1,218 matches
-
Paul F. Grendler, The University of the Italian Renaissance, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 2002, pp. 199-248. 15 Joseph A. Mazzeo, "Dante and Epicurs", în Comparative Literature, 10 (1958), pp. 106-120. 16 Sergio Bertelli and Franco Gaeta, "Noterelle machiavelliane. Un codice di Lucrezio e di Terenzio", în Rivista storica italiană, 73, 1961, pp. 544-557. Manuscrisul oferă puține indicații despre împrejurarea în care Machiavelli a citit lucrarea, dar alătura notele marginale foarte interesante ale altui cititor modern al lui Lucrețiu, în M.
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Gualandri, Furtiva lectio. Studi su Sidonio Apollinare, Cisalpino, Varese, 1977; Idem, „Elegi acuti: il distico elegiaco in Sidonio Apollinare”, în La poesia cristiana latina in distici elegiaci, Actele Congresului internațional, Accad. Properziana del Subasio, Assisi, 1993, pp. 191-216; F.E. Consolino, „Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare”, în Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa, 4 (1974), pp. 423-460. V. SCRIITORI ITALICI Dacă Africa și Gallia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu; e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere în apărarea lui Nestorie compusă de Irineu din Tyr; așa cum a arătat Loofs, Irineu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din secțiunea centrală a unei „istorii a creației” care se găsește la începutul compilațiilor lui Teodosie din Melitene și ale altor cronografi bizantini. Bibliografie. Ediții: C. Blondel, P. Foucart, Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenês. Macarii Magnetis quae supersunt ex inedito codice, Paris, 1876; F. Corsaro, Le Quaestiones nell’Apocritico din Macario di Magnesia, Catania, 1968; fragmentul despre Facere în J.B. Pitra, Analecta sacra et clasica I, Romae, 1888, 32-37. Studii: G. Schalkhausser, Zu den Schriften des Makarios von Magnesia (TU 31
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a doua versiune nu conține Istoria monahilor, dar e plină de modificări și interpolări cu scopuri educative. Numai în trei manuscrise (dintre care unul a fost distrus) există o versiune mai scurtă, unele capitole din această apărînd și în alte codice. C. Butler are meritul de a fi descoperit, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, că această ultimă versiune, numită G, este cea mai apropiată de original, și tot el a făcut o analiză a tradiției manuscrise și a alcătuit o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de-a lungul istoriei sale, În care să nu fi fost consemnată și subliniată importanța mișcării În viața individuală. Anticii au intuit perfect necesitatea mișcării pentru menținerea sănătății și pentru armonizarea vieții omului. Cele mai vechi civilizații cunoscute consemnau În codicele lor seturi de valori și principii cu privire la importanța mișcării și vieții active În raport cu sănătatea. Așa, de exemplu, civilizația chineză (cea mai veche cunoscută - aproximativ mileniul VI Î.H) avea În scrierile sale primele seturi de mișcări sportive „pentru sănătate și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de drept cutumiar ce reglementa viața agricultorului cuprindea două mari ramuri de drepturi și datorii social- culturale: una care se referea la cutumele, tradițiile și practicile agriculturii itinerante 1 și alta, care se referea la cea sedentară 2, ambele cu codicele lor senioriale 3 (domnești, boierești și mănăstirești) sau pravilele lor țărănești, relative la starea liberală sau aservită. În acest spirit de împrejurări, se organizează justiția la noi, din evul mediu, când instituțiile fundamentale ca și procedura judiciară erau preluate de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
creștin față de anarhia răsăriteană. Anarhie care merge așa de departe - mai ales la noi - încât înalte fețe bisericești contestă valabilitatea actuală a canoanelor și cred că pot trece cu inimă ușoară peste cele mai categorice și mai esențiale prescripțiuni ale codicelui juridic creștin. Că Biserica noastră a ajuns la încheierea că problema dreptului canonic trebuie în sfârșit atacată de front, nu poate decât să ne bucure. Felul în care ea înțelege să pornească la lucru ne aruncă însă în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din fier ŕ cheval, cu caractere cufice, animale exotice etc. Această artă se exprimă foarte bine în manuscrisele care reproduc comentariile călugărului asturian, Beatus, despre Apocalipsă, executate în secolele X-XII. În Italia centrală și meridională amprenta bizantină marchează decorarea manuscriselor. Codicele ornate cu miniaturi sînt încă rare, iar decorațiile cele mai originale se găsesc în sulurile din Exultet, care îi serveau diaconului în timpul nopții pascale; principalul scriptorium era cel din Monte Cassino. În Anglia romană, principalele centre de miniatură sînt scriptoria
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
încă din 1838 ardeleanul Vasilie Popp în Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până în vremile noastre, imprimând, cu numeroase defecțiuni și intervenții nemotivate, traducerea (făcută probabil în vremea lui Matei Basarab) păstrată într-un codice al voievodului Ștefan Cantacuzino, copiată înainte de anul 1716 (astăzi manuscrisul 109 din Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române). Ajungea astfel (într-o ediție de care B. P. Hasdeu s-a arătat profund nemulțumit) sub ochii cititorilor o carte ce nu încetase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
ale „adversarilor” (Leandros Vranoussis a susținut că manuscrisul grecesc de la mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos este autograful lui Manuil din Corint și că teologul - cu care domnul Țării Românești se afla în bune relații - ar fi nu doar copist al codicelui și, eventual, cel ce a transpus textul în grecește, ci autor al scrierii), replici la replici ș.a.m.d. „Mozaic” - a spus D. Russo încercând să definească felul în care autorul Învățăturilor... a așezat într-un text nou fragmente împrumutate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
complicat și, de fapt, numai un mic procent din papirusurile conservate (cam cincisprezece din șase sute) poartă semne critice, În vreme ce În manuscrisele medievale din secolele al X-lea și următoarele sînt de obicei omise. Există Însă o importantă și celebră excepție: codicele Venetus al Iliadei (Marcianus gr. 454), care conservă o vastă colecție de scholii mar gi nale. În epoca aceasta, comentariul la un autor se scria pe margini, și nu Într-o altă carte: scribul codicelui Vene tus și-a propus
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
o importantă și celebră excepție: codicele Venetus al Iliadei (Marcianus gr. 454), care conservă o vastă colecție de scholii mar gi nale. În epoca aceasta, comentariul la un autor se scria pe margini, și nu Într-o altă carte: scribul codicelui Vene tus și-a propus să copieze fără omisiuni ceea ce se găsea În modelul său; apar așadar foarte multe semne convenționale, care transformă acest codice al Iliadei Într-o sursă amplă și credibilă de cunoștințe asupra unui aspect particular al
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
comentariul la un autor se scria pe margini, și nu Într-o altă carte: scribul codicelui Vene tus și-a propus să copieze fără omisiuni ceea ce se găsea În modelul său; apar așadar foarte multe semne convenționale, care transformă acest codice al Iliadei Într-o sursă amplă și credibilă de cunoștințe asupra unui aspect particular al muncii alexandrinilor. Cu timpul, filologia, ca disciplină, a ajuns să fie echivalată cu critica de text: aceasta are ca scop recon stituirea unei opere literare
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și dificil, de vreme ce autorii greci și latini nu au supraviețuit prin scrieri autografe. În veacul al XV-lea Încă se mai credea În existența unor celebre texte antice autografe, susținîndu-se că Vergiliu Însuși ar fi fost autorul direct al unui codice ajuns pînă la noi; opinia s-a dovedit Însă a fi lipsită de temei și din ea a mai rămas doar numele unui codice, păstrat cu o nos talgică fidelitate: Augusteus (vide infra). Ne aflăm cu adevărat În posesia origi
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
unor celebre texte antice autografe, susținîndu-se că Vergiliu Însuși ar fi fost autorul direct al unui codice ajuns pînă la noi; opinia s-a dovedit Însă a fi lipsită de temei și din ea a mai rămas doar numele unui codice, păstrat cu o nos talgică fidelitate: Augusteus (vide infra). Ne aflăm cu adevărat În posesia origi nalului doar În cazul cîte unui scriitor de la sfîrșitul Evului Mediu; de pildă codi cele Marcianus gr. 481 (aflat În prezent la Vene ția
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
prezent la Vene ția) conține antologia scrisă chiar de cel care a Întocmit-o, Pla nudes, și care, după numele său, a adăugat data: septem brie 1301. Chiar În con dițiile datei tîrzii și ale Înregistrării anului, situa ția acestui codice este departe de a fi limpede; spe cialiștii (vide Oxford Classical Dictionary, s.u.) consideră că datarea „1301“ este o eroare, apărînd În loc de „1299“; Antologia de epi grame grecești alcătuită de călugărul Planudes este ulterioară celei Palatine (vide infra cap
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
șters, lucru care se făcea arareori și nu fără difi cultate pe papirus. Superioritatea pergamen tului este așadar evidentă din acest punct de vedere. În vremea lui Marțial a Început să fie folosită o nouă formă de carte, așa-numitul codice (lat. codex; gr. bivblo~, teùco~, swmavtion), care se compunea dintr-un grup de fascicule (lat. quaterniones) prinse laolaltă. Un qua ternio, la rîndul său, era un ansamblu de patru foi duble. Mai rar se foloseau terniones, de șase
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
său, era un ansamblu de patru foi duble. Mai rar se foloseau terniones, de șase foi (id est trei foi duble), și quiniones, de zece (id est cinci foi duble). Pentru pergament s-a adoptat În scurt timp forma de codice, iar cele mai vechi codice de piele ajunse pînă la noi trec dincolo de secolul al IV-lea; cele mai vechi sînt fragmentele de codice de piele descoperite În urma săpăturilor din Egipt. Codicele era mai ușor de mînuit decît sulul și
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
patru foi duble. Mai rar se foloseau terniones, de șase foi (id est trei foi duble), și quiniones, de zece (id est cinci foi duble). Pentru pergament s-a adoptat În scurt timp forma de codice, iar cele mai vechi codice de piele ajunse pînă la noi trec dincolo de secolul al IV-lea; cele mai vechi sînt fragmentele de codice de piele descoperite În urma săpăturilor din Egipt. Codicele era mai ușor de mînuit decît sulul și putea cuprinde un material mult
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
zece (id est cinci foi duble). Pentru pergament s-a adoptat În scurt timp forma de codice, iar cele mai vechi codice de piele ajunse pînă la noi trec dincolo de secolul al IV-lea; cele mai vechi sînt fragmentele de codice de piele descoperite În urma săpăturilor din Egipt. Codicele era mai ușor de mînuit decît sulul și putea cuprinde un material mult mai Întins. Codex multorum librorum est, spune Isidor (Origines, 6, 13, 1). O consecință a superiorității indiscutabile a codi
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
s-a adoptat În scurt timp forma de codice, iar cele mai vechi codice de piele ajunse pînă la noi trec dincolo de secolul al IV-lea; cele mai vechi sînt fragmentele de codice de piele descoperite În urma săpăturilor din Egipt. Codicele era mai ușor de mînuit decît sulul și putea cuprinde un material mult mai Întins. Codex multorum librorum est, spune Isidor (Origines, 6, 13, 1). O consecință a superiorității indiscutabile a codi celui de pergament asupra sulului de papirus a
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Origines, 6, 13, 1). O consecință a superiorității indiscutabile a codi celui de pergament asupra sulului de papirus a fost un proces de o imensă importanță În istoria textelor antice, și anume transcrierea literaturii clasice de pe sulurile de papirus pe codicele de pergament. Acest proces a Început În Orient, către secolul al IV-lea, și ceva mai tîrziu În Occident; s-a desăvîrșit, după vreo două secole, În scriptoria din mănăstiri. În prezent, noi nu di punem de alte suluri de
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sulurilor de papirus În unități mai mici, pentru a fi mai ușor copiate: de aici au apărut erori și În divizarea și succesiunea cărților. HÎrtia Mult mai tîrziu, hîrtia a Înlocuit pergamentul; hîrtia a fost Întotdeauna folosită sub formă de codice. A fost inventată În afara spațiului european, de către chinezi,iar În 751 d.H., la Samarcand, chinezii prizonieri de război au divulgat secretul de fabricare pentru a-și plăti răscumpărarea. Grabnic, rețeta a fost preluată de arabi, care au răspîndit-o În lumea
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
chinezi,iar În 751 d.H., la Samarcand, chinezii prizonieri de război au divulgat secretul de fabricare pentru a-și plăti răscumpărarea. Grabnic, rețeta a fost preluată de arabi, care au răspîndit-o În lumea bizantină și În Occident. Cele mai vechi codice de hîrtie datează din secolul al IX-lea, pentru textele grecești, și din secolul al XIII-lea, pentru cele latinești; aceste repere cronologice nu exclud Însă folosirea anterioară a hîrtiei În scopuri nonliterare. Papirusuri literare vs nonliterare Din punctul de
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]