2,043 matches
-
atunci ne-a uluit, ne-am trezit în crunta realitate strâmbă, din încă adormitoarele lozinci în limba de lemn a „lumii drepte”). Așadar, „evident”, reclamantul a câștigat procesul, B. a plătit «cheltuieli de judecată», dulapul vernil de bucătărie a rămas neclintit ani de zile, «servanta» s-a alipit de un frigider «Fram», parchetul nu s-a mai curățat ani de zile. Nu (mai) știu dacă B. a pățit ceva la Partid, dar poate că nu, pentru că «se cunoștea situația». Aceasta însemna
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aceasta tocmai în mijlocul vieții literare, spațiu al ambiției duse până la isterie. [...] În postura de critic literar, făcea impresia unui om căzut din Lună. Nu ținea seama de țesătura de prejudecăți și interese din cauza căreia ierarhia de valori literare părea de neclintit. Dădea verdicte care contrariau. Se lăsa condus, cel mai adesea, de dorința de a trăi un moment de beatitudine estetică. ALEX. ȘTEFĂNESCU SCRIERI: Povestea tristă a lui Ramon Ocg, Sibiu, 1941; Despre mască și mișcare, Sibiu, 1944; Scriitori moderni, București
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
roșie/ eu am să-mi las niște pălărie pe ochi și niște ceață pe umeri/ Tu ai să porți un ponchi inutil peste rochia ta de argilă/ ea stătea înfrunzea avea o pasăre pe umeri creștea acolo nu se putea clinti”. Volumul Partea cealaltă (1980) denotă o oarecare oboseală, vădită prin repetiții și clișeizarea vechilor tehnici: „FIINȚA CU DOUĂ ARIPI/ CEARA GUMA VOPSEAUA/ Ca vestitoare a comuniunilor extatice ea are deja în urma/ ei un lung trecut și-un șir lung de
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
capitalul social prin dezvoltarea relaționărilor active, care presupun interacțiuni repetate și semnificative Între două sau mai multe persoane ori instituții. Rețelele sociale puternice și nivelurile ridicate de relații active Între indivizi cu diferite roluri au tendința să „...sprijine normele de neclintit ale reciprocității generalizate și să Încurajeze apariția Încrederii sociale” (Putnam, 1995). De aceea, În orice comunitate e necesar să existe „...stocuri de Încredere socială, norme și rețele pe care oamenii se pot baza pentru a rezolva probleme comune” (Putnam, 1993a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Dumnezeu” (p. 55). Erau, cu siguranță, gesturi firești, ce ușurau și întâlnirea oamenilor cu liturghia Bisericii, care are în centrul ei minunea prefacerilor darurilor sfinte. Țăranii însă nu teoretizau prea mult riturile sacre și-și mențineau tradițiile cu o credință neclintită în adevărul lor. Părintele Teofil surprinde paradoxul modernității noastre când constată: „Era o tradiție care îi ținea pe oameni în jurul Bisericii, în jurul rânduielilor bisericești fără o fundamentare teologică. Acuma există în lume o fundamentare teologică cunoscută, dar totuși nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
remorcăm trofeul spre Pequod. Optsprezece oameni, cîți eram, cu treizeci și șase de brațe și cu o suta optzeci de degete, am trudit ore-ntregi pentru a tîrî pe mare cadavrul acela inert, care ni se părea că abia se clintește, din cauză că era o povară enormă pe care-o trăgeam după noi. în China, pe canalul Huang-Ho sau cum i-o fi zicînd, patru sau cinci hamali trag la edec, de pe mal, cu o viteză de o milă pe oră, o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel de gînduri nu-i tulburau decît pe puțini dintre membrii echipajului său, mai toți fiind nepăsători de felul lor; iar cînd, lăsîndu-i cu mult în urmă pe pirați, vasul Pequod trecu în sfîrșit pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
compasului, privirea lui țîșnea ca o săgeată spre ținta ei; iar cînd începea din nou să se plimbe și ajungea la arborele-mare, aceeași privire fixa se ațintea asupra banului de aur prins acolo; înfățișarea lui trăda atunci aceeași hotărîre de neclintit, aceeași fixitate, la care se adăuga parcă și umbra unei dorințe aprige, dacă nu chiar a unei nădejdi. într-o dimineață însă, ajungînd în fața banului de aur, păru să simtă o atracție nouă pentru figurile și inscripțiile stranii gravate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simt pulsul fulgerului și să-l fac și pe el să-l simtă pe-al meu! Sînge lîngă foc! Așa! Apoi se întoarse, cu mîna stîngă încleștată pe ultima verigă a lanțului și-și puse piciorul pe spinarea partului, rămînînd neclintit în fața treimii înalte a flăcărilor, cu ochii în sus și cu brațul drept ridicat în văzduh. Ă O, tu, duh limpede al focului curat căruia m-am închinat odată pe aceste mări, întocmai ca un persan, pînă cînd m-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei, a unui părinte sau umbrit de grijile și temerile acestuia. Ă între timp, căpitanul străin continua să-l implore pe Ahab să-i facă acel mic hatîr, dar Ahab stătea ca o nicovală, primind fiece lovitură, fără să se clintească. Ă Nu plec de-aici pînă nu-mi vei spune da! exclamă străinul. Fă pentru mine ceea ce ai dori să fac pentru dumneata într-o situație asemănătoare. Căci și dumneata ai un fecior, căpitane Ahab - deși încă un copilaș, aflat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de clipă, supușilor săi. Ceea ce nu-i împiedica să pară amîndoi legați la același jug și mînați de un tiran nevăzut - o umbră firavă, alături de un trup vânjos. Orice ar fi fost partul, Ahab era ca o chilă trainică, de neclintit. La cele dintîi licăriri ale zorilor, glasul lui răsuna la pupa ca un dangăt: Ă Sus pe catarge! Și toată ziua, pînă după asfințit, același glas se auzea din oră în oră, de cîte ori timonierul bătea clopotul: Ă Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sus, o vedeți? Semnalați-mi fiece jet, chiar de-ar scoate zece jeturi pe secundă! Ziua era pe sfîrșite, doar poala rochiei ei de aur încă mai strălucea. în curînd se făcu aproape întuneric, dar oamenii de pe catarge nu se clintiră pe la posturile lor. Ă Acum nu mai putem vedea jeturile, domnule căpitan! E prea întuneric! strigă un glas din văzduh. Ă încotro se îndrepta, ultima oară cînd ați văzut-o? Ă La fel ca mai înainte, domnule, adică drept spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puternice fluvii Mississippii ale uscatului, care nu știu încotro să se-ndrepte - alizeele astea, cel puțin, știu ce vor! Da, alizeele astea, care-mi mînă corabia vitează drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate la ușă! Dublonul de aur plînge după-un stăpîn! Uite soarele! Da, da, asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
viață? O, Ahab, Ahab, privește-ți opera! Ține bine cîrma, timonierule, ține-o bine! Nu, nu așa! Cîrma sus, înc-odată! Se întoarce spre noi, ca să ne atace! O, fruntea ei de neîmblînzit se îndreaptă asupra unuia care nu se poate clinti de la datorie! Doamne, nu mă părăsi, fii alături de mine! Ă Ba, să nu stai alături de mine, ci sub mine, oricine-ai fi, dacă vrei să-l ajuți pe Stubb, căci și Stubb a prins rădăcini aici. Te sfidez, balenă sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o persoană să fie seducătoare? De exemplu, să luăm mitul lui Marilyn Monroe - pentru că este, cu adevărat, un mit. Chiar putem să credem că succesul ei se datorează faptului că era mai inteligentă decât femeile din jur? Biografii sunt de neclintit în această privință: nu. Să înclinăm a crede că succesul se datora oare frumuseții? Nici vorbă. La începutul anilor ’60, Hollywood-ul era plin de starlete foarte frumoase. Și totuși, n-a existat decât o singură Marilyn. Să vedem acum cum
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se folosească de propria lor rațiune sunt egali din punctul de vedere al capacității de a discerne între bine și rău. Rațiunea morală comună este în măsură să ofere un răspuns la întrebarea „Ce trebuie să fac?”. Prin încrederea sa neclintită în discernământul moral al omului de rând, Kant ni se recomandă și astăzi drept un autentic democrat.10 Împotriva asigurărilor insistente ale lui Kant că principiul suprem al moralității este ferm ancorat în rațiunea morală comună se poate obiecta și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cât mai mult bine a fost una eroică. Nu este însă vorba de eroismul unei fapte unice, singulare, ci de un eroism mai puțin spectaculos și impresionant, dar într-un fel de unul care cere mai mult, de eroismul consecvenței neclintite cu principii liber asumate asupra vieții bune de-a lungul zilelor, lunilor, anilor și deceniilor, în cenușiul vieții de fiecare zi. NOTE 1. Immanuel Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., pp. 90-91. 2. Ibidem, p. 87. 3. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
duce o viață normală, alături de iubita sa, Susan Silverman, având un aliat în Hawk, omul gata să comită pentru el orice fărădelege, de la schingiuire la asasinat. Cu atât mai mult, în Perchance to Dream, Parker s-a străduit să nu clintească o fărâmă, să nu modifice o nuanță din universul creionat de marea vedetă a stilului hard-boiled. Câtă umilință și câtă îndemânare intră într-un asemenea demers e greu de evaluat. Onestitatea obligă, însă, la recunoașterea unei evidențe: romanul pare a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fost lipsită de concursul întreg și pasionat al exponentului revendicărilor noastre. Niciodată n-a fost pus în serviciul unui scop personal sau străin de interesele cauzei. Cu o mândră și statornică convingere, învingând dificultăți pe care le bănuiam, a stat neclintit la datorie. Asociațiile din întreaga țară îi datoresc neprecupețită recunoștință și Cercul din Craiova, cu gratitudine, îi trimite prin mine calde urări de prosperitate, dorindu-i pe curând bucuria izbândei depline, pentru care a lucrat atâta și care ni se
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
14 noiembrie 1938]" În câțiva ani de la ultimul Congres ce Gruparea Femeilor Române a ținut la Brașov în 1933, putem spune că o prefacere uriașă s-a petrecut și în cadrul vieții naționale și peste hotare. În acest răstimp, am rămas neclintiți în crezul nostru de dreptate, de cinstită judecată a oamenilor și a lucrărilor. Toate s-au schimbat împrejur, numai sufletul nostru a rămas același legat de doctrina ce constituie forța noastră morală întemeiată pe un ideal ce nimic nu-l
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
membre și să ne afirmăm cu hotărâre pretutindeni unde era nevoie de luptă pentru interesele clasei muncitoare și ale poporului nostru. Dar mai ales putem fi mândre că U.F.M. a mers de la început, fără să șovăie sau să se clintească o clipă pe linia marxistă revoluționară de stânga, pe linia unității clasei muncitoare care a dus în mod firesc la realizarea Partidului Unic-Muncitoresc. Câte șicane n-am avut noi de suportat din partea titeliștilor înainte de 10 martie 1945. Eram considerată organizație
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
du-te-vino a acului. Înțelege că adevărul lumii nu e nimic fără mâna asta străbătută de o lungă cicatrice. Că lumea n-ar avea nici un sens dacă ar uita viața acestei femei venite de aiurea, care a împărtășit fără să se clintească soarta uriașului neant alb, cu războaiele sale, cu cruzimea sa, cu frumusețea și durerea sa. Își înclină tot mai tare capul ca să nu-și arate lacrimile. Femeia se așază, gata să-și reia lectura. Și chiar înaintea primei fraze, el
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a dat naștere părinților și strămoșilor săi. E aici o simbolistică încifrată în regula interioară a viețuirii și conviețuirii și care, ca o corabie pe valuri, oricâte furtuni se abat asupra ei, nu poate fi nicicând abandonată. O voință de neclintit, o convingere în puterea umană, în valoarea sa, în infinitatea existenței sale. Iudaismul apreciază că nimic nu-i este imposibil omului. Și poate că nu i-am da crezare, dacă noi înșine n-am încerca să privim în perspectivă, să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Le atribuie un sens, o vectorialitate. Ele vor constitui, În final, profilul moral al persoanei respective. Voința și forța de acțiune, fermitatea acestuia. Acest om va fi stăpânul său. Al acțiunilor sale, pe care nimeni și nimic nu-l vor clinti din deciziile sale. El este cel care merge până la capăt, neînfricat și hotărât. Este modelul de personalitate fermă, deplin construită și pregătită pentru viață, capabilă de a se adapta și de a suporta orice situație, de a Învinge toate obstacolele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ale vieții, plăcerea, bucuria, fericirea. Separarea, Sentimentele morale, pudoarea, mila, atașamentul, spiritul de disciplină, atașamentul față de grupele sociale, autonomia voinței, Singurătatea (vezi; Însingurareaă, Preferința interpersonală, Teoria scenariilor În Psihologie, Vinovăția, Voința, * Pe bărbatul drept și tenace În hotărâre Nu-l clintește din hotărârea lui trainică Nici aprinderea cetățenilor care cer lucruri josnice Nici chipul amenințătorului tiran, nici Austrul, Cârmuitor tulburat al neliniștitei Adriatice Nici mâna cea mare a fulgerătorului Jupiter; Dacă lumea s-ar nărui frământată Ruinele ei l-ar lovi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]