1,228 matches
-
încălcat principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai răspuns în fața Parlamentului, așa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în fața Președintelui, ca în Federația Rusă. Parlamentul a tins să devină o cochilie vida, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori există riscul unei opinii disidente. În consecință, așa cum a recunoscut-o Curtea Constituțională, suspendarea Președintelui este conformă cu Constituția României și urmează să fie confirmată sau nu de un
Apel anti-Băsescu al intelectualilor români () [Corola-journal/Journalistic/43473_a_44798]
-
vulnerabil: aleșii locali. Ori, fără aceștia, fără influența lor la nivelul direct, cel al contactului cu alegătorul de pe stradă, USL va mai exista ca formațiune politică dar USL nu va mai fi decât un colos cu picioare de lut, o cochilie lipsită de conținut”, scrie liberalul pe blogul său. „M-aș fi așteptat ca semnalele de alarmă provenite din teritoriu să fie ascultate și înțelese, atât la Palatul Victoria, cât și la Cameră și Senat. M-aș fi așteptat ca legea
Liberalul Radu Zlati spune că USL nu va mai exista la toamnă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35969_a_37294]
-
de mijloc a unei transformări fără de veste, de la saltimbanc ce-și rîde de patimile omenești, la melc care nu le cunoaște, îmboldit cînd și cînd de urmele vieții lui trecute, și încercînd să-și anime cu povești pașnicul vecin cu cochilie, e urmărit în furiile și fugile lui. Toate îl vor pregăti pentru o altfel de călătorie, cu încetul, cînd începe să priceapă firea lucrurilor. De fapt, rostul lor e să devină amintiri, să nu mai fie de nici o trebuință, și
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
scoțând nasul prin ușa întredeschisă și încercând să prindă pulsul scării, blocului, țării. Făcând astfel dovada că e un bun cetățean, un ins adânc preocupat de problemele societății în care trăiește, el se va putea retrage, tiptil și satisfăcut, în cochilia artei sale. Ambele impulsuri, cel de prospectare a realului și de regresie de pe suprafața lui, pot fi observate în volumul de publicistică semnat de Mircea Cărtărescu. Pururi tânăr, înfășurat în pixeli merge în sens invers: începe cu o suită de
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
bine articulate, gândite limpede/ și enunțate cu claritate. Capabile să/ repună optimismul în drepturile/ lui naturale, să modeleze/ mințile tinere/.../ Mă uit/ în urmă/ totul pare închis/ în sine. Emoții/ strecurate-n crăpăturile stâncilor, ascunse / în carapace. Sensurile/ înfășurate-n cochilii. Totul/ s-a transformat într-o bolboroseală, într-o/ tulburare oculistico-ocultistă. Am/ descoperit că nu te poți juca/ de-a limbajul profetic." (pag. 107) Ca eșafodaj teoretic, poezia lui Caius Dobrescu e de-o prospețime imediat sesizabilă. Ca valoare, cred
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
iau forma, tiparul și lumina extazului pur: "îmi contemplam deodată aura anorexică:/ eram profeții grunge dumnezeii dezechilibrați ai orașului/ chipurile noastre, pe dig, unul în fața celuilalt/ străluminau aceeași eczemă// (...) atunci eu și Cosmin Badea am avut revelația/ auzeam dilatându-se cochilia melcului acvatic/ simțeam unduirea hidrei a giganticei lipitori vișinii/ perișorii de pe antenele moliei cum captează feromonul înțelepciunii". Am văzut, pe dig - continuă ironic autorul -, burțile totemice ale grăsanelor/ sub cremele hidratante, trupurile acelea ametafizice...", dar poezia, laolaltă cu experiența transfiguratoare
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
trunchi de platan picînd de-a curmezișul șoselei după ce l-au tăiat, un arbore pierzîndu-și fructele. O viață care-și scutură, cu amînări de veche curtezană, gătelile cochete. În locul lor crește, din spinarea personajului, deodată cu cartea, un fel de cochilie în care poate, în sfîrșit, să se coacă. Să rabde și să iubească, nu cucoane pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
urcă treptele verzi, prea puțin radio, ceasul de argint cu inscripție agățat pe perete, mesele neapetisante, rutina, făcutul patului, peticul urît de grădină văzut pe fereastră, cînd și cînd lumina aurie (Claude) sus pe cer. Vizitele părinților, retragerea promptă în cochilie, banalitățile, pozele, indiferența, vinovăția lipsei de recunoștință. Fuga de viață, de realitate, de responsabilitate, ca o broască în ghiveciul ei de lîngă un trotuar circulat. Ca o albină încremenită în celula ei din fagure. Învelit în ceară, tăcut, indiferent, prăbușit
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
și inadaptarea idealului la contextul istoric și social au făcut din acțiunile lui Troțki răni vii în istoria secolului trecut. Acest lucru nu înseamnă însă că oamenii politici trebuie să renunțe la idealuri. Dimpotrivă. Fără ele, politica ar fi o cochilie goală, o formă fără fond, o serie de manevre cinice și manipulări, cum o numea Jonathan Powell. Superpoliticianul a cărui imagine încearcă să o definească ambasadorul Maior cu această serie de biografii - inclusiv prin diferențe specifice - este strategul echilibrat, care
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
era doar să nu ratez din punct de vedere literar." ,,Și ați alege Orientul sau Occidentul?" ,,Ambele, aș face naveta." În legătură cu reîncarnarea i-am reprodus un banc vechi, în vogă pe vremea lui Ceaușescu. Cînd măcelăriile erau goale ca niște cochilii de scoică și carnea era la noi fata morgana, circula întrebarea : ,, Care este culmea metempsihozei?" Răspuns: ,,Reîncarnarea măcelăriilor." L-a amuzat enorm bancul și l-a notat, ca să-l spună mai departe. L-am mai întrebat cum poate un scriitor
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă, căutînd ca un Pagurus (cum o numește un personaj) o cochilie în care să se ascundă și care să o poată proteja. Biografie și ficțiune, cartea lasă loc și meditației și tentației decriptării. Cine a citit jurnalul (1970-1990) poate gusta și din deliciile descoperirilor, mai importantă însă în Scara ce nu
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
scară" duc spre "infinit sau în fundătură". Bineînțeles că majoritatea merg spre fundătură dacă ne raportăm la contextul istoric în care evoluează personajele. Nici o evoluție nu e de fapt cu putință, singura scăpare e doar fuga în lumea liberă. Sau... cochilia lui Pagurus. ("Cehoviana" de aici, sfîrșit de secol XX, este mai dură, prozaizată cu bună știință, înseamnă acceptarea unui destin istoric anti-eroic - refuzul eroismului gîndit cu luciditate, respins cu oroare - qui prodest, eroismul?" În "odaia cu scară" au loc însă
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
aceasta fiind, ca un drog sacru, singura la care nu poate renunța atunci când este silit să își vândă lucrurile. Al doilea este marea: eroul înoată adesea până în larg, într-o relație aproape erotizată cu întinderea de apă. Apoi ,scorbura" sau ,cochilia" de la țărmul mării, locul unde se ascundea, de mic, atunci când nu îi mergea bine. Spații care trimit la nostalgia ,închiderii", a ,pântecului matern". Danyel Raynal devine obsedat că ar putea să își piardă mințile, pericol posibil în condițiile în care
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică poate însă varia, într-un mod nu neapărat surprinzător, dar proaspăt. Realitatea jegoasă, țipătoare la propriu și la figurat, sordidă, intră într-un scenariu care, nolens-volens, o înnobilează. Mai mult decât atât, în chiar epicentrul mizeriei și promiscuității
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică poate însă varia, într-un mod nu neapărat surprinzător, dar proaspăt. Realitatea jegoasă, țipătoare la propriu și la figurat, sordidă, intră într-un scenariu care, nolens-volens, o înnobilează. Mai mult decât atât, în chiar epicentrul mizeriei și promiscuității
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
Mării autori au fost asemenea călăreți ai timpului. Ei nu au scris pentru o zi, au scris pur și simplu împotriva zilei căci știau că deasupra segmentului istoric în care erau înscriși se află împărăția îngerilor și a ideilor, fragile cochilii ale celor dintâi... Poate folosesc cuvinte mari. Fiindcă nu am suferit niciodată termenul de ficțiune speculativa, am vrut mereu să-l înlocuiesc cu cel de ficțiune vizionara. Ce e mai important? Literatura congelata sau literatura tragică? Mască lăcuita sau chipul
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
vrea să-i spui direct, i-o pune sau nu? N-are timp de filozofii, discuții... Și ce fac personajele tale? Stau la taclale. Ce să fac eu cu asta? Ar trebui să rescrii. Și mai ieși și tu din cochilie, mai dă interviuri, bagă-te... Dacă stai în turnul de fildeș, n-ai decât, trage zăvoarele. Poate-i bine și acolo, dar să nu te plângi că nu te vede și nu te aude nimeni. Ce vrei? Să-ți bată
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
aceeași, o continuă alergare după bucuriile cărnii, iluzia libertății unor opțiuni care, de fapt, nu schimbă nimic, uciderea unor gânduri, speranțe și idealuri. Încet, încet, toate rămân în urmă, substanța dispare, existența se transformă pe zi ce trece într-o cochilie goală. Iubirile s-au pierdut în uitare, emoțiile și așteptările s-au uscat, companionii de drum dispar unii după alții. Nimic din ce a fost ieri nu mai poate fi reînviat, oamenii care populează amintirile poetului nu mai trăiesc decât
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
nu sunt decât superficial "retrograde". Folosind tonuri pale, pictorul reduce iluzia de adâncime și în același timp minimizează "emoțiile" pe care jocul culorilor le-ar favoriza. Aceleași obiecte vulnerabile văzute frontal - carafe din sticlă sau ceramică de diferite dimensiuni, uneori cochilii de scoici - se repetă de la tablou la tablou. Îți trebuie însă minute ca să-ți dai seama că banalitatea unei imagini este iluzorie: pozițiile relative ale obiectelor sunt departe de a fi clare; dimensiunile lor sunt înșelătoare; o culoare mohorâtă și
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
sunt o extindere firească a existenței omenești, fac parte din identitatea unui individ. Activiștii comuniști i-au deposedat cu o tenacitate obsesivă pe semenii lor de locuințe și terenuri, pentru ca aceștia să rămână fără apărare, ca niște melci scoși din cochilii. Ce greu era pentru un activist care participa la colectivizarea forțată a agriculturii să ajungă la țăranul pe care voia să-l oblige, prin false argumente și, mai eficient, prin amenințări, să semneze cererea de intrare în G.A.C. (Gospodăria
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
pe gâtul pâlniei Până în măruntaiele pământului Fugărită de trupuri fără chip Nu voi ajunge să încui ușa de dincolo îmi salvez respirația în delir Abandon în mâna destinului Care pompează inima înecatului Mult după ce sufletul a intrat într-o altă cochilie Nu e rușine mai mare decât cea din vis Goală în mijlocul unor perechi de ochi și guri Mișcându-se hămesite Balet grotesc în absența cuvintelor Undeva foarte departe Orizontul bănuit ca un măr decojit pe vârf de cuțit sărbători Gândul
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol ca un nerv în cochilia dintelui cariat îmi place să-mi pipăie nervurile brațelor privirea mirilor zburători ai lui Chagall, acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care mi-i culcă vântul în jurul gâtului în anotimpul albastru îmi place să simt globulele orange ale sunetului de
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
reușit bine ceea ce literatura de acum încearcă din nou: descrierea necrispată a unor stări obișnuite, cu o admirabilă egalitate de ton, capabilă însă a scoate din relatarea faptului divers virtuți de mare proză. Fiecare sub-roman, care împarte cu celelalte aceeași cochilie, este asemeni unei case de vacanță într-un alt colț de insulă. Atît de diferite, întîmplările țin, oricum, de aceeași viață, care se oferă, compensator, într-o mulțime de forme, probabil, echivalente, avînd aerul lejer al unor iubiri pe furiș
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
Ci numai aripi; Mă ții de mână Și abisul De ne trecut Rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem ca ziua De departe, Cât de năprasnic Va fi clarul Care ne-așteaptă După moarte? Lectura ca peisaj Vezi, scrisul e cochilia în care sună timpul, întinsă, biblioteca E-o plajă cu volume, Venite din adâncuri, Iar când citești o carte, Copertele deschise Sunt pânze de corăbii, Umflate de un suflu De dincolo de moarte; Ies din străfund epave, Pe literele-valuri, Care-ți
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
ginți se Învârteau Jur Împrejur, germani, iasigi, sarmați Călătorind cum Îi aduse vântul În zale de dușmani sau aliați, Dar Roma Însăși cu-al ei pas de fier Înainta Încet, fără zăbavă Dând foc la așezările rămase Pustii, ca o cochilie-n otavă Și focuri, focuri se-nălțau spre cer Incendiind imperial maidane, Ca-n urma lor să nu se-nfiripeze Capcane pentru oștile romane. METOPĂ V În haine lungi și Înfricoșătoare De mare preot, marele-mpărat Spre sacrificiul de purificare
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]