1,115 matches
-
Evdochia din Kiev (n. prima parte a sec. XV - d. 25 noiembrie 1467, Suceava) a fost prima soție a voievodului Ștefan cel Mare, sora cneazului Simion Olelkovici și fiica principelui Olelko. Căsătoria a avut loc la data de 5 iulie 1463 și a luat sfârșit prin moartea Evdochiei. Spre deosebire de celelalte soții ale lui Ștefan cel Mare care au fost înmormântate în gropnița bisericii mănăstirii Putna
Evdochia Olelkovici () [Corola-website/Science/308948_a_310277]
-
a putut însă găsi nimica săpat în piatră sau vreun semn din care să putem afla de cine a fost înălțata."" . În ceea ce privește originea acestor ruine, există mai multe ipoteze. Geograful german Johann Tunmann (1746-1778) credea că Tatar-Bunar a fost reședința cnezilor cumani, care era cunoscută sub numele de Carabuna, istoricul rus Pavel Svinin (1787-1839) susține că Tatar-Bunar este o rămășită a cetăților mici de piatră, construite de neguțătorii genovezi după pătrunderea acestora în bazinul Mării Negre unde și-au instituit monopolul comercial
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
A. Lapedatu și I. Lupaș susțin că Brețcu a fost un vechi cnezat românesc pomenit în diplomă regelui Sigismund din anul 1426. Conform analizei diplomei din anul 1426 făcută de Lisseanu, "Brețcu" a fost un cnezat românesc condus de "Ioan Cneazul (chinezul în originalul tradus de Lisseanu) zis Ungurul și Radul fiul lui Tăcu din Brețcu". Aceștia se prezintă înaintea regelui Sigismund și-l roagă să confirme privilegiile și libertățile comunei lor. Regele Sigismund admite că satul româneasc Brețcu să fie
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
districte s-au detașat prin calitatea și unicitatea privilegiilor obținute, comparabile doar cu cele ale scaunelor secuiești sau săsești. O diplomă emisă de regele Ungariei Ladislau al V-lea Postumul în august 1457,a reînoit, la cererea adunării tuturor nobililor, cnezilor și a altor români din cele opt districte, vechile privilegii acordate lor de către înaintașii săi . Aceste privilegii au fost reconfirmate de către principele transilvan Gabriel Bathory, prin documentul din 3 aprilie 1609 . <br> Districtele românești privilegiate aveau scaune de judecată proprii
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
întâlnit până la începutul secolului XX. În anul 1373 se marchează hotarul Vișeului cu Borșa, în anul 1385 apare Vișeul inferior (de Jos). Anul 1453 este anul în care Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și guvernatorul Ungariei, dăruiește Vișeul celor 3 cnezi Ștefan, Petru Mândru și Nan (Nașcu) cât și fraților lor. Evoluția actualului oraș începe după anul 1770, când se înființează la Vișeu și Borșa centre forestiere cu muncitori - coloniști țipțeri - din Zips, aduși la Vișeu din ordinul împăratului Iosif al
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
obiectele găsite aici din care se remarcă: topor, secure, brățara etc. În perioada Daciei romane (106-271) s-au format pe teritoriul orașului Călan pagus-ul Aquae, precum și alte așezări romane (vicus-uri). Orașul Călan făcea parte dintr-un vechi ținut al unor cneji și juzi români care și-au păstrat față de voevodat și principatul Transilvaniei vreme îndelungată o situație politică, administrativă și judecătorească proprie. Călanul și satele din jur treptat, sunt transformate în sate iobăgești, proces ce s-a încheiat la sfârșitul sec
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
pe care se află orașul Uricani făcea parte din voievodatul lui Litovoi ("terra Lytua") care cuprinde ținutul Gorjului, Valea Jiului și Țara Hațegului. Un document ce datează din 18 aprilie 1461, menționează, printr-un decret al voievodului Ardealului, că Murzina (Marginea), cneaz de Densuș, își vinde moșiile, printre care și Sylotena (Valea Vacii), un teritoriu de 10 km situat în proporție de 90% pe raza orașului Uricani, în lunca Mailatului. Un alt document datând din anul 1493, emis de curtea regelui Vladislav
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
lumii medievale, cu peste 600.000 de locuitori. În ciuda încercărilor rusești de prozelitism creștin, mongolii au rămas la tradițiile lor animiste până când Uzbek Han (Üzbek sau Özbek) (1312-1341) a decis impunerea Islamulului că religie de stat a Hoardei. Mai mulți cnezi ruși, între care Mihail al Cernigovului și Mihail al Tverului, au fost martirizați pentru refuzul de a se închină la idoli, dar în general hanii erau toleranți cu creștinii și până la urmă au scutit Biserică Ortodoxă Rusă de impozite. Hoarda
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
militară împotriva Cavalerilor teutoni și împotriva lituanienilor păgâni. Istoriografii care susțin această interpretare menționează că la curtea hanilor puteau fi întâlniți adesea nobili ruși, de Feodor cel Negru din Iaroslavl, care și-a stabilit sediul lângă Sarai, si Alexandr Nevski, cneazul Novgorodului, frate de cruce cu succesorul lui Bătu că han, Sartak. Deși Novgorodul nu a recunoscut niciodată suzeranitatea Hoardei de Aur, un corp de oaste mongol i-a sprijinit pe novgoredeni în bătălia de pe gheață. Negustorii Saraiului întrețineau un negoț
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
în Europa de Nord-Est a dus la apariția unui concurent important la controlul asupra Rusiei. Din acest motiv Uzbek a început să sprijine Cnezatul Moscovei, cel mai important principat rus. Ivan I Kalita a primit din partea hanilor titlul de Mare cneaz și dreptul de a percepe tributul datorat suzeranului de alte cnezate. Moartea Neagră (epidemia de ciumă) din 1348-1349 a fost un factor de maximă importanță care a contribuit la decăderea Hoardei de Aur. După asasinarea lui Geanibek, Hoarda a trecut
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
și Alexandru Pleșca - soția și, respectiv, fiul lui Valeriu Pleșca, sunt fondatori. Pentru contribuția sa financiară la ridicarea unui nou paraclis la Mănăstirea Ciuflea, Mitropolitul Vladimir al Chișinăului și întregii Moldove i-a conferit la 21 aprilie 2009 Ordinul „Sf. Cneaz Vladimir", gr. III.
Valeriu Pleșca () [Corola-website/Science/305058_a_306387]
-
epopeea populară ""Alexandria"". În secolul al XI-lea apare colecția de predici ale mitropolitului Ilarion (1037-1050) și primul codice de legi (1019-1054). În această perioadă începe să circule ""Cântec despre oastea lui Igor"", o admirabilă epopee eroică anonimă despre lupta cneazului Igor Sviatoslavici împotriva nomazilor polovțieni. Recent s-a demonstrat că acest cântec este un fals făcut în secolul XIX, într-o perioadă de afirmare a naționalismului (vezi Mugur Vasiliu la Bibliografie) După invazia tătarilor, la începutul secolului al XIII-lea
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
traversat de numeroase triburi fără ca în zonă să se constituie vreo formațiune statală cu caracter permanent. Începând cu secolul VI începe migrațiunea triburilor slave. Până la invazia tătaro-mongolă (1240), teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru s-a aflat sub suzeranitatea cnezilor de la Kiev, iar mai apoi a celor de la Halici. După cucerirea de către tătaro-mongoli a cnezatelor slavone de est, ținutul a fost inclus în componența Hoardei de Aur, Ulusul Gioci (Giuci). În prima jumătate a secolului XIII, tătarii nohai formează în
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
cealaltă a valului, fără întărituri, se aflau bordeiele țăranilor, olarilor, și a altor mici meșteșugari. S-au găsit aici și urme a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite Ulici. Nedorind să se supună cnejilor din Kiev, Ulicii și-au părăsit baștina mutîndu-se în bazinele rîurilor Bug și Nistru. Cei care s-au mutat pe malul drept al Nistrului, au luat cu forța un sat al băștinașilor, instalîndu-se cu traiul pe vatra acestuia. Negăsind limbă
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
sfârșitul celei de-a doua pleacă la Viena. Aici îl cunoaște pe lingvistul sloven Jernej Kopitar care ocupă funcția de cenzor principal pentru cărțile în limbile slave. Acesta îl va ajuta în realizarea lucrărilor sale filologice. Din cauza conflictelor sale cu cneazul Miloš Obrenović, lui Karadžić îi este interzis să publice cărți în Serbia, dar și în Imperiul Austriac, de aceea își găsește prieteni în Rusia, de unde primește ajutor. După mai multe perioade în care a suferit de lipsuri materiale, dobândește din
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
în oraș nu era nici o zidire din piatră: toate construcțiile(podurile, administrative, coverciale, etc.) erau din lemn. Poziția avantajoasă a orașului , care se află la intersecția căilor acuatice l-a facut în secolele XIII - XV un obiect de lupte dintre cnejii ai Novgorodului, Tveri și Moscova. În 1371 la 3 km de la oraș de Dmitri Prilutski a fost fondată mănăstirea Spaso-Prilutski, prima mănăstire cu cămin la Nordul Rusiei. Construcția mănăstirii era susținută de Dmitrii Donskoi.În 1397 Vologda a fost anexată
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
lupta pentru prestolul Moscovei. În 1450 Vologda a fost atacată de Dmitri Șemiaka care deși nu a reușit cu victoria asupra orașului. După moartea lui Vasili ÎI orașul trece fiului lui Andrei Menișii și devine centrul regiunii Vologda. După moartea cneazului Andrei, care nu a lăsat urmași regiunea este anexată la Moscova. În perioada domnirii lui Ivan IV Groznîi Vologda devine principalulu centru de comerț al Rusiei cu Anglia, Olanda, și altele țări din vest pe canalul Mării Albe, si cu
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
este susținută de cercetători ca L. Candea și V. Oghină, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului înecată. Unii etnografi susțin că dansul popular "Călușul" sau "Caloianul" și-ar avea originile în această perioadă. Cneazul Ioan 1247. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan care apare pe Diploma cavalerilor Ioaniți , cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi. Există și o altă legendă locală potrivit căreia, în dealul Sfântul Dumitru, un oarecare Iovan
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului înecată. Unii etnografi susțin că dansul popular "Călușul" sau "Caloianul" și-ar avea originile în această perioadă. Cneazul Ioan 1247. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan care apare pe Diploma cavalerilor Ioaniți , cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi. Există și o altă legendă locală potrivit căreia, în dealul Sfântul Dumitru, un oarecare Iovan a descoperit în timp ce săpa o fântână, un mare tezaur și a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
în Cnezatul Moscovei de mai multe ori. țarul Vasili al II-lea, angajat în război cu vărul său pentru păstrarea tronului, a fost înfrânt în bătălia de lângă Suzdal și a fost forțat să plătească răscumpărare hanului. În iulie 1487, Marel Cneaz Ivan al III-lea a acupat Kazanul și a pus pe tronul hanatului un conducător-marionetă, Möxämmädämin. După acest eveniment, Hantul Kazanului a devenit un protectorat rusesc, iar negustorilor ruși li s-a permis să facă afaceri în mod liber pe
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
asemănate de autor cu „cnezatele de vale” maramureșene. Ținutul hațegan și-a păstrat o anumită autonomie pe aproape tot parcursul Evului Mediu. Adunările cneziale au continuat să funcționeze, cu drept de judecată (așa numita democrație hațegană), până în secolele XIV-XV, iar cnezii hațegani formau un corp distinct în cadrul armatei transilvănene . Din rândul cnezilor hațegani s-au ridicat, prin catolicizare și maghiarizare, familii aristocratice de prestigiu ale Ungariei și Transilvaniei medievale, cum sunt Kendeffy (Cânde) sau Kenderessy (Cândreș). Majoritatea istoricilor consideră că și
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
a păstrat o anumită autonomie pe aproape tot parcursul Evului Mediu. Adunările cneziale au continuat să funcționeze, cu drept de judecată (așa numita democrație hațegană), până în secolele XIV-XV, iar cnezii hațegani formau un corp distinct în cadrul armatei transilvănene . Din rândul cnezilor hațegani s-au ridicat, prin catolicizare și maghiarizare, familii aristocratice de prestigiu ale Ungariei și Transilvaniei medievale, cum sunt Kendeffy (Cânde) sau Kenderessy (Cândreș). Majoritatea istoricilor consideră că și ilustra familie a Corvinilor își are originile tot în Țara Hațegului
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Nopcsa. Ambele sunt în acest moment într-o stare gravă de degradare. Conace din această perioadă mai există în comuna G-ral Berthelot sau în Peșteana . Și castelul Kendeffy din Sântămăria-Orlea a primit actuala înfățișare tot în această perioadă, în 1782. Cnezii hațegani au ctitorit mai multe cetăți de-a lungul și de-a latul ținutului. Până în ziua de astăzi s-au păstrat turnul de apărare de la Răchitova, probabil construit de cnezii de Densuș, și cetățile de mici dimensiuni de la Suseni (Cetatea
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
a primit actuala înfățișare tot în această perioadă, în 1782. Cnezii hațegani au ctitorit mai multe cetăți de-a lungul și de-a latul ținutului. Până în ziua de astăzi s-au păstrat turnul de apărare de la Răchitova, probabil construit de cnezii de Densuș, și cetățile de mici dimensiuni de la Suseni (Cetatea Colț) și Mălăiești; prima servind ca refugiul cnezilor din Râu de Mori iar a doua celor din Sălașu de Sus. Cele trei fortificații erau prea mici pentru a face față
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
a lungul și de-a latul ținutului. Până în ziua de astăzi s-au păstrat turnul de apărare de la Răchitova, probabil construit de cnezii de Densuș, și cetățile de mici dimensiuni de la Suseni (Cetatea Colț) și Mălăiești; prima servind ca refugiul cnezilor din Râu de Mori iar a doua celor din Sălașu de Sus. Cele trei fortificații erau prea mici pentru a face față unor armate de mari dimensiuni, așa că probabil serveau ca locuri de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]