9,031 matches
-
a participat împreună cu Maria și alte fetițe din satul bunicii. În a treia marți de după Paște, se organizau mai multe cete de copii, începând chiar cu vârste foarte mici de cinci - șase, până la cincisprezece - șaisprezece ani. Se păstrau de la Paște coji de ouă vopsite în toate culorile, după cum le avea fiecare familie. Dimineața s-au adunat copiii la casa bunicii, unde s-au apucat să confecționeze, după cum le explica bunica Semilia, o păpușă din lut galben, numită caloian sauscaloian, pe care
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
fiecare familie. Dimineața s-au adunat copiii la casa bunicii, unde s-au apucat să confecționeze, după cum le explica bunica Semilia, o păpușă din lut galben, numită caloian sauscaloian, pe care au împodobit-o cu fâșii de cârpă colorată și coji de ouă vopsite. I-au făcut ochi, nas, gură și apoi pe cap o căciulă roșie din coji de ou vopsit la Paște și pe margine împodobiră păpușa cu flori de diferite culori. Păpușa a fost așezată pe o scândură
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
explica bunica Semilia, o păpușă din lut galben, numită caloian sauscaloian, pe care au împodobit-o cu fâșii de cârpă colorată și coji de ouă vopsite. I-au făcut ochi, nas, gură și apoi pe cap o căciulă roșie din coji de ou vopsit la Paște și pe margine împodobiră păpușa cu flori de diferite culori. Păpușa a fost așezată pe o scândură ca să o poată plimba prin sat în timp ce cântau de zor: Caloiene, iene, Caloiene, iene, Du-te-n cer
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nuanțe de șaten deschis, într-o multitudine de tonuri parcă, în funcție de felul în care îi cade lumina pe față. Aceleași gene lungi și negre, împreunate câte două-trei, tivesc ochii cu irișii albaștri, pe alocuri pătați cu minuscule pete de culoarea cojii de alune, sesizabile doar la o examinare extrem de atentă. Doamne, ce dor îi este de Liviu! De-ar putea îmbrățișa copilul și să-și apropie obrazul de al lui, pentru o fracțiune de secundă - doar pentru o fracțiune de secundă
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
și contemporană a lanțului de câine»; Spre Santiago de Chile: o bibliografie occidentală pentru cunoștințele de bază ale liderilor europeni»; «Agresiunea supra culturii române»; etc. -, Constantin Marafet, Menuț Maximian, Andrei Oișteanu, Ion Pachia-Tatomirescu - «Poemele inimii că două păsări într-o coaja de ou-struț», recenzie la volumul de versuri «Iluzii în ambalaje de carne», de Gabriel Petru Băețan; «Nu „haihuism“, ci o antologie pentru un mai drept circuit de poezie», recenzie la volumul I al antologiei «Poeme hai hui...»; «Rostiri de rostuiri
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
lucruri de schimb. Și dacă vrei, pot face eu mămăliguța și o aduc la tine gata. Ce zici? -Bine dragă! Eu acum cobor și te aștept când termini. Ai dreptate cu mămăliga. Fă-o tu! Dar atunci să aduci și coaja de pe tuci , doar știi cât îmi place să ronțăi coaja. Eu nu știu, cum o faci tu de se desprinde așa bine , că la mine rămâne mereu lipită. - Perfect! Voi veni cu mămăliga gata și aduc și coaja pentru tine
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
și o aduc la tine gata. Ce zici? -Bine dragă! Eu acum cobor și te aștept când termini. Ai dreptate cu mămăliga. Fă-o tu! Dar atunci să aduci și coaja de pe tuci , doar știi cât îmi place să ronțăi coaja. Eu nu știu, cum o faci tu de se desprinde așa bine , că la mine rămâne mereu lipită. - Perfect! Voi veni cu mămăliga gata și aduc și coaja pentru tine, desigur. Diana a plecat și eu am coborât la ea
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
aduci și coaja de pe tuci , doar știi cât îmi place să ronțăi coaja. Eu nu știu, cum o faci tu de se desprinde așa bine , că la mine rămâne mereu lipită. - Perfect! Voi veni cu mămăliga gata și aduc și coaja pentru tine, desigur. Diana a plecat și eu am coborât la ea către prânz, așa cum stabilisem. În ziua aceea și în următoarele mele zile de concediu petrecute în Târgoviște, ne-am văzut deseori, am ieșit împreună, am însoțit-o cu
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
a păcălit trece trec toate apa râului saltă pe pietre încântător singurătatea nu-mi provoacă tremolouri vrea uneori mai multă expresivitate o las apoi o iau la plimbare printr-un infinit finit poate e mai deșteaptă decât mine și descoperă coaja a tot și toate o fărâmă de certitudine nu strică chiar de-i iluzie e un punct de pornire spre necunoscut Referință Bibliografică: simplu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 953, Anul III, 10 august 2013. Drepturi
SIMPLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362876_a_364205]
-
preocupând nu doar femeile, ci, mai de curând, și pe bărbați. Scopul tratamentelor și al relaxării este menținerea „plasticității”, a supleței și sănătății pielii. Mitul frumuseții eterne se spulberă însă odată cu apariția ridurilor, a celulitei, a pielii cu aspect de coajă de portocală și a mărcilor chirurgicale. Așadar, pielea trebuie să-și conserve pentru o cât mai lungă perioadă frumusețea, adică textura catifelată, aspectul curat și lucios, elasticitatea perfectă, nuanțele calde care pot varia cu anotimpurile, mai deschise sau mai bronzate
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
dulapuri. Ca să ieși dintre dulapuri, trebuia să dai la o parte un soi de draperie, care culisa pe o sfoară. M-a servit cu o cafea. Ce să vă spun? Nechezolul nostru, aur! Avea așa-zisa cafea un gust de coajă de copac. De coajă de copac măcinată. Că ne făcea biata maică-mea pe vremuri ceaiuri din scoarță de copac pentru tratarea diferitelor metehne, de acolo știu. Da, da! Serios vorbesc!... Stăm noi cât stăm cu fiertura aia maronie în
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
dulapuri, trebuia să dai la o parte un soi de draperie, care culisa pe o sfoară. M-a servit cu o cafea. Ce să vă spun? Nechezolul nostru, aur! Avea așa-zisa cafea un gust de coajă de copac. De coajă de copac măcinată. Că ne făcea biata maică-mea pe vremuri ceaiuri din scoarță de copac pentru tratarea diferitelor metehne, de acolo știu. Da, da! Serios vorbesc!... Stăm noi cât stăm cu fiertura aia maronie în față, când deodată, dintr-
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce ajunsese ca mugetul crivățului uscat din iernile aspre dobrogene. Încrețirea apei se transformă repede în valuri săltărețe care plimbau micuța mea bărcuță ca pe o coajă de nucă luată de un șuvoi de apă. Intensitatea vântului creștea destul de repede, fapt ce mă făcu să intru în panică. Până la țărm aveam aproape doi kilometri. În jurul meu, bărcile cu motor începură să se îndrepte spre locurile lor de
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
sine “să iasă, /ochiul din ochi, și mereu/însuși pe însuși se lasă/ca o neagră ninsoare, de greu. Dintr-un ou într- unul mai mare/la nesfârșit te naști, nezburată/aripă. Numai din somn/se poate trezi fiecare -, /din coajă vieții nici unul, /niciodată. (SAlf, 113 sq.). Se mai semnalează - de către Ștefan Aug. Doinaș - «că increatul nu e un tărâm aparte, ci viața însăși, în inepuizabila ei naștere; [...] cu Omul-Fantă - cronologic, a noua elegie - Devălmășia eu - lume e refăcută»; «în Elegia
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Limbii Române e istoria/acestor plaiuri păscute de Miorița,/ Modelate de doine/ Și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă/la izvoarele dorului./ Ea nu poate fi mutată,/Cum nu se poate înstrăina fântâna/de izvoare.// Am spart coaja de nucă/A cuvântului și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea gust de zgură,/Dar și de păcat,/ Simțeam eminesciana vibrație,/înțelepciunea lui Pan din gură în gură/Era în sămânța gata
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea gust de zgură,/Dar și de păcat,/ Simțeam eminesciana vibrație,/înțelepciunea lui Pan din gură în gură/Era în sămânța gata de germinație.// Am spart coaja seminței cuvântului/ Și-am dat peste altă sămânță/un alt înțeles, o altă cărare,/o altă speranță,/o clanță/pentru o altă,/o altă...//până rămâne/măduva Limbii Române.// În fiecare cuvânt e un oier,/un țăran/care face holda
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am căutat să-l țin treaz toată noaptea cu un ceai de gargară din coajă de stejar, apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere. Referință Bibliografică: amintire / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2217, Anul VII, 25 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AMINTIRE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362540_a_363869]
-
de turistic și au plecat precum o apă lăsată să curgă spre noapte pentru tine a rămas uitat un cearcăn sub ochi un vis cu ușa deschisă o șuviță dolce gabbana de albă și un rid ca o tăietură pe coajă de mesteacăn ... Citește mai mult cânds-au fumat toate țigărileai rămas doar o fereastră prin care femeile frumoaseși-au privittrupul atât de turisticși au plecat precum o apă lăsată să curgăspre noaptepentru tinea rămas uitat un cearcăn sub ochiun vis cu ușa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
o fereastră prin care femeile frumoaseși-au privittrupul atât de turisticși au plecat precum o apă lăsată să curgăspre noaptepentru tinea rămas uitat un cearcăn sub ochiun vis cu ușa deschisăo șuviță dolce gabbana de albăși un ridca o tăietură pe coajă de mesteacăn... VII. ȚARĂ, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014. unghiurile acestui cuvânt sunt ascuțite se pot înfinge-n pământ ca să-l ari sau să-l blestemi sunt ascuțite ca ochiul lunetă de vultur nici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
cred în Parlamentul de hârtie, Scuipați de oamenii de omenie Ce nu mai rabdă false lamentații Și nu-s soluții să ne-avem ca frații. Ei , prea sătui de toate și de tot Noi, mulțumiți cu zeama din compot De coji de fructe de pe la gunoi Și de speranță și de zâmbet, goi. O, Doamne, răstigniți suntem pe cruce Poporu-acesta ce păcat își duce? Referință Bibliografică: Poporu-acesta , ce păcat își duce? / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I
POPORU-ACESTA , CE PĂCAT ÎŞI DUCE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361240_a_362569]
-
mă cuprinsese.Bucuria dispăruse. Auzisem de la frații mei mai mari și de la copiii cu care mă jucam în țărâna din fața porții că dacă nu ști lecția, învățătoarea te bate cu nuiaua, sau te pune la colțul clasei în genunchi pe coji de nuci. Îmi părea rău că nu o să mai pot să mă bălăcesc, împreună cu gâștele satului, în pârâul Beica. Doamne, ce mai iubeam acest firicel de apă tulbure! Deși aducea multe necazuri oamenilor. Când era vară și cald, apa aducea
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. Căldura a cuprins amândouă suflete singuratice... Referință Bibliografică: SUPĂRAREA
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
mine să nu fug? Trenul șuieră a pustiu, prelung și trist... -Vreau să merg la toaletă, Alex! Sunt bine, stai liniștit! Gata, mi-a trecut! Știi că dacă îmi dai xanaxul e ok! Numai să îmi cureți un măr de coajă! Când mă întorc să mânânc un pic că mi s-a făcut foame! Alexandru se însenină! Știa că dacă cer de mâncare , pericoulul a trecut. -Bine , draga mea! Te aștept! Mi-am luat adio de la omul lângă care stătusem treizeci
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
Tragodas, barba sa năclăită și, mai ales, ochii sticloși din adâncul orbitelor. Tragodas, prinzând lacom fărâma de clipă care i se păru favorabilă, sări în urma negustorului, strigându-i: - Cucoane, fie-ți milă de mine! Fii bun și dă-mi o coajă de pâine! Cucoane, îți voi povesti, în schimb, tot ce se întâmplă dincolo de zidurile împresurate ale cetăți! Ultimele cuvinte ale lui Tragodas erau rodul unei idei care atunci l-a străfulgerat. Efectul a fost nemaipomenit. Negustorul se opri brusc întorcând
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
iar acum, când satele fuseseră jefuite și pârjolite de perși, cu greu mai găsea un codru de pâine, și asta dacă ar fi colindat zile întregi. Iar cei care odinioară obișnuiau să-i dea o ulcică cu apă sau o coajă de pâine erau acum de negăsit, pesemne părăsiseră căsuțele lor sărăcăcioase ca să-și scape sufletele prin cine știe ce alte locuri. Tragodas prefera să-și ducă zilele în lumea mai umilă și mai înțelegătoare a satelor de câmpie decât în cetatea fastuasă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]