1,102 matches
-
a creierului unui pacient. Dar nu putem folosi aceste tehnologii, încă, pentru a diagnostica tulburările psihologice specifice, deoarece nu înțelegem aspectele biologice ale acestor tulburări. 2.2.4. Testele neuropsihologice Dacă există anumite probleme neurologice care-l afectează pe pacient, clinicianul poate folosi teste cu foaia și creionul pentru a putea detecta deficite cognitive sau motorii, ca și o problemă de atenție sau tendința de a ignora obiecte din câmpul vizual. Unul foarte des întâlnit este testul neuropsihologic Bender-Gestalt. Acest test
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
obținute de persoane aparținând aceluiași grup de vârstă. Un scor IQ de 100 înseamnă că persoana a avut cam același rezultat cu persoane din grupa sa de vârstă. 2.2.6. Interviurile clinice structurate Am menționat mai înainte că un clinician va încerca să afle informații despre pacient încă de la primul interviu. Uneori aceste interviuri sunt informale și nestructurate. Din ce în ce mai mult, clinicienii și cercetătorii folosesc ceea ce este cunoscut ca interviul structurat. Într-un astfel de interviu clinicianul îi adresează pacientului o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu persoane din grupa sa de vârstă. 2.2.6. Interviurile clinice structurate Am menționat mai înainte că un clinician va încerca să afle informații despre pacient încă de la primul interviu. Uneori aceste interviuri sunt informale și nestructurate. Din ce în ce mai mult, clinicienii și cercetătorii folosesc ceea ce este cunoscut ca interviul structurat. Într-un astfel de interviu clinicianul îi adresează pacientului o serie de întrebări legate de simptomele pe care acesta le are sau pe care le-a avut în trecut. Formatul întrebărilor
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mai înainte că un clinician va încerca să afle informații despre pacient încă de la primul interviu. Uneori aceste interviuri sunt informale și nestructurate. Din ce în ce mai mult, clinicienii și cercetătorii folosesc ceea ce este cunoscut ca interviul structurat. Într-un astfel de interviu clinicianul îi adresează pacientului o serie de întrebări legate de simptomele pe care acesta le are sau pe care le-a avut în trecut. Formatul întrebărilor și al întregului interviu este structurat și standardizat, iar răspunsurile date sunt interpretate de clinician
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
clinicianul îi adresează pacientului o serie de întrebări legate de simptomele pe care acesta le are sau pe care le-a avut în trecut. Formatul întrebărilor și al întregului interviu este structurat și standardizat, iar răspunsurile date sunt interpretate de clinician în funcție de criterii concrete (vezi tabelul nr. 2.3.) La sfârșitul interviului, clinicianul ar trebui să aibă suficiente informații pentru a determina dacă simptomele prezentate implică un diagnostic legat de probleme psihologice majore. Mai multe interviuri de acest fel s-au
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care acesta le are sau pe care le-a avut în trecut. Formatul întrebărilor și al întregului interviu este structurat și standardizat, iar răspunsurile date sunt interpretate de clinician în funcție de criterii concrete (vezi tabelul nr. 2.3.) La sfârșitul interviului, clinicianul ar trebui să aibă suficiente informații pentru a determina dacă simptomele prezentate implică un diagnostic legat de probleme psihologice majore. Mai multe interviuri de acest fel s-au făcut în ultimii ani, ca de exemplu Diagnostic Interview Schedule (DIS) sau
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
rândurile care urmează. Faptul că setul de întrebări și sistemul de interpretare este standardizat crește fidelitatea informațiilor strânse din aceste interviuri. Interviurile se bazează și pe bunăvoința și capacitatea pacienților de a vorbi despre simptomele lor. Diferența dintre pacient și clinician, de vârstă, sex sau etnie, poate afecta acuratețea informaților obținute în timpul interviurilor. În plus, aceste interviuri pot dura ore întregi și deci folosirea lor poate fi costisitoare. Tabelul nr. 2.3. Model de interviu clinic structurat Tulburări de anxietate-panică Ai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
alte tulburări. BDI nu poate indica dacă cel care răspunde se va califica pentru un diagnostic de depresie. Dar BDI este foarte rapid și ușor de administrat și este fidel. Deci, este foarte folosit mai ales în cercetările pe depresie. Clinicienii care tratează depresivii folosesc BDI pentru a ține evidența nivelului de depresie pe săptămâni. Astfel este un instrument bun de monitorizare mai degrabă decât de diagnosticare. Un pacient poate fi rugat să completeze un chestionar BDI la începutul fiecărei sesiuni
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru a evalua domenii de simptome specifice (ca de exemplu, agresivitatea sau depresia) și comportamentul prosocial și de adaptare (ca de exemplu, capacitatea de interacțiune și relaționare). CBCL a fost administrat la mii de copii sănătoși, astfel că cercetătorul sau clinicianul poate compara rezultatul obținut de un copil sănătos cu cel obținut de un copil care are anumite deviații de la normalitate. Tabelul nr. 2.4. Exemplu de itemi ai chestionarului BDI Instrucțiuni: citiți cu atenție fiecare grup de afirmații. Alegeți afirmația
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de itemi la care nu s-a răspuns Tendința de a prezenta o imagine favorabilă Tendința de a sugera probleme psihologice false Tendința de a se vedea pe sine într-o manieră nerealist de pozitivă Observarea comportamentului și monitorizarea proprie Clinicienii vor folosi adesea observația comportamentului clienților pentru a evalua deficitul în deprinderile și modul de a face față situațiilor. De exemplu, un clinician poate observa interacțiunea unui copil cu alți copii pentru a determina în ce situații acest copil devine
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de a se vedea pe sine într-o manieră nerealist de pozitivă Observarea comportamentului și monitorizarea proprie Clinicienii vor folosi adesea observația comportamentului clienților pentru a evalua deficitul în deprinderile și modul de a face față situațiilor. De exemplu, un clinician poate observa interacțiunea unui copil cu alți copii pentru a determina în ce situații acest copil devine agresiv. Clinicianul poate folosi informația din observațiile comportamentului pentru a-l ajuta pe client să-și însușească noi deprinderi, să nu mai practice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
folosi adesea observația comportamentului clienților pentru a evalua deficitul în deprinderile și modul de a face față situațiilor. De exemplu, un clinician poate observa interacțiunea unui copil cu alți copii pentru a determina în ce situații acest copil devine agresiv. Clinicianul poate folosi informația din observațiile comportamentului pentru a-l ajuta pe client să-și însușească noi deprinderi, să nu mai practice comportamentul negativ și să înțeleagă și să-și schimbe modul de a reacționa în anumite situații. Avantajele observațiilor comportamentului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să nu mai practice comportamentul negativ și să înțeleagă și să-și schimbe modul de a reacționa în anumite situații. Avantajele observațiilor comportamentului directe sunt cele care nu se bazează pe ceea ce spune clientul, sau cum își interpretează el comportamentul. Clinicianul vede modul în care clientul face față unor situații importante. Un dezavantaj este acela că diverși observatori pot trage diferite concluzii despre aptitudinile clientului. De aceea, fidelitatea acestui tip de observație este mai scăzută, mai ales când nu există mijloace
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pot trage diferite concluzii despre aptitudinile clientului. De aceea, fidelitatea acestui tip de observație este mai scăzută, mai ales când nu există mijloace standard de a face observația. În plus, poate ocupa mult timp și uneori este imposibil pentru un clinician să observe comportamentul pacientului în situații cheie. Dacă observația directă nu este posibilă, clinicianul poate cere o monitorizare proprie, adică pacientul să înregistreze numărul de manifestări a unui anumit comportament (ex.: fumatul unei țigări) pe zi și condițiile în care
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este mai scăzută, mai ales când nu există mijloace standard de a face observația. În plus, poate ocupa mult timp și uneori este imposibil pentru un clinician să observe comportamentul pacientului în situații cheie. Dacă observația directă nu este posibilă, clinicianul poate cere o monitorizare proprie, adică pacientul să înregistreze numărul de manifestări a unui anumit comportament (ex.: fumatul unei țigări) pe zi și condițiile în care acest fapt are loc. Această monitorizare este deschisă prejudecăților în ceea ce privește modul în care pacientul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
el, să facă cum dorește. După ce răspunsul este dat, planșa este luată din fața lui și examinatorul îl întreabă: Ce te-a determinat să dai acest răspuns?", urmat de: "A mai fost ceva ce te-a făcut să dai acest răspuns?". Clinicienii sunt interesați atât de conținutul răspunsului pacientului, cât și de stilul de a răspunde. În conținutul răspunsului, ei vor căuta teme sau preocupări particulare, cum ar fi relatarea fricii de abandon sau a agresivității. Trăsături importante pot reprezenta tendința pacientului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este format dintr-o serie de imagini. Clientului i se cere să constituie o poveste despre ce se întâmplă în imagini. Autorii acestui test susțin că poveștile clienților reflectă problemele lor și trăsăturile de personalitate. La fel ca și Rorschach, clinicienii sunt interesați atât de conținutul cât și de stilul răspunsurilor date de clienți. Unele planșe pot stimula răspunsuri emoționale mai puternice decât alte planșe. Acestea sunt considerate a sublinia problemele cele mai importante ale clienților. Aceasta este povestea unei persoane
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că o iubește. (Care va fi finalul?) Cred că se vor căsători, vor avea copii și vor fi fericiți nu că vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți, nu ca într-un basm. Par a fi oameni obișnuiți. Interpretând povestea clientului, clinicianul poate nota calități copilărești, naive și romantice. Clientul prezintă un scenariu convențional dar cu teme morale și expresivitate emoțională. Clinicianul poate interpreta aceste tendințe ca parte a structurii de bază a personalității clientului. Un al treilea test se bazează pe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți, nu ca într-un basm. Par a fi oameni obișnuiți. Interpretând povestea clientului, clinicianul poate nota calități copilărești, naive și romantice. Clientul prezintă un scenariu convențional dar cu teme morale și expresivitate emoțională. Clinicianul poate interpreta aceste tendințe ca parte a structurii de bază a personalității clientului. Un al treilea test se bazează pe ideea că oamenii își proiectează grijile și dorințele pe un stimul ambiguu. Testul de completare al afirmațiilor a fost făcut
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
oferă o temă, o tulpină care este începutul propoziției, ca de exemplu "Mama mea este..." sau "Îmi doresc...". Individul este rugat să completeze propoziția. Acest test este mult mai complex decât celelalte două amintite, dar este interpretat subiectiv de către examinator. Clinicienii caută indicatori despre preocupările persoanei atât în modul în care completează propoziția, cât și ceea ce încearcă să evite în răspunsurile date. De exemplu, un clinician ar găsi interesant ca un pacient să fie incapabil de a completa propoziția "Sexul este
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
test este mult mai complex decât celelalte două amintite, dar este interpretat subiectiv de către examinator. Clinicienii caută indicatori despre preocupările persoanei atât în modul în care completează propoziția, cât și ceea ce încearcă să evite în răspunsurile date. De exemplu, un clinician ar găsi interesant ca un pacient să fie incapabil de a completa propoziția "Sexul este...". Un al patrulea test este cel de a desena o persoană. Clientul este rugat să se deseneze pe sine și apoi să deseneze o persoană
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ca un pacient să fie incapabil de a completa propoziția "Sexul este...". Un al patrulea test este cel de a desena o persoană. Clientul este rugat să se deseneze pe sine și apoi să deseneze o persoană de sex opus. Clinicianul examinează cum s-a desenat pe sine: apare ca o figură mică plasată într-un colț al paginii sau ca o figură care umple pagina? Desenul cu sine reflectă imaginea despre sine ca o persoană puternică sau slabă, ca o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ca o persoană puternică sau slabă, ca o persoană inteligentă sau mai puțin inteligentă și așa mai departe. Desenul despre cealaltă persoană reflectă atitudinea clientului față de sexul opus și relația lui cu membrii importanți, de sex opus. Când evaluează copiii, clinicienii le pot cere copiilor să se joace cu jucării pentru a vedea care este tema jocului funcționarea familiei lor sau relația cu anumiți membri ai familiei. Clinicienii observă desenele copiilor sau temele jocului pentru a afla mai multe despre preocupările
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
opus și relația lui cu membrii importanți, de sex opus. Când evaluează copiii, clinicienii le pot cere copiilor să se joace cu jucării pentru a vedea care este tema jocului funcționarea familiei lor sau relația cu anumiți membri ai familiei. Clinicienii observă desenele copiilor sau temele jocului pentru a afla mai multe despre preocupările lor. Dintr-o perspectivă psihodinamică, clinicienii consideră testele proiective ca instrumente prețioase pentru a evalua conflictele sau preocupările pe care clienții nu le pot exterioriza. Alți clinicieni
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se joace cu jucării pentru a vedea care este tema jocului funcționarea familiei lor sau relația cu anumiți membri ai familiei. Clinicienii observă desenele copiilor sau temele jocului pentru a afla mai multe despre preocupările lor. Dintr-o perspectivă psihodinamică, clinicienii consideră testele proiective ca instrumente prețioase pentru a evalua conflictele sau preocupările pe care clienții nu le pot exterioriza. Alți clinicieni se îndoiesc de utilitatea acestor teste. Validitatea și fidelitatea acestor teste nu s-au dovedit puternice în cercetare. În
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]