1,239 matches
-
Minciuni”. Și Domnul Andrei îmi comunică în mare taină că Mopsul fusese mai întâi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din grădina mânăstirii, iar în timpul liber juca zaruri la cafenea. Apoi se trezi cocoțat în postul de director de închisoare, unde s-a hotărât să se răzbune pentru toți anii în care trebuise să îndure viața printre flori. Cu o șiretenie diabolică născocea tot felul de metode pentru a-i chinui pe deținuți. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecându-și palmele de bucurie. „Hei, fiți atenți”, a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-l Înmormântez eu Însumi, să hrănească toți viermii subsolului și să Îngrașe pământul. Numai așa aș mai putea să-l simt că e viu... Mi-am alungat gândul acela, pentru că Salon tocmai vorbea trăgând spre sine o creatură stranie cocoțată pe unul dintre rafturile acelea ale lui. Să fi avut vreo treizeci de centimetri lungime și era, desigur, un dragon, o reptilă cu aripi mari, negre și membranoase, cu o creastă de cocoș și cu fălcile căscate pline de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din mîna barmaniței care plutește pe deasupra paharelor de martini. Wakefield se străduiește să nu devină optimist. Optimismul i-ar putea duce de rîpă Întreaga carieră. Frumoasa barmaniță, pe numele ei Mitch, face casa, pregătindu-se să iasă din tură. Se cocoață În poala lui Zamyatin. Ca la un semn, cele două turiste Își dau paharele peste cap și se ridică să plece. — Cum rămîne cu turul de oraș? se roagă rusul. — Poate altădată. Dinții le strălucesc. — Pa, asigurați-vă că vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niciodată acasă cu rusul de la discotecă: pelvisul ei e În flăcări, dar e un alt fel de mîncărime. Își strecoară mîna dreaptă Între coapse cît poate de discret. Farkas se scufundă și mai mult În scaun: se vede pe sine cocoțat pe acoperișul roșu și țuguiat al casei părintești din satul natal; maică-sa Îl strigă să se spele Înainte de cină. O goangă Îi mișună la subsuori, gîdilîndu-l Îngrozitor; de abia dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
umple sala, fără a pune În umbră operele de artă. Tema evenimentului este TÎrfele Artei, ceea ce explică băiatul din parcare cu pantaloni sexy și platourile de hors d’oeuvre În forme genitale modificate. Un gangster gras Într-un costum alb, cocoțat pe un scaun Înalt Beuys, i se adresează lui Wakefield arătînd spre Giacometti-ul slăbănog: — Arată de parcă ar trebui să pape niște fofoloancă. Sosește și Palmer, purtînd un frac peste boxeri; picioarele-i lungi și albe sfîrșesc Într-o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
decît Tzara) își făcuse intrarea în scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de personaje acoperite de măști oribile și cocoțate pe catalige, pentru a reveni - costumat ca un clovn dandy - citind „vesuri în stil vechi” (cf. jurnalului aceluiași Hugo Ball). Pentru Emmy Hennings, tînărul pare un băiat fugit de-acasă, suspinînd de dorul pentru cămin. Lui Hans Richter i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și josnicul simbol al instinctului”. Robi ai acestei mentalități vulgar hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să fie păcăliți cu plăcere”, arta ajungînd astfel „o uriașe potriveală, cuvinte potrivite, culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care ne-am potolit setea la un izvor, chiar sub copac. Rotari m-a supus acestui tratament o lună, fie că ploua sau ardea soarele, până ce am fost în stare să parcurg traseul fără să mă opresc și să mă cocoț cu el pe crengile cele mai înalte, gonind coțofenele ce-și aveau acolo cuibul. În ziua aceea și-a arătat pasiunea care mi-a îngăduit mai apoi să trec mai ușor de bariera aversiunii lui față de scris. Cam la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afla în subteranele ei. IX Mergând voinicește, iată-ne pe seară ajunși la Auxia, un sat mic unde nu cunoșteam decât o familie de rotari despre care îmi vorbise tatăl meu. N-a fost greu să găsim atelierul, deoarece se cocoța deasupra unei vechi mori, învecinate cu un pârâiaș mânios. Am urmat întocmai instrucțiunile primite și, după ce am depus pe bancul de lucru o monedă, am fost primiți în casă ca niște rude. Toți membrii familiei de rotari miroseau a lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nimic. Dar imediat ce avea să facă rost de bani va repara motocicleta și chinul acesta urma să se sfârșească. Pe motocicletă avea nevoie doar de jumătate de oră pentru a-l duce pe Kevin la școală. Puiului Îi plăcea motocicleta. Cocoțat pe șa, o strângea cu o putere exagerată, de parcă ar fi vrut să se topească În ea, turtindu-și gura, nasul și casca de spatele ei. — De ce trebuie să mergi la muncă? Începu. De ce trebuie să merg la școală? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
obligase pe Kevin să se așeze lângă ea - nu pentru că ar fi vrut să-i facă o plăcere, dimpotrivă. Nimeni nu voia să se așeze lângă Buonocore, dar ea era o fetiță bună și cuminte. Așa spuneau toți. Kevin se cocoțase pe scaunul de lângă ea, atât de aproape Încât șoldurile li se atingeau. Camilla era atât de emoționată, Încât aproape că făcu un atac de astm și trebuise să-și golească tot sprayul. Până când ajunseseră la San Pietro, nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fetele, chiar și cele drăguțe, au tălpile urâte. Picioarele Valentinei sunt incredibil de lungi - cu degete scheletice - căci va fi foarte Înaltă: a trecut deja de un metru șaptezeci și trei. Apoi Își vopseau unghiile cu ojă albastră. Alteori stăteau cocoțate pe gărduleț, În fața institutului Miriei, care studia la Turistm, pe strada Panisperna, sau coborau pe Corso și mergeau să asculte noile apariții de la mesageriile muzicale. Petreceau ore Întregi În megastore cu căștile pe urechi, și ea asculta Într-adevăr piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi plăcut să vadă ivindu-se de sub nori nu trecutul, ci viitorul, căci viitorul Încă nu s-a Întâmplat și ar putea fi chiar foarte frumos. — Intrarea se face pe bază de subscripție, o avertiză un tânăr cu părul verde, cocoțat pe un bidon, În fața ușii de fier Întredeschise. Maja nu Înțelese ce voia să spună și Îi ceru să repete - pentru a-i asculta cuvintele trebui să se aplece Înspre el, aproape să-l atingă. Băiatul avea același miros ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privea cerul cu uimire sinceră, pironit în mijlocul curții agitate. Apariția Ghighinei i-a stârnit interesul imediat. Știa cine este, știa ce înseamnă pentru vechiul Pampu și tocmai de aceea s-a îndreptat iute spre fata care îl strigase din colivia cocoțată pe patru stâlpi înalți. Fiica spătarului împlinea 17 în primăvara aceea, de Sfântul Gheorghe. Preocuparea ei cea mare era rochia de Paște, la care lucrase mai bine de o lună de zile și pe care o terminase în Joia Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o gărgăriță
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
citesc de pe buze că unmiliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, dar faptul că-mi șoptea mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas în continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci nea Klidész a spus că dacă eu nu și nu, atunci fie și-așa, el mi-a oferit o șansă, și zicând asta, mi-a zâmbit, și a tras un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se sprijinea În coate, Yvonne făcu o mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic, e ceva. Privirea Îi alunecă spre cei doi Kersaint care mergeau de la unul la altul, Împărțind strîngeri de mînă, zîmbete ipocrite și cuvinte amabile. Își ridică ochii la cer auzindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sticluțele-mostre cu alcool din frigiderul camerei, dar rezultatul scontat nu era suficient. Coborî la bar și Își turnă o porție bună din prima sticlă peste care nimeri. Se văzu nevoită să facă mai multe Încercări pînă să izbutească să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa de departe. Văzînd-o cum se clatină periculos pe taburetul de la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dureros sentiment de trădare a cărui intensitate n-o putea nicidecum Înțelege. - Și eu, care eram sigură că-și dăduse viața pentru mine. 24 Scrîșnetul strident al șurubelniței electrice - sunet necuviincios În acel loc Închinat liniștii - Îl făcu pe pescărușul cocoțat pe cavoul familiei Kersaint să-și ia zborul. Armelle Îi aruncă o privire Îngrijată socrului ei, căruia pălăria neagră Îi accentua și mai mult paloarea. - Ar fi fost bine să rămîi la castel Împreună cu PM, tată. Întoarse o privire mînioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privire aruncată spre pendula din cameră Îl liniștise. Dacă se grăbea, putea prinde ultimul bac. - Vă repet că destinația nu are importanță. Asta vă dă o posibilitate de alegere, nu-i așa? Apropie un taburet de dulapul vechi și se cocoță ca să ia valiza aflată sus, pe dulap. - Londra? Mai departe de Anglia nu aveți nimic? bombăni el. De acord, de acord... Ei bine, fie și Londra. Tocmai pusese mîna pe mînerul valizei cînd un foșnet ușor Îl făcu să Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deja două. Nu prea mai am chef de încă una. Să citesc încă o dată ziarul ? Dar am memorie aproape fotografică. Așa că n-are nici un rost să recitesc ce-am citit deja. Privirea îmi zboară pe fereastră, unde o veveriță stă cocoțată pe un stâlp de piatră și se uită în jur cu ochi ageri. Poate că am să ies în curte. Să mă bucur de grădină, de vietățile sălbatice și de roua dimineții. E o idee foarte bună. Doar că problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
picioare în fața ușii, alții stau așezați la mesele de lemn. — Ce fac ? zic nedumerită. — Așteaptă, spune. Proprietarul localului a întârziat. — A, zic. Mă uit în jur, dar toate mesele sunt deja ocupate. Ei, nu contează. Putem să stăm aici. Mă cocoț pe un butoi vechi - dar Nathaniel a pornit deja spre ușa pub-ului. Și... ce ciudat. Toată lumea se trage înapoi și-i face loc să treacă. Îl privesc mirată cum scoate din buzunar o legătură imensă de chei, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de oră, în timp ce a pus bere în halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului și s-a asigurat că toată lumea e mulțumită. Acum că graba de la început a dispărut, vine la scaunul de bar pe care m-am cocoțat cu un pahar de vin. — Trei pub-uri, mă corectează. Dar nu sunt numai ale mele. Asta e afacerea familiei noastre. The Bell, The Swan din Bingley și The Two Foxes. Uau. Dar... e foarte aglomerat ! Mă uit în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
peste un capot. Mi-l trag pe mine și mă duc la bucătărie. Am uitat cât de goală, rece și spartană este. Evident, în frigider nu e absolut nimic. Însă găsesc un plic de mușețel și umplu ceainicul, apoi mă cocoț pe un scaun de bar și mă uit la peretele de cărămidă din fața mea. E deja nouă și un sfert. Ketterman e probabil deja la birou. Probabil că ia deja măsurile pe care are de gând să le ia. Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]