1,037 matches
-
la Danny radioasă. Mor după el! O să fiu cea mai tare domnișoară de onoare din lume! — A ieșit ca lumea, nu? Danny ridică din umeri modest, dar văd că e foarte încântat de sine. Mai iau o gură mare din cocktail, golind paharul. Delicios. Să mai fac câte unul? Ăsta ce-avea în el? — Îhm... Îmi mijesc ochii spre sticlele înșirate pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sine. Mai iau o gură mare din cocktail, golind paharul. Delicios. Să mai fac câte unul? Ăsta ce-avea în el? — Îhm... Îmi mijesc ochii spre sticlele înșirate pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe scări. Sinceră să fiu, e puțin mai mare decât mi-l aminteam, și nu sunt sigură că o să încapă în nișa aia micuță din spatele canapelei, unde mă gândisem să-l pun. Dar, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în așa fel încât el să nu mai poată citi ce scrie. — Mă duc să fac un duș, zice Luke, strângând corespondența. Și aproape a ieșit din cameră, când se oprește. Se întoarce încet și se uită la dulăpiorul de cocktail, de parcă e prima oară când o vede. — Ce e asta? zice încet. — E un dulăpior de cocktail! spun încântată. — Și de unde-a apărut? — Ăă... păi... de fapt, azi am cumpărat-o. — Becky... Luke închide ochii. Parcă stabilisem că nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
duș, zice Luke, strângând corespondența. Și aproape a ieșit din cameră, când se oprește. Se întoarce încet și se uită la dulăpiorul de cocktail, de parcă e prima oară când o vede. — Ce e asta? zice încet. — E un dulăpior de cocktail! spun încântată. — Și de unde-a apărut? — Ăă... păi... de fapt, azi am cumpărat-o. — Becky... Luke închide ochii. Parcă stabilisem că nu mai cumperi prostii. Asta nu e o prostie! E autentică, din anii ’30! Putem să ne facem niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun încântată. — Și de unde-a apărut? — Ăă... păi... de fapt, azi am cumpărat-o. — Becky... Luke închide ochii. Parcă stabilisem că nu mai cumperi prostii. Asta nu e o prostie! E autentică, din anii ’30! Putem să ne facem niște cocktailuri incredibile în fiecare seară! Simt că mă cuprinde o ușoară nervozitate când îi văd expresia, așa că îmi chinui mintea să găsesc o ieșire din situație. Uite, știu că am zis că nu mai cumpărăm mobilă. Dar asta e altceva. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
altceva. Pe bune, când vezi așa un unicat, trebuie neapărat să-l înșfaci! Nu mai zic nimic și îmi mușc buza. Luke se apropie în tăcere de dulăpior. Își plimbă o mână pe blatul acestuia, apoi ridică un shaker de cocktail, cu buzele strânse. — Luke, am crezut c-o să te amuze! Și c-o să-ți placă. Tipul de la magazin a zis că am ochiul format pentru lucruri excepționale... — Ochiul format, mă îngână Luke, nevenindu-i să-și creadă. Mi se taie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
c-o să-ți placă. Tipul de la magazin a zis că am ochiul format pentru lucruri excepționale... — Ochiul format, mă îngână Luke, nevenindu-i să-și creadă. Mi se taie respirația și țip în clipa în care el aruncă shakerul de cocktail în aer, și strâng din ochi, așteptând ca acesta să aterizeze cu o bubuitură pe parchet - când Luke îl prinde fără efort. Danny și cu mine ne uităm ca la circ cum îl aruncă iar, îl răsucește în aer și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Apoi, în ziua respectivă, îți poți aduce proprii stiliști și make-up artists. Dar sunt sigur că te-ai gândit deja la asta. — Îhm... păi... Gândul îmi zboară instantaneu la Janice și Mireasa Primăvară Radioasă. Oarecum. — Invitaților le vor fi oferite cocktailuri în timp ce trec pe coridor, explică Robyn. Și iată și Salonul baroc, unde vor fi servite aperitivele, înainte de a intra în Grand Ballroom. Bănuiesc că încă n-ați apucat să vă gândiți la aperitive, așa-i? — Păi... ăăă... știți... Tocmai sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
țin cel mai mult. Primul dans. Mă uit la podeaua lustruită și am o viziune bruscă, în care Luke și cu mine ne învârtim în lumâna candelabrelor și toată lumea are ochii ațintiți asupra noastră. Șapte harpiști. Filarmonica din New York. Caviar... stridii... și cocktailuri... — Rebecca, draga mea, te simți bine? spune domnul Ferguson, zărindu-mi expresia. — Cred că e un picuț copleșită, spune Robyn râzând. E uluitor, nu? — Păi... da. Cred că da. Inspir adânc și îmi întorc pentru o clipă privirea. OK, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să ai voie să porți cinci rochii, nu una. Ce cool ar fi! spune Suze. Ai putea să-ți iei una romantică, drăgălașă de tot pentru când intri, pe urmă una mai elegantă pentru când ieși... apoi încă una pentru cocktail... — Și una sexi de tot pentru dans... și încă una pentru când... Când rămâi singură cu Luke, să ți-o sfâșie de pe tine, zice Suze, cu ochi strălucitori. — Doamnele mele, spune Cynthia, râzând. Rebecca. Știu că e greu... dar va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mut acolo, să mă omori. Și ce-o să faceți? Nu... știu! Avem prea multe alte lucruri la care să ne gândim în clipa asta. Că veni vorba... — Stres prenupțial, zice Danny atotștiutor. Soluția e un Martini dublu. Deschide dulăpiorul de cocktail și pe podea cad un teanc de broșuri cu liste de nuntă. — Hei! îmi spune cu reproș, culegându-le de pe jos. Te-ai înregistrat fără mine? Nu-mi vine să cred! Toată viața mi-am dorit cu disperare să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aia? Ce era să cred? spune defensiv. Era Crăciunul, erau împachetate ca niște cadouri... care păreau să-mi spună foarte clar: Da, Daniel, Moș Crăciun există... Ia sticla de Martini și toarnă o bună parte din ea în shakerul de cocktail. Tare? Foarte tare? — Danny, pe bune, chiar trebuie neapărat să dau telefonul ăla. Mă întorc imediat. Scot telefonul din priză și îl duc în dormitor, apoi închid ușa și încerc să-mi adun iar gândurile. — Așa. Pot să fac asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
câteva zile? Mă întorc în sufragerie, unde Danny stă într-o rână pe canapea, zapând. — Toate bune și frumoase? zice, ridicând capul. Da, spun. Parcă ziceai ceva de o băutură. — E în shaker, spune, dând din cap spre dulăpiorul de cocktail, exact în clipa în care ușa de la intrare se deschide. — Bună! strig. Luke, tu ești? Ai venit la țanc pentru un.... Mă opresc brusc în clipa în care Luke intră în cameră și îl privesc îngrijorată. E palid la față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a fost să fie. Poate din cauză că am urât din suflet fiecare secundă a nunții. De la muzica de la ceremonie și până la jurămintele pe care mama a insistat să le scrie ea. Mâna i se încleștează în jurul unei lingurițe de plastic. De la cocktailurile albastre sinistre la rochia aia complet, complet ridicolă... — Pe bune? Sună groaznic! — Ei, a trecut. Lingurița se sparge și Christina schițează un surâs vag. Dar gândește-te la ce ți-am spus. E ziua ta. A ta și a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Trebuie să existe o ieșire din situația asta. Trebuie. Atâta timp cât nu-mi pierd mințile și nu intru în... Brusc, se aude ușa de la intrare dechizându-se. — Becky? aud vocea lui Luke. Tu ești? Fuck. Într-o panică nebună, deschid dulăpiorul de cocktail, arunc la repezeală ambele seturi de invitații înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei este cel al unei mirese care își pierde pantoful de satin în drum spre recepție. Și nu al uneia care și-a aranjat două nunți diferite în aceeași zi, pe continente diferite, ascunde jumătate din invitații în dulăpiorul de cocktail și a descoperit că tipa care îi organizează nunta e o procesomană sărită de pe fix. Dar știți cum e. Sunt sigură că principiul pe care trebuie să-l aplici e, în mare, același. Celălalt lucru care mă ajută să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Luke, făcând eforturi să-mi ascund nervozitatea. M-am străduit să găsesc un loc cât mai departe de zona de interes a lui Elinor - și așa am ajuns la Rainbow Room de la Rockefeller Center, unde turiștii vin să bea cocktailuri și să caște ochii la panorama asupra Manhattanului. În timp ce urcăm cu liftul spre etajul șaizeci și cinci, nici unul din noi nu scoate un cuvânt, iar eu mă rog cu disperare ca ea să fie acolo, ca totul să iasă bine, ca Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de vindecători dar parcă mi-e greu să cred că am nimerit în țara minunilor. Mai curând, îmi spun în sinea mea, arta șamanilor de demult s-a diluat progresiv de-a lungul timpului ajungând astăzi la un fel de cocktail alcătuit dintr-un pic de înțelepciune veche, multă dorință de a face bani și o grămadă de imaginație. Șamanii adevărați, cred eu, sunt greu de găsit în zilele noastre și, dacă e să fiu complet sinceră, nici măcar nu știu în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
urmă, fiecare alegem pe care făgaș se desfășoară viața. Aș putea fi într-un cabinet stomatologic pe străzile Bacăului, aș putea fi în costum oficial într-un spital din Marea Britanie, aș putea fi undeva pe o plajă sud-americană cu un cocktail în mână și aș putea fi într-o colibă din lemn ascunsă în jungla amazoniană. Sunt într-un hotel destul de prăpădit în Iquitos, pregătindu-mă să consum un suc proaspăt de papaya, o cafea aromată și o omletă pufoasă cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
provoacă o impresie deza- greabilă. Cât despre simțul tactil, atingerea copilului pro- voacă un recul dezgustat naratorului. Toate aceste senzații care au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă se amestecă componistic într-o uvertură a exasperării. În orice caz, efectul cocktail-ului sinestezic este deconcertant. Deși prozatorul disprețuia simbolismul, compozițiile sim- boliste în cheie parodică o dovedesc din plin, toată această concentrare perceptivă pusă sub semnul unei hipersensi- bilități care se descarcă în minuția notației se alimentează de la un fond comun
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe această temă, abordând și aspecte ale unor posibile schimburi comerciale. Seara, la Muzeul de artă a avut loc vernisajul, sălile fiind din nou pline de admiratori și de amatori de "cumpărare". Cu prilejul vernisajului, Consulatul General a oferit un cocktail, iar eu am prezentat informații privind arta populară românească și Muzeul Satului și am acordat interviuri presei scrise și posturilor locale de radio și televiziune. A doua zi dimineață, am vizitat în compania doamnei Rusu orașul, admirând zonele pietonale, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fiind perioadă de "extrasezon" la Rio, cu hotelurile aproape goale, am negociat "la sânge" baremul de cazare, fiecare proprietar dorind să-mi "smulgă" clienții. La hotelul Meridien, de 5 stele, unde am cazat "excelențele", am obținut ca bonus și un cocktail la plecare și alte atenții). După sosirea delegației și cazare, am oferit seara o recepție de gală la Consulatul General, cu peste 200 de invitați unul și unul, cu bufet și bar pe măsură, pentru care am primit felicitări atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Deputaților". Vizita a fost o reușită, având discuții la diverse comisii parlamentare, la conducerile MAE și Camerei de Comerț și Industrie a României și în final fiind primit de domnul Ion Iliescu, președintele României. La întoarcerea delegației, am oferit un cocktail președintelui Penades, cu care am păstrat excelente relații până la încheierea misiunii. În anii următori s-au programat mai multe deplasări parlamentare în Uruguay vizita de răspuns a domnului Adrian Năstase, președinte al Camerei Deputaților, vizita Grupului parlamentar de prietenie România-Urguay
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Îi făcea plăcere să ne prezinte pe noi, tineri necunoscuți, marilor monștri sacri, invitați de onoare ai orașului. Merce Cunningham și John Cage stăteau de vorbă cu Luciano Berio, iar Jasper Jones cu o mână Îi oferea Marthei Graham un cocktail, iar cu cealaltă Îl saluta pe Patrice Chéreau, care tocmai debutase și el la Spoleto, proaspăt ieșit din ucenicia sa pe lângă Giorgio Strehler. Măsură pentru măsură la comsomoliștii din Helsinki Eu nu-mi Începusem Încă ucenicia cu Brook, eram de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt genul meu. Bunin, un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]