4,004 matches
-
profane, prietenul său Iulianus Pomerius 38. Acesta venise în Provența din Africa, unde, se pare, fusese persecutat de vandali 39. Școala particulară pe care a înființat-o la Arles a continuat și după 503, când Pomerius a intrat în rândurile clerului 40. Dar se pare că, după o vreme, nu s-au mai găsit profesori, mai ales litterati 41, aceștia preferând să se alăture Bisericii, așa încât Școala din Arles s-a închis. O situație similară găsim și pe Valea Ronului, unde
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vol. I: De l’état romain à l’état Byzantin (284-476), p. 276. 21. Ennodius provenea dintr-o familie aristocratică provensală. S-a stabilit în Italia de Nord în 490, când era tânăr. La 20 de ani intrase în rândurile clerului din Pavia, apoi a plecat la Milano. Și-a sfârșit cariera ca episcop de Pavia. Renumele de cărturar i l-au adus cercurile de literați din Liguria. Nu este cert dacă a întemeiat Școala din Milano, dar a fost considerat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aproape un cataclism, deoarece mai toți episcopii din secolul al V-lea proveneau din bogate familii aristocratice 26. În secolul al VI-lea deja ei nu puteau să acceadă ierarhic decât dovedind o viață ascetică obținută prin imitatio Christi. Ruperea clerului de cultura profană nu a fost lipsită de primejdii. Conciliul de la Arles din 525, constatând că s-au înmulțit enorm credincioșii și bisericile, și-a pus problema recrutării a cât mai multor preoți 27. Au fost hirotonisiți, de-a valma
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Multe dosare de rețea, adică ale informatorilor, consemnează recrutarea prin șantaj pentru cele mai variate motive: politice, profesionale, personale sau toate la un loc. Membrii sau simpatizanții partidelor burgheze, descendenții familiilor de altă extracție socială decât cea proletară sau rural-pauperă, clerul recalcitrant, indiferent de confesiune, rudele emigranților legali sau clandestini, minoritarii de orice fel - toți erau în egală măsură șantajabili. Obiectul șantajului putea fi oricare dintre drepturile fundamentale: libertatea, dreptul la un loc de muncă, acordarea asistenței medicale, mai ales în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru locuitorii de la sate. În numărul din 15-30 ianuarie 1912 redacția își propune reorganizarea publicației, prin „întocmirea ei pe baze mai largi, ca să folosească tuturor claselor sociale din Muscel”. În consecință, se anunță apariția unor articole care să privească „învățământul, clerul, comerțul, industria, meseriile, proprietatea și toate problemele economice și sociale ale vremii în care trăim, fără a se afișa nici o culoare politică”. Dar de la 1 septembrie 1912 revista devine organ de cultură populară al asociațiilor preoților și învățătorilor din județul
PRIETENUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289024_a_290353]
-
privilegiate cu mitropolitul Iov Borețki de la Lavra Pecerska din Kiev au determinat alegerea sa, în 1627, ca arhimandrit al influentei mănăstiri kieviene. Mare prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor, și de consolidare a ortodoxiei răsăritene, periclitată de ofensiva catolicismului (prin „unația” de la Brest-Litovsk) și a protestantismului. Contribuie la deschiderea, în 1631, a colegiului de la Lavra Pecerska, ce se va uni în 1632 cu
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Catul (Poezii, 1969) și o versiune parțială a Eneidei (1979). A mai iscălit traducerea Elegiei nobilului transilvănean Gheorghe Șincai, a unor fragmente din opera lui Dio Cassius (în tratatul Istoria României, 1960), a lucrărilor Supplex Libellus Valachorum (1967) și Memoriul clerului unit din 1791 (1968). Ideile structurante din Despre utilitatea studiilor clasice, Clasicismul și cultura națională și În jurul clasicismului nu erau noi, le susținuseră anterior mulți alții, străini ori autohtoni, printre care și Titu Maiorescu. Mentorul Junimii, față de care tatăl lui
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând să-și vândă conștiința. Aceștia ar fi „iluștrii contimporani”, pe care îi și fixează în 1861 într-un volumaș cu acest titlu. În Dicționar politic sau Epoca pruso-ciocoiască, atacând justiția, clerul ș.a.m.d., el se dezlănțuie mai ales în diatribe antidinastice. În proză, când nu cade în retorică sau în răfuieli mărunte, O. dezvăluie anumite resurse. O evocare vie, colorată este O pagină a vieții mele sau 22, 23 și
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
făcuți În această direcție sunt insuficienți), ci trebuie să cunoaștem detaliat și relațiile exterioare Școlii. Merită studiată relația Școlii gustiene cu Biserica Ortodoxă Română, nu doar fiindcă manifestările spirituale au fost organic implicate În practica cercetării, ci și deoarece comportamentul clerului ortodox, de la studenții de la teologie și preotul satului, implicat În campanii monografice, și până la vârfurile BOR au fost permanente. Ar fi extrem de instructiv dacă acest raport l-am studia În diferitele sale etape și la diverse niveluri. Nu se știe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nici nu mai era interesat de o filozofie critică a schimbării, ci de una constructivă, menită a consolida societatea industrială emergentă. Urmându-i pe iluminiști, Saint-Simon și Comte îndemnau la despărțirea de societatea tradițională (mai ales de dogmatismul religios, de clerul și statul absolutist), prefigurau forme de organizare a societății industriale, însă erau departe de a fi construit o teorie coerentă sau un model al societății moderne. În proiectul lor, atât de puternic impregnat de formule iluministe, au statuat totuși premisele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
vorbit cu țărani bătrâni și tineri; ce e drept, sunt plini și ei, sărmanii, de mârșăvii până între urechi, dar n-am găsit nici între dânșii pe oamenii ce căutam. Am intrat în locașul lui Dumnezeu, am observat cu conștiință clerul înalt și pe cel proletar. Dar vai! Ce dezamăgire... Acolo unde credeam că voi găsi toiagul și traista, sacrul simbol al umilinței și pietății creștine, am găsit ignoranța întronată, invidia, mândria, lăcomia și alte păcate morale, pe care ne oprim
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prapuri și costume populare. Nu reproșuri, ci dezideratetc " Nu reproșuri, ci deziderate" Rândurile de mai sus se cuvin citite nu atât ca reproșuri, ci ca deziderate. Să recunoaștem că aceste principii ecleziologice patristice sunt arareori puse în practică chiar de către clerul Bisericii ori de către structurile de învățământ teologic, subvenționate din fondurile publice. După trecerea la cele veșnice a celor mai mulți Părinți din generația de aur a duhovnicilor români, un anumit simptom al dezorientării, deși vizibil, n-ar trebui culpabilizat cu repeziciune. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bun-simț artistic. O Biserică ce înțelege sensul euharistic al cunoașterii duhovnicești, precum și dimensiunea mistagogică a oricărei apartenențe individuale la Trupul lui Hristos, nu poate întârzia redescoperirea catehumenatului. În sfârșit, într-un context politic marcat de supremația liberalismului, Biserica Ortodoxă - prin cler și popor - nu mai poate cere asistența necondiționată a statului. Dilema educației secularetc "Dilema educației seculare" Să alegi între o Biserică ce se vrea, cu orice preț, mamă adoptivă și un stat gelos, secular și poligam nu este pentru nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și judecata transparentă a capetelor de acuzare. Rabatul de la principii, tergiversările alunecoase, penibilele autovictimizări, baricadarea sub regula excepției, discuțiile pe procedură - totul ne este servit, în afară de mărturisirea adevărului și pledoaria deschisă pentru dreptate. Miniștrii minoritari suspectați de corupție și înaltul cler ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau comunicate evazive din partea departamentelor de comunicare ale Patriarhiei. Presiunea publică exercitată în ultimii ani în direcția desconspirării ierarhilor turnători exprimă, așadar, o dorință legitimă. După Revoluție, o bună parte a societății românești a sperat să găsească în rândurile înaltului cler figuri nepătate de complicitate în relația cu PCR și organele sale represive 1. „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă” - aceasta frază n-a fost dintotdeauna un slogan. Seniorii înfrânți de dulăii comunismului și tinerele generații născute în libertate au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât de specifice lumii balcanice - au născut o întreagă retorică împăciuitoristă, în timp ce universul concentraționar dădea României o pleiadă de sfinți. La câteva decenii după instalarea partidului unic, logica acomodării a produs optimismul bunei învecinări, arta favorurilor reciproce (între nomenclatură și cler), plăcerea convivialității. După Revoluție, din pricina dosarelor, numeroși episcopi au putut fi șantajați fie de subalternii lor, fie de nu mai puțin meschinii agenții electorali ai tranziției. Corupția înregistrată în mediile bisericești este rezultatul acestei legi a tăcerii - singura care a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gimnazial și universitar, asistența socială, misionarismul multimedia etc. Teodor Baconsky este unul dintre cei care cred că destinul ortodoxiei românești în secolul XXI va depinde de renașterea laicatului într-un climat diferit de cel creat prin relația de supușenie a clerului față de administrația statului. Perpetuarea clientelismului nu va permite slujirea necesităților adevărate și urgente ale credincioșilor. Vigilența critică a învățătorilor Bisericii se va exprima atunci nu doar față de inamicii externi ai Evangheliei, ci mai ales în raportul cu sursele interne de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tămâiere a mereu altor „lăcașuri” de „studiu” și ungerea unor înalți ierarhi lipsiți de imunitate la tentațiile mondenității nu pot reprezenta soluții la criza de reprezentare a vocii Bisericii în spațiul public. Carențele de comunicare, nu doar între laici și cler, ci chiar și între laicii cultivați care au ratat ocazia lansării unui manifest teologic robust în direcția înnoirii conștiinței comunitare ortodoxe, ne arată importanța reflecției de adâncime asupra Bisericii, înțeleasă ca eveniment, și nu neapărat ca instituție. Nimic nu știrbește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
impediment canonic pentru angajarea laicilor cu pregătire teologică și viață duhovnicească (în rândurile cărora Sf. Dionisie Areopagitul îi număra și pe călugări) în munca de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. De ce oare să fie predica sau cateheza rezervate doar membrilor clerului? Pe scurt, separația între Scriptură, Biserică și tradiție - deplânsă de numeroși teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva în secolul al IV-lea) în corpul Scripturii. La rândul său, lecționarul s-ar dori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bancar etc.1 De ce oare inteligența teologică autohtonă ratează sistematic aceste teme de reflecție specifice condiției omului în modernitate? Să fie vorba doar despre absența unei tradiții a dezbaterilor academice, despre circulația slabă a revistelor cu profil religios, despre simpatia clerului înalt pentru „clasa muncitoare” în deficitul intelighenției, despre lipsurile financiare curente sau, pur și simplu, despre absența cronică a resurselor umane înnoitoare într-o Românie a tranziției? Răspunsul este greu de dat, dar câteva lucruri rămân neclintite. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
el, care n-avea decît o brumă de cultură, încropită din ceea ce aflase pe mare și sub soare. Da, aceste argumente nu fac decît să dovedească orgoliul lui prostesc și necuviincios, precum și îngrozitorul, diabolicul lui duh de revoltă împotriva cuviosului cler. Căci, potrivit unui preot catolic portughez, însăși ideea că Iona ar fi putut ajunge la Ninive via Capul Bunei Speranțe e un semn sigur al miracolului. Și chiar așa este. De altfel, turcii mai luminați din zilele noastre continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e glumeț cîteodată, cred c-ați băgat de seamă și dumneavoastră, da și debitează multe vorbe de duh. Dar aș vrea să spun, en passant, cum zic franțujii, că, în ce mă privește, eu, Jack Bunger, fost membru al cuviosului cler, sînt total abstinent - nu beau niciodată... Ă Apă, asta nu bea niciodată! exclamă căpitanul. Apa îi provoacă un fel de crize, crize de hidrofobie... Să n-audă de apă dulce!... Dar continuă povestea cu brațul! Ă Da, mai bine să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tentative grosolane de a „instrumentaliza” divinități concepute antropomorfic în scopuri ce nu au nimic comun cu credințe și așteptări ce ar putea fi numite religioase pot fi întâlnite la tot pasul. Nu suntem informați că autoritățile bisericești sau membri ai clerului s-ar fi delimitat de ele. Ceea ce va atrage în mod deosebit atenția unui observator din afară este separarea valorilor religioase de cele morale într-o viziune prea răspândită asupra religiozității. „Sfințirea” localurilor instituțiilor publice este o practică tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reprezentată a apreciat cu multă solicitudine acest Congres feminin, reportând discuțiunile și Moțiunile importante. Președinta Uniunii a adresat cu acea ocaziune, în numele Comitetului de Direcție al tuturor provinciilor, mulțumiri călduroase distinsei prezidente, D-na Maria Pop, Comitetului său, precum și Onor. Cler, Onor. Autorități militare și civile, care au asistat și au dat tot concursul pentru reușita acestui Congres. Activitatea Comitetului de Direcție a început imediat după Congres să lupte pentru rezolvarea uneia din cele mai importante probleme, ce trebuia soluționată, conform
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
gândul către scumpul nostru Rege și către întreaga Familie Regală în frunte cu Majestatea sa Regina Maria, cărora le aducem asigurarea unui devotament ce nu s-a dezmințit niciodată. Prea Veneratului Patriarh, Membrilor Sfântului Sinod, Mitropoliți și Episcopi și întregul Cler, îi asigurăm că în noua perioadă de activitate ce se va deschide astăzi, Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române va croi noi drumuri având același țel: aprinderea de flăcări care să fie toate spre slăvirea crezului nostru Creștin Ortodox. Pe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]