1,296 matches
-
a umblat și de ce n-a venit? Rămase totuși la birou, coborîndu-și privirile iarăși pe harta cu pozițiile trupelor. Pe buze îl frigea sărutarea de aseară și în suflet i se zvârcoleau umbrele liniștii de adineaori, în creieri însă îi clocoteau gânduri și întrebări frumoase. Își dădea seama vag că între Dumnezeu și iubirea lui e o prăpastie, și nu era în stare să înțeleagă ce rost are prăpastia aceasta? Dacă Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cuprinde într-însul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de rușine și părere de rău, atât de cumplit, de mustrător, parcă ar fi stat în fața lui Dumnezeu în ziua judecății de apoi. Simțământul straniu îl stăpâni numai o secundă, și totuși parcă îi deschise larg porțile adâncimilor nepătrunse, unde clocotesc explicațiile tuturor tainelor vieții. Apoi vedenia spânzuraților pieri brusc, și în inima lui Apostol coborî o liniște mare. Privirile lui îmbrățișau munții, și văile, și cerul... Prin răpăiala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag și clinchetul sec
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dezleg misterul prin care firicelul acela de sậnge care i se prelungea din gură să-i poată reda forța de a-și întoarce tractorul în brazdele pămậntului. Am asociat numaidecật sậngele cu viața. În purpuriul lui, vedeam forța de a clocoti, de a sfida legile gravitației, de a înălța fruntea senină a gậndurilor către soarele care sta să răsară de după crestele munților. Mi s-a părut atunci în inconștiența mea candidă că reușisem să sfidez moartea, pentru că nu mă înfiorase cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pornite - Rupt e șirul lor pe-a locuri de al soarelui foc roș. Pe un trunchi înnalt de stâncă chiar Cesarul stă-n uimire: "Ridicați semnele Urbei înspre-a cerului oștire Și strigați: Cu noi e Roma! " - Codri-adînci și-ntunecoși Clocotesc de lungul freamăt și de-a armelor sunare. Armia: "Cu noi e Roma" - Acvilele-i ard în soare. Van din Sarmisegetusa vin săgeți în roșii ploi, Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Bărbatul trebuie să știe neapărat că din garderoba zilnică a femeii nu poate lipsi tandrețea. Marea iubire are aripă de izvor și plămâni de furtună. Din iubirea noastră nu ies în pierdere nici îngerii nici diavolii. Iubirea poate fi lavă clocotită la 60 de ani, dar și supă reîncălzită la douăzeci. Când iubești și cugeți, cel puțin una din acțiuni este de prisos. O frumoasă declarație de dragoste poate transforma haosul picăturilor de tandrețe într-un curcubeu. Puse pe jarul iubirii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
praștie sunt ca pleava pentru el. 29. Nu vede în ghioagă decît un fir de pai și rîde la șuieratul săgeților. 30. Sub pîntecele lui sunt țepi ascuțiți: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. 31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan și-l clatină ca pe un vas plin cu mir. 32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; și adîncul pare ca pletele unui bătrîn. 33. Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn; este făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit ca să fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scuipă în mare, fără să-și ia în seamă spinarea însîngerată, pândită de o nouă primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea de furie, și acum porni să facă ocolul punții, ca să biciuiască și pe ceilalți vâslași, spre a le aduce aminte că sunt robii Atlantidei. Folosindu-se de prilejul de a rămâne fără urechi străine în preajmă, Auta se întoarse spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îngrijorează mai mult de când nu mai este, decât atunci când era. Marele Preot păru că se gândește la ceva nou. În privirea lui nu se vedea nici nehotărâre, nici îndoială, dar în tăcerea sa, care lui Auta i se păru nefirească, clocoteau parcă ape ciudate. Apoi, pe neașteptate, bătrânul surâse și, oricât de stăpân era pe sine, lui Auta nu-i scăpă că surâsul era adus de voință. - Știu că ai să te întristezi pentru ceea ce am să-ți arăt; zise Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
hainele argintii cu care umblaseră pe-afară, nici globurile sticloase cu săgeată în creștet, și fiecare se îndeletnicea cu câte ceva deosebit. Unul avea în față, pe un fel de masă, câteva sticle și țevi, pline cu felurite ciudățenii: într-unele clocotea ceva, în altele Auta văzu aburi galbeni sau portocalii, în câteva se loveau de pereții de sticlă scântei albastre. Alt străin părea că scrie, fără să se vadă pe ce; al treilea îi întrebă ceva pe ceilalți doi și privea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului: - Îți pare rău că nu ne-am bătut?... Spune-ne încotro e muntele. Auta îl privi încurcat. - De aici nu știu cum să-ți arăt. Dacă ar fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajunge încet să fiarbă deasupra focului. Aceasta reprezintă imaginea taoistă esențială a contactului sexual uman, simbolizând concis diferențele esențiale dintre bărbat și femeie în timpul actului sexual. Pentru ca acesta să dureze suficient de mult pentru a determina cazanul de apă să clocotească, bărbatul trebuie să-și consume chibzuit combustibilul și să-și controleze cu grijă focul. Dacă rămâne fără combustibil prea repede, focul său se stinge înainte de vreme, lăsând apa doar puțin încălzită. Dar, dacă își conservă focul suficient de mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din nou cum m-am Întors din Oz. Nimăcar nu mi-am despachetat valiza și ți-am și băgat-o, fir-ar a dracu! Asta-nseamnă că ești o vacă după părerea tuturor, clatin eu din cap, văzând-o cum clocotește de furie. O dată, poate chiar de două ori, hai, o indiscreție, dar zece ani? Asta se chemă că ești o vacă. V. A. C. Ă. Vacă. Îi zic eu. — Zău? Păi atunci te-ai gândit ce-nseamnă că ești tu fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de toartele pungilor din plastic, dar nu ne dăm seama de asta până nu ajungem acasă. Cine suntem noi? Cine suntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mâinile sub robinetul de apă caldă ca să ne reglăm circulația, dar apa clocotește de la boilerul electric. Ne crispăm de durere acerbă și vărsăm lacrimi din pricina nedreptății situației: infractorii ăia o duc mai bine decât suntem noi acum În stare s-o ducem. Mai multă televiziune de sărbători și o droaie de rahaturi 000000000000000000000000000000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă umorile omului, năzuința artistului, precum și regulile "practice" ale moralistului care-și afirmă convingerea, interogând retoric: Există etică sau dogmă care să te sature, când îți clocotește sângele, ca două părechi de palme, date cu sete, și ca un picior aplicat profund, acolo unde se cere?". Arghezi desfășoară un spectacol al violenței corporalizate, în care "poezia pumnilor" e semnul convertirii agresivității într-o artă a pugilistului-condeier. Însă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și se amestecă. Se adaugă cele 2 linguri de apă și varza murată și se pune cratița din nou la foc, amestecându-se. Se adaugă zeama de varză murată și supa de carne în care a fiert jambonul. Când amestecul clocotește, se adaugă cartofii, frunza de dafin, piperul și bucățile de jambon. Se reduce flacăra și se fierbe supa circa 15-20 de minute, până se înmoaie cartofii. La final, se adaugă smântâna și cârnăciorii și se mai lasă puțin pe foc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
roiește împrejur; dincoace niște hârdaie cu struguri borșiți din cari un zaplan cu mâinile pline de zeamă dulce și de praf își umple mereu teascul, pentru must un fel de sirop îngroșat cu țărână: aci un alt vârtej de muște clocotește fără astâmpăr; pe jos e noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grăsime arsă. Mai departe e zaanaua; miroase a hoit și sânge
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niciodată că editorul lor nu a fost cu adevărat... Abia atunci Lisa și-a dat seama că plângea. Nu lacrimi de furie și de criză, ci de tristețe pură și dulce, pe care era incapabilă să o controleze. Supărare infinită clocotea în ea cu fiecare suspin. Sunt doar câteva spectacole de modă stupide, îi spunea mintea. Dar nu se putea opri din plâns și o amintire, care nu avea legătură cu nimic, i s-a înfiripat în minte. O amintire de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
le-a vândut celor de la Times și Herald niște fotografii mai vechi ale fiicei lui. Or să apară pe prima pagină a edițiilor de seară în toată presa. Millard izbucni: — La naiba! Era singura înjurătură pe care o folosea. Continuă, clocotind de furie: — Or să se năpustească ca vulturii asupra ei. Tatăl a fost interogat? Tierney clătină din cap, apoi se uită pe niște notițe: — Cleo Short, South Kingsley, 1020 bis, districtul Wilshire. L-am pus pe unul dintre băieți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzut astfel. Ce să mai cred? Să comentez această durere insuportabilă? Nu. Știu doar atât: că În noaptea asta Îmi voi face lecțiile mai conștiincioasă ca totdeauna, ca să răzbun visurile În care m-am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e de prisos. Nu credeam că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să fie liniște În jur și Începi să citești despre peripeții nemaiîntâlnite. Povestea mea Începe tot așa. Dar dacă poți, citește-o În bătaia vântului celui mai sălbatic, când foaia ar vrea să se smulgă din mână, de atâta zbucium clocotind printre rândurile scrise. A fost odată o mare iubire. A mea? Nu, a unui om pentru mine. La 16 ani, eram un copil prost, nu puteam Înțelege că am trezit o pasiune, că viața mea era pentru el scopul trăirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a trăi, așa cum ar trebui să fii tu pentru toți oamenii... fără să fii ajutată de băutură și Împinsă de ea... Dragoste, supremă bucurie a vieții, tu trebuie să fii beată doar din cauza puterii tale. Fii simplă și senină, dar clocotind de vise, așa cum numai cerul și speranța pot fi. 23 septembrie 1964 Nu mă-ntreba spre care culmi albastre mă poartă pasul. Nici nu mă-ntreba ce-aștept, atunci când stau privind departe... Nici eu nu știu ce am, dar am ceva... 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și fii pestriț. 2 iunie 1965 (miercuri) Lovește, pentru că menirea unui pumn crispat ca al tău e să sfărâme. Lovește stânci, trunchiuri de Încrederi, risipește artificiile multicolore, dar urcă-ți fruntea sus și astupă-ți urechile, ca să nu auzi neliniștea clocotind În cei bolnavi din cauza pumnului tău. Iar dacă trebuie neapărat să arunci În aer totul, ferește-te cu toate forțele tale de a Întâlni aripi. Retezându-le, pasărea cea mutilată Îți va cădea prin fața ochilor și poate te va durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înțelegem de minune. Când ieșiră afară, văzu că începuse să plouă și, în timp ce ea se scotocea prin geanta imensă după umbrelă, Jesse o luă la fugă spre Sixth Avenue. — Ne auzim mai târziu, strigă el fără să se întoarcă. Leigh clocotea de furie. Chiar era un încrezut și un îngâmfat. Nici măcar nu se sinchisise s-o întrebe dacă are nevoie de un taxi sau să se ofere s-o conducă la birou — nici măcar nu-i mulțumise pentru masă! Habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
iluzia că Poliția Verde conducea evrei spre moarte pe străzile de sub ferestre. O idee ingenioasă. Se strecura pe trepte, sus, unde dansasem cu mama pe un cântec de dragoste și furie, care ne făcuse pe amândoi să ne pierdem echilibrul. Clocotea în coșciugul sufocant al dormitorului unde zăcusem eu, cu stomacul chiorăindu-mi de foame, cu mintea plină cu planuri de răzbunare împotriva omului care mă trimisese la culcare fără cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]