intramitocondrială BAK are capacitatea de a determina eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar. Citocromul c eliberat în citoplasmă poate forma un complex cu ATP și cu enzima APAF-1. Acest complex împreună cu caspaza 9 (caspază inițiatoare) formează apoptozomul care activează caspaza 3 (caspază efectoare). Tot în spațiul intramembranar mitocondrial este dispus și AIF (factor inductor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
SMAC/DIABLO care inhibă IAP-urile (inhibitori apoptotici), (fig. 30.1). O particularitate a proteinei BAX este absența din regiunea C-terminală a unui secvențe semnal de ancorare la nivelul membranei (Tremblais și colab., 1999). Proteinele BAX și BAK permit citocromului c să traverseze VDAC (canal anionic mitocondrial dependent de voltaj din membrana mitocondrială externă) independent de lipozomi. În condiții normale această traversare este blocată de BCL-X(L) (Shimizu și colab., 1999). Omologii BCL-2, BAK, BAX, FAS și FASL au rol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
apoptozei. Proteina BID contribuie la inserția proteinei BAX în membrana mitocondrială externă și la deschiderea canalului VDAC. În formă activată proteina BAX determină formarea unui por oligomeric în membrana mitocondrială externă care va determina permeabilizarea acesteia și va favoriza eliberarea citocromului c și a altor factori proapoptotici care vor activa caspazele. Astfel, BID reprezintă un activator direct al BAX (Singh și colab., 2002). Capacitatea BID de a inhiba activarea BAX este stopată prin atașarea proteinelor BCL-2 antiapoptotice. Bid și cancerul: La
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aminoacizi. Ea este localizată pe fața internă a membranei mitocondriale, unde este menținută în stare inactivă prin heterodimerizare cu MCL1 (membru antiapoptotic al familiei BCL-2) (Cuconati și colab., 2003). În absența MCL1, BAK oligomerizează, permeabilizează membrana mitocondrială și permite eliberarea citocromului c în citoplasmă (Wei și colab., 2000). Rezultate recente dovedesc că la oligomerizarea BAK la nivelul membranei mitocondriale participă în mod direct și P53 (Leu și colab., 2004). Mutațiile în gena Bak s-au dovedit a fi implicate în diferite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Apaf-1 localizată 12q23, are situsul start ATG în exonul doi, iar dintre cei 27 exoni doar unul nu se regăsește tradus la nivelul proteinei APAF-1. Proteina APAF-1 participă la mecanismele tanatogene celulare și la apoptoză. Această proteină citosolică interacționează cu citocromul c eliberat din mitocondrie în prezența dATP și participă astfel la formarea apoptozomului. Deși au fost identificate cel puțin cinci variante de splicing alternativ pentru gena Apaf-1, în toate cazurile au fost identificate regiunile corespunzătoare celor trei domenii esențiale pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
repetiții WD40. Analiza structurii proteinei APAF-1 sugerează că atașarea nucleotidelor induce modificări conformaționale ale acesteia care vor determina apariția unei structuri permisive pentru formarea apoptozomului activator al caspazei 9 în care APAF1 reprezintă regiunea centrală. Activarea căii mitocondriale determină eliberarea citocromului c care induce modificarea conformației Apaf-1 prin atașarea de domeniul CARD al proteinei. Atașarea ulterioară a unei molecule ATP induce o nouă modificare care determină deschiderea conformației APAF-1. Șapte molecule APAF-1 se atașează unele de altele prin intermediul domeniului CARD și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
membrul BID al familiei BCL-2.BID este clivat de către caspaza-8 și, în forma sa trunchiată (TBID), suferă translocație în mitocondrii, unde acționează în concordanță cu membrii BAX și BAK ai familiei pre-apoptotice BCL-2 pentru a induce eliberarea în citosol a citocromului C și a altor factori mitocondriali pre-apoptotici. Citocromul C citosolic este legat de APAF-1 Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză 474 monomeric care oligomerizează ulterior, printr-o modificare conformațională dependentă de dATP, pentru a alcătui apoptosomul, un complex în formă de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]