2,405 matches
-
intrase. Atâta doar că, acum, veșmântul arhieresc era de culoare albă. Sacosul purtat de înaltul ierarh peste stihar era, firesc, tot de culoare albă, cu mânecile mai scurte și mai largi decât acesta, închis în cele două părți, cu doisprezece clopoței. Pe întregul veșmânt arhieresc erau cusute ori țesute un fel de motive populare ori semne religioase, inclusiv crucea, de culoare albastră. Pe umeri, împrejurul gâtului, ierarhul purta omoforul mare, unul dintre cele mai vechi veșminte arhierești, care se folosește numai
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
murmurul izvoarelor, am cunoscut frământările și ostenelile lor, am băut din “apa vie” a ortodoxiei, m-am hrănit cu hrană duhovnicească, m-am odihnit cu povățuirile și învățăturile lor despre viața duhovnicească, am pășit împreună cu ei pe drumul vieții veșnice. Clopoțel și toacă E ora 08.00. Bate toaca. Monahii rânduiți pentru slujbele bisericești merg la biserică. Începe Utrenia și se continuă cu Sfânta Liturghie. Fiecare zi și orice lucrare, orice ascultare începe cu rugăciune și se termină cu mulțumire. Fiecare
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
la postul lui unde are ascultare: la biserică, la birouri, la catedră, la animale, la bucătărie, la magazin, la bibliotecă, la trapeză, la muzeu, la depozit etc. Muncă și rugăciune, muncă și rugăciune până la orele prânzului când se aude bătaia clopoțelului, semn că e vremea mesei și că toată lumea trebuie să se adune în trapeză. Masa, ca orice lucrare călugărească începe și se termină cu rugăciune. Pe timpul mesei, cu rânduială și binecuvântare, câte un călugăr citește din învățăturile Sfinților Părinți. Apoi
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
și binecuvântare, câte un călugăr citește din învățăturile Sfinților Părinți. Apoi, urmează 1-2 ore de repaus și din nou, fiecare călugăr merge la ascultare. Aici timpul curge altfel, iar fiecare activitate se face cu binecuvântarea staretului. Iar se aude bătaia clopoțelului, semn că e ora șase, masa de seară și că toți monahii trebuie să se adune în trapeză. După masă, o parte din călugări continua ascultările, iar ceilalți fac rugăciuni la chilii. La această mănăstire, se servesc numai două mese
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
laudă lui Dumnezeu. Apoi, se trece la programul de odihnă până la 07.00. Ascultarea și participarea la slujbele de noapte sunt obligatorii pentru toți călugării și frații mănăstirii. Timpul unei zile de mănăstire se scurge nu după ceas, ci între clopoțel și toacă. Cine este monahul? “Monahul este acela care în tot locul, în toată lucrarea și în toată vremea este călăuzit numai de poruncile și cuvintele lui Dumnezeu”, ne spune Sfântul Ioan Scărarul. Probabil că acesta este și secretul stării
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
sfântă-ntre femei Tu ești la turma maică, ciopoarelor de miei. Pășești pe calea dreaptă și duci pân’ la izvor Doar turma cea aleasă de Marele Păstor. Frumoși îți sânt obrajii sclipind între cercei La gât mărgăritare de-argint și clopoței. La cina cea de taină, cu Mirele la masă Tu ești în veci mireasa preasfântă și frumoasă. Iar pâinea când se frânge și vinul din potire Sânt sângele și trupul iubitului tău Mire. O, cât ești de frumoasă, ai ochi
CÂNTAREA CÂNTẰRILOR CAP. I – IUBIREA ÎNTRE MIRE ŞI MIREASĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379135_a_380464]
-
-Domnișoară,-zise el încântat de-așa ocazie- de unde are boierul o fată așa de frumoasă, că zău, mă cred în poveste cu o asemenea comoară în trăsură. -N-ai de unde să mă cunoști, domnule, îi răspunse fata cu glasul ei de clopoțel, că am venit de-abia ieri de la Paris! Norocel tăcu, vocea ei serioasă îl aduse cu picioarele pe pământ și plecară în zbor cu trăsura peste câmpie. Vântul de miază-zi aducea miros de de levănțică și aglice și lanurile de
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
în stare să mă scol devreme. Deseori, din păcate ,întârziam la scoala. Tata obișnuia să mă însoțească. Probabil că mi-era rușine să-mi fac apariția târziu și el voia să se scuze pentru mine. Cand ajungeam la scoala după clopoțel, era închisă poartă principala și intrăm prin curtea de recreație. Era acolo o poartă de fier ruginit, din două părți formată, cu lanțuri legate, prin care ne strecuram amândoi. Într-o bună zi,am avut ghinion: eu am intrat că
O EXPERIENȚĂ TRUAMATICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379849_a_381178]
-
să se mai bucure când vor afla! - Așa e! M-am gândit! O să le pun dulciuri și câte o jucărie meșterită de mine. Fetei i-am făcut un cărucior din lemn pentru păpuși și lui Ionuț i-am procurat un clopoțel pentru când va merge cu plugușorul. Până la Crăciun vreau să iau o pereche de porumbei tineri, de la Mișu de la Vedea, pentru Ionuț, că își dorește tare mult. Pentru Violeta îi aduc un cățel că ea asta vrea. Zice că Ianoș
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Autorului SEPTEMBRIE E soare. Bolta e albastră. E școala iar în sărbătoare! Se-adună toți din clasa noastră În jurul doamnei profesoare. Ne strânge-n brațe blânda doamnă, Ni-i dragă, e atât de bună! În aerul călduț de toamnă Se-aude-un clopoțel că sună... Referință Bibliografică: SEPTEMBRIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SEPTEMBRIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381890_a_383219]
-
la bătrânețe. Și chiar dacă nu e mare lucru ce am semănat acolo, mă simt totuși tare fericită când toate încep să se înalțe” îi răspunse altcineva. „ Și mie, și mie îmi place mult soarele, bunico!” - se auzi glasul ca de clopoțel al unei fetițe „Sigur draga mea, el ne încălzește, ne dă energie, fără el n-am putea trăi - îi răspunse aceasta cu duioșie. Razele astrului amintit, reușiseră pentru moment să străpungă fuioarele norilor și să pună stăpânire pe peticul de
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Pe-o asemenea zi, ea se regăsea în amintiri, cu ghiozdanul cel negru și plin de cărți și caiete, alergând spre școală, uitându-se îngrijorată la ceasul rotund și mic de la mâna sa, și așteptând, din clipă în clipă sunetul clopoțelului. Pleca mereu de acasă în ultima clipă, știind că poate parcurge în maxim 5 minute drumul spre școală. Avea de urcat două etaje până la clasa cu peste 30 de copii, și trebuia să se instaleze în banca a patra de pe
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i învelesc. Povestea mea despre ”a fost odată ...” Adoarme năzdrăvanii nepoței. Vor auzi prin vise clopoței, La fel ca mine, poate, altă dată. *** Continuăm seria de poezii dedicate Crăciunului, cu altă secvență din volumul "Povești din veac" recent lansat. Referință Bibliografică: În vizită la Moș Crăciun / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]
-
în Paradis. Mângâierile îți vor fi ca niște îngeri ce-mi veghează somnul și de aceea prefer, să dorm cu capul la pieptul tău, simțindu-ți răsuflarea. O șoaptă de-ai să-mi spui, va fi ca un clinchet de clopoțel, sau ca o colindă de copil, într-o iarnă geroasă, ce mă va trezi la viață. Referință Bibliografică: DORINTA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil
DORINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380396_a_381725]
-
scările pentru a merge în living, de unde venea zgomotul și mare-i fu surpriză când a văzut-o pe mama ei chircita pe sofa, cu fața plină de lacrimi. - Mami, de ce plângi? a întrebat-o Carol, cu vocea ei de clopoțel. - Am primit o veste proastă, draga mea, spuse Diana trist, ștergându-și repede lacrimile, dar nu pot să-ți povestesc acum. - E o chestie de oameni mari? - Da, iubita mea, e o problemă de adulți. - Sunt complicate treburile de adulți
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
și azi acele versuri frumoase. Mi-amintesc, cum mergeam în ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi cu hăitul la Anul Nou. Mergeam prin nămeți, fericiți... Culiță Agachi și Vitalie Gavrilă duceau prăjina cu colaci, Tudor Agă suna din clopoțel, Tolică Munteanu și Slavic Arseni cu buhaiul..., Victor Mocreac pocnea din harapnic, iar eu mergeam liber, eu îi dirijam, că numai eu cunoșteam hăitura cea mare cu Badea Vasile pe care mă învățase tata. El cunoștea multe hăituri... Am prins
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
flori albastre,lăsând dor în urma lor. Iar izvorul plange-n cale Și se zbate peste pietre,iar în vale Se opreste-ntr-o bulboana,stă la sfat Cu trei brazi și se socoate imediat Ca să meargă în poiana, Unde sună clopoței și sunt bulgari de lumină. Brazii îi răspund șoptit și-l îndruma Să o ia rostogolit,unde ciuta lasă urma, Iar eu însoțesc izvorul pe poteca din pădure. Salturi face,stropi aruncă peste tufele de mure. Și-apoi,cănd ajunge
VRAJA MUNTELUI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379452_a_380781]
-
cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Își scutură veșmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gând Aezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă viorele, ... Citește mai mult Ascult cum clocotește viațaîn muguri de curând născuți,Renaște-n primăveri speranțaCopacilor, ce-n ierni
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-nmiresmau cu gingășieAlei și case cu cerdacși primeneau cu veselie,Pământ și cer, zbor de cocori,Cărări de viscol pustiiteSau îngropate de ninsoriSub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crudRăsar suavii ghiocei,Își scutură veșmântul udși lacrima din clopoței.Pe serpentinele de gândAezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonândCu glas duios, în serenade.Se prind în horă viorele,... XXIX. VIS DE PRIMĂVARĂ, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015. Ascultă simfonia din
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
ochii deschiși visele pe cer aruncă la picoare viața- monedă cu două fețe -Rișcă sau marcă? atunci înrădăcinatul se înfipse strașnic în pământ 7 cer senin visul oglindit pe bătaia inimii murmură melodia sufletelor agățați pe-un colț de lună clopoței parfumați îți străjuiesc drumul către mine 8 umbrele trecutului și-au lăsat autograful pe pereți- grafitti alb- negru tăcut precum un film mut imaginile aleargă una peste alta scrijelind sufletul întunericul și-ar dori să uite amăgirea amară a zațului
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
grăuncior de Dumnezeu -Ce poate risipi furtunaAdusă-n om de vreun Boreu.Ce-ar fi, în mine-adânc să sap... XXX. GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat iertare, Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Citește mai mult În tremur surd de clopoței,Un ghiocel din bucla ta(Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea.Mi-aduc aminte când, sfios,Silabiseam întâiul “mama”,În timp ce dumneata, ritos,Îmi aureai de zor arama.Și ghiocelul meu creșteaAlături de-alții, peste timp,Până ce buclele
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
copaci răsuciți și asemenea uscăciuni cum erau în acel loc nu-i mai fusese dat să vadă niciodată grădinarului nostru. Harnic cum era, porni a curăța de mizerii copacii și a smulge buruienile, după care presără prin iarbă semințe de clopoței. Zâmbind așa cum doar el știa să facă, ademeni un nor deasupra pădurii. Acesta udă semințele care încolțiră de îndată. La zâmbetul său, apăru și soarele printre ramurile curățate, iar clopoțeii înfloriră cu clinchete vesele, schimbând pe loc înfățișarea pădurii. Ca
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
a smulge buruienile, după care presără prin iarbă semințe de clopoței. Zâmbind așa cum doar el știa să facă, ademeni un nor deasupra pădurii. Acesta udă semințele care încolțiră de îndată. La zâmbetul său, apăru și soarele printre ramurile curățate, iar clopoțeii înfloriră cu clinchete vesele, schimbând pe loc înfățișarea pădurii. Ca prin minune, în fața grădinarului apăru un iepuraș drăgălaș care îi făcu semne să îl urmeze. Mare îi fu mirarea lui Florea când văzu locul în care fusese condus. La picioarele
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]