1,591 matches
-
-l cunosc și ei: Sică. „Pă vremea aia avea un fix; să credea ofițer și bătea pas de defilare prin curte. Când Îl apuca dracii lui era periculos că apuca te miri ce cu mâna, un baston, un topor, o coasă și te trezeai că vine să se lupte cu tine. Striga și Înjura, zicea „bifoimate“, dă unde o fi auzit și el d’alde astea și-ți dădea la cap imediat. Acuma, nu era problemă dacă era un om mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și banii. Na, Sică, ai mâncat și bătaie și ai pierdut și banii! Altă dată erau niște oameni și coseau prin curtea spitalului. Și ăia s-au dus să bea apă sau unde s-o fi dus și au lăsat coasele acolo. Sică al meu, pac, se repede și ia o coasă și se duce drept la niște vizitatori; Dacă nu-mi cumpărați o ciocolată, vă iau gâtu’ cu coasa. Ăia că hâr, mă mâr, că se duc ei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și banii! Altă dată erau niște oameni și coseau prin curtea spitalului. Și ăia s-au dus să bea apă sau unde s-o fi dus și au lăsat coasele acolo. Sică al meu, pac, se repede și ia o coasă și se duce drept la niște vizitatori; Dacă nu-mi cumpărați o ciocolată, vă iau gâtu’ cu coasa. Ăia că hâr, mă mâr, că se duc ei să-i cumpere ciocolata, Sică nimic; Dați-mi banii că-mi cumpăr io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bea apă sau unde s-o fi dus și au lăsat coasele acolo. Sică al meu, pac, se repede și ia o coasă și se duce drept la niște vizitatori; Dacă nu-mi cumpărați o ciocolată, vă iau gâtu’ cu coasa. Ăia că hâr, mă mâr, că se duc ei să-i cumpere ciocolata, Sică nimic; Dați-mi banii că-mi cumpăr io! Vine un doctor și zice: Băi Sică, da’ dacă-ți dau două ciocolate, Îmi dai mie coasa? HÎ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu coasa. Ăia că hâr, mă mâr, că se duc ei să-i cumpere ciocolata, Sică nimic; Dați-mi banii că-mi cumpăr io! Vine un doctor și zice: Băi Sică, da’ dacă-ți dau două ciocolate, Îmi dai mie coasa? HÎ, zice, avea-r-ai mintea mea! Păi dacă-ți dau coasa, tu nu-mi mai dai nimic. Ce crezi că era prost? Pân’ la urmă tot a reușit să fugă o dată de acolo, cum dracu’ o fi făcut că a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei să-i cumpere ciocolata, Sică nimic; Dați-mi banii că-mi cumpăr io! Vine un doctor și zice: Băi Sică, da’ dacă-ți dau două ciocolate, Îmi dai mie coasa? HÎ, zice, avea-r-ai mintea mea! Păi dacă-ți dau coasa, tu nu-mi mai dai nimic. Ce crezi că era prost? Pân’ la urmă tot a reușit să fugă o dată de acolo, cum dracu’ o fi făcut că a ajuns pe jos până În oraș și acuma voia să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
forme și culori diferite sunt agățate În cuie bătute În lemn. O pălărie veche, maro. O găleată de plastic verde. O undiță. O răzătoare. O strecurătoare. O traistă murdară. O lingură de spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu caută cu privirea locul În care, din punct de vedere plastic, ar fi putut fi plasată și pușca de vânătoare făcută la strungă de „băiet“. Găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cosi. Bunicule, de ce este mai bună iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea. În timp ce iarba cădea secerată de coasă, prichindelul zări dincolo de poieniță niște șanțuri lungi. Bunicule, de ce sunt șanțuri în pădure? Sunt tranșee rămase din timpul războiului. E război în pădure? A fost demult, pe când tu încă nu erai pe lumea asta, iar eu eram mai mic decât
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
LA COASĂ Răsare soarele de mai, Pe dealuri roua-ncet se lasă, În lunca ca un colț de rai Țăranii sunt de mult la coasă; Transformă-n șah covorul verde, Lăsând doar brazde-n lung și-n lat Iar silueta lor se
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
LA COASĂ Răsare soarele de mai, Pe dealuri roua-ncet se lasă, În lunca ca un colț de rai Țăranii sunt de mult la coasă; Transformă-n șah covorul verde, Lăsând doar brazde-n lung și-n lat Iar silueta lor se pierde În orizontu-ndepărtat... La prânz, când glia e cuptor, Ei se retrag la umbra deasă Și printre țipet de cocor, Se-aud, pe
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
covorul verde, Lăsând doar brazde-n lung și-n lat Iar silueta lor se pierde În orizontu-ndepărtat... La prânz, când glia e cuptor, Ei se retrag la umbra deasă Și printre țipet de cocor, Se-aud, pe rând, bătăi de coasă; Se-așează apoi, grăbiți, la masă, Întind mâncarea pe suman Și-n sărăcia lor din casă, Le place viața de țăran... În semn de mulțumiri, fac cruce, Pentru ce “Domnul”, azi le-a dat Și se gândesc să se apuce
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
Domnul”, azi le-a dat Și se gândesc să se apuce De mâine, toți, la adunat... Se bucură că iarba-i mare, Că spicul grâulu-i frumos, Că au ce pune în hambare Și anul, e un an mănos... Trudiți, cu coasa pe spinare Și gândul la acei de-acasă, Pe drumul vechi, pe lângă care, Se-ntorc țăranii...de la coasă...
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
că iarba-i mare, Că spicul grâulu-i frumos, Că au ce pune în hambare Și anul, e un an mănos... Trudiți, cu coasa pe spinare Și gândul la acei de-acasă, Pe drumul vechi, pe lângă care, Se-ntorc țăranii...de la coasă...
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început să se destrame, sfârșind într un murmur împletit cu câte un oftat... ― A fi ceva vreme de când n-am mai cântat cântecul aista - a vorbit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la copiii lor, care au rămas doar în grija nevestelor și a bunicilor... „Oare cât a dura concentrarea asta?” - gândea Dumitru, în timp ce își aranja ținuta. ― Sergent Dinsus! Ordonă adunarea plutonului pe platou.! Ai cinci minute! - s-a auzit glasul locotenentului Coasă, comandantul plutonului. ― Am înțeles, domnule locotenent! - a răspuns Dumitru. A intrat în dormitor, unde fiecare își lustruia ultimul nasture de la tunică sau își aranja capela pe cap. ― Pluton! Adunarea pe platoul de instrucție! Aveți trei minute! Odată cu ordinul dat, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
capul liniei care marca locul plutonului doi. Când a simțit că plutonul zbârnâie, a ieșit în fața lui: ― Pluton, v aliniați! Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! S-a întors energic la stânga și, cu pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare zvâcnită, a dus mâna la chipiu: ― Domnule locotenent. Plutonul doi, cu un efectiv de treizeci de militari, vă prezintă onorul! Sunt locțiitorul comandantului de pluton, sergent Dinsus! Locotenentul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vă aflați în slujba patriei! De mâine, vom trece la instruire sistematică... După terminarea cuvântului comandantului, trupa s-a retras în cazarmă... ― Sergent Dinsus, aranjează-ți ținuta, ca să ne prezentăm la domnul locotenent colonel - l-a luat pe sus locotenentul Coasă. ― Am înțeles, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, cercetându-și echipamentul. ― Știi cumva de ce a pus comandantul ochii pe tine? ― Nu știu exact, dar bănuiesc. ― Adică? ― Armata de drept am făcut-o tot aici și domnul locotenent colonel... În acea clipă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sergentul de serviciu s-a prezentat în pas alergător: ― Ce este, sergent? ― Domnule locotenent, vă așteaptă domnul locotenent colonel. ― Bine - a răspuns ofițerul, pornind cu pas întins către biroul comandantului. Dumitru îl urma... ― Să trăiți, domnule locotenent colonel. Sunt locotenentul Coasă. M-am prezentat la ordinul dumneavoastră cu sergentul Dumitru Dinsus. ― Repaus - a ordonat colonelul, privind cu luare aminte la Dumitru. ― Spune-mi, sergent. Armata de drept unde ai făcut-o? ― Tot aici, domnule locotenent colonel - a răspuns Dumitru, într-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plutonul avea nevoie de cine știe ce materiale, eu trăgeam toate ponoasele. Se lega de fiecare cifră sau literă din borderoul întocmit în acest scop. Asta până într-o zi, când n-am mai putut răbda și i-am raportat domnului locotenent Coasă. În ziua aceea, domnul locotenent m-a trimis pe mine, ca de obicei. Pe când „majurul” striga la mine că: „Ești un idiot! Nu știi să scrii citeț! Și cine-i ăla care ți-a semnat asemenea porcărie?...” în acea clipă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
moalele capului, majurul n-ar fi rămas așa înlemnit. Aproape plângând, a răspuns: „Ammm... înțeles, domnule locotenent”. ― Și a executat cele cinci zile de arest? - a întrebat un camarad. ― Sigur că da. Ce? Voi nu-l știți pe domnul locotenent Coasă? Când spune ceva, spus rămâne! ― De ce nu ne-ai zis și nouă, ca să râdem puțin? - a întrebat Todiriță. ― Da’ ce, voiai să fac și eu cunoștință cu arestul garnizoanei? ― Nu-ți strica. Te mai odihneai și tu câteva zile bune
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors. După ce și-a pus pălăria pe cap, s-a așezat. Parcă nu-i mai venea să plece. Se simțea ca după o zi de tras la coasă. „Da’ ce-i cu mine? Nu mai sunt în stare să mă mișc din loc?” - se întreba în timp ce și-a scuturat capul, ca și cum ar fi vrut să scape de cine știe ce povară. A înșfăcat lada de campanie și a pornit la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Donului. Întocmai ca într-o palmă deschisă, care... odată se închide!. Am nimerit taman în gura lupului - a vorbit Dumitru. Tocmai atunci a sosit gâfâind un curier: ― Domnule sergent major, este ordin să vă prezentați la comandantul bateriei, domnul căpitan Coasă. ― Am înțeles - a răspuns Dumitru, gândind: „Ceva nu este în regulă. Putea să ne convoace prin telefon...Dar uite că nici n-am apucat să verific dacă...” ― Todiriță, vezi dacă telefonul cela mai are viață. După câteva clipe, a venit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și crengile verzi rupte din copaci. Au așezat bidoanele cu apa înghețată în jurul focului. Unii și-au pârlit mustățile încercând să încălzească conservele sau cojile de pâine... Nici nu au băgat de seamă că printre ei se înghesuia și căpitanul Coasă, încercând să dezghețe un colț de pâine... Venise mai degrabă mânat de teroarea singurătății celui pus în fața unei grele răspunderi: comanda unei baterii de artilerie trimisă spre un obiectiv insuficient de clar pentru el... „Să asigure flancul drept al diviziei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea mare a țării. Șiruri de oameni Înarmați cu săbii, arcuri, buzdugane sau măciuci de pălit urșii, unii fără arme, alții doar cu câte un vârf de coasă, se scurgeau pe văi și pe potecile codrilor. Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-o plecare fără Întoarcere, Într-o ieșire din spațiul ocrotitor al casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]