994 matches
-
de unde vine, Până văd păinjenișul între tufe ca un pod, Peste care trece-n sgomot o mulțime de norod. Trec furnici ducând în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci; Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vr-un pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vr-o notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... ori ce-ai spune, Peste
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vre-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - Niște mișei! Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, Și în două temniți large cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe nesimțite și aproape că le dădu un atac de cord celorlalți, care fură luați pe nepregătite. S-a început să se braveze. Ce am face dacă ar veni Gardienii? I-am lua de gât și i-am târî prin colbul străzilor și otrava apelor din pârâurile orașului. Și tot așa mai departe. Velail? se auzi la un moment dat o voce pițigăiată. Uită-te un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prea erau de încredere, și se pomeniră în fața unei alte uși. Aceasta era mai ferită, dar nu se ținea bine în balamale, așa că profitară de slăbiciunea ei și o sparseră. Căzu cu putere la pământ, unde stârni un nor de colb și trezi toți șobolanii din împrejurimi. Aveau armele pregătite și nervii întinși la maxim. Nu știau unde se află și nici ce-i așteaptă. Era întuneric. Își porniră lanternele și văzură că erau înconjurați de uși metalice de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care amintesc de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care nu mai are nici o culoare, Împarte cu șemineul peretele din dreapta. În fața ei Încă o masă banală din lemn gălbui pe care stau de-a valma câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Se însera pluteam fierbeai și ne iubeam într-un desen pictat cu orizonturi. Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri, vieți cenușii și colbul se răspândea umplându-ne cu vise. Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea albastră cenușie se-nviora. Era târziu și - totuși - ni se părea... dorința miticului ars mustea din luminările încinse. Și iar se-nsuflețeau dezlănțuirile aprinse.
Crepuscul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83712_a_85037]
-
în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit, era putred de bogat. Oamenii care locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau din greu să adune aurul pentru Negru, din nisipul apelor ori din colbul de pe drumuri. El nu lăsa pe nimeni să se apropie și își păzea cu strășnicie hotarele. Dacă prindea de veste că cineva intrase pe pământurile lui, imediat apărea acolo și îl alunga, iar de afla cumva că ascunsese vreun grăunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pășteau liniștite iarbă grasă, brânza ieșea mai bună, ograda era plină de păsări, grădina noastră de legume râdea În soare, iubirea intra pe ușă, pe geam, ca un parfum. Vara, abia așteptam vacanța. cu tălpile goale la spinare (nu simțeam colbul fierbinte și nici durerea când mă tăiam În vreun ciob,/ mă opream la gârlă, plecam doar atunci când mi se făcea foame și sete și nu mă opream În bucătărie ci În movila de pepeni de lângă fântână aduși de tata de la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din mâini și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era sfătuită de mică precum că întoarcerea din drum aduce ghinion, a renunțat la tovărășia câinelui. A repetat semnul crucii în fața icoanei ce străjuia răspântia, continuându și drumul prin colbul șoselei care-i acoperea picioarele de gros ce era, fiindcă de mult nu mai plouase. Când a ajuns pe dealul Bașiului a privit pădurea de fag, numită de localnici pădurea Suharău și care era încă departe. În linie dreaptă la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înțelegi că pe tine te-am luat, ca să te simți și tu mai bine decât acasă, să lucrezi, să câștigi niște parale și nu să te ții de năzbâtii, așa cum ai făcut astăzi. S-a ridicat, s-a scuturat de colb, a așezat traista în spinare și pentru a încheia cu dojana către fratele lui, a mai adăugat: -Mergem să mai căutăm de lucru. În cazul în care nu mai găsim, ne vom îndrepta către casă. Tot ceea ce te rog este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că ceva nu este în ordine. Trebuia să afle ce s-a întâmplat, unde sunt bărbații. Ce se întâmplă de nu poate da de capătul acestei tărășănii? Cum se va descurca? Ce are de făcut? Cum își târa opincile prin colb, aude de undeva, de deasupra capului o voce: -Frumoasă fată, mândră crăiasă, mergi cum mergeai, iar cu urechea-ți sfântă, te rog ascultă: dacă vrei să afli ce totul îneacă, mai mergi, nu atât pe cât ai mers, până vei întâlni
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a înfipt paloșul și-n celălalt picior, astfel că Zombo a căzut în genunchi strigând: -Țărănoiule ai să mori odată cu mine! -Să vedem! a răspuns Uran și aplicându-i o lovitură la gât, capul lui Zombo s-a prăvălit în colbul de pe pământul învelit cu paie și botezat cu sângele barbarilor, la picioarele lui Uran. Populația urieșilor era în fierbere: -Uran! Uran! Uran! Izbândă, Uran! Strigau, se bucurau, plângeau și se sărutau Urieșii. Din lupta mare de la Urieș, o parte din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un zâmbet luminos, nu mă întrerupea și când terminam mă întreba din nou: „ce-ai mai făcut”? se vedea cât de mare este speranța lui de evadare din singurătate. Odată stăteam amândoi afară pe prispă și cu un băț scormonea colbul mărturisind: -Aș vrea să scap de această boală și nu știu cum ... m-am tot gândit dar nu găsesc ieșire. M-am gândit să mă duc la preot, să mă duc la primărie să cer ajutor dar frământările din zi sau noapte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am întrebat, din nou. -Nu am prieteni, pentru că prieteniile se fac și se leagă din interes, ori ... în cazul meu, știu eu, tu ești încă un copil și unele lucruri ai să le înțelegi mai târziu. Și continua să scormonească colbul așa cum gândurile îi scormoneau în cap pentru a găsi o ieșire din acest închis al singurătății. Ideea lui că prieteniile se fac din interes nu am înțeles atunci. Repet, eram copil, iar omul își destăinuia necazul unuia ca mine pentru că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să văd, să descopăr acel ceva care nu egalează realitatea de pe pământ. De aceea cred că pădurea este o dimensiune care nu se lasă descoperită și cunoscută de către lumea reală, lumea răutății de pe pământ. În fiecare an mă întorc în colbul minunat care altădată îmi încălzea tălpile și care acum mă face să mă simt că trăiesc pe pământ. Mă întorc pe meleaguri de către Dumnezeu știute, pe locuri unde în adânc mi-am lăsat copilăria, locuri calde și pline de emoții
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă, și nimeni altul decât eu, mă voi asigura personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ai, nu este momentul să acționezi împotriva oștirilor dușmanilor tăi, fii înțeleaptă, armatele tale sunt puternice, dar tinere, rezumă-te la a zburda și a sări coarda prin grădina suspendată a dragostei tale, în frumoasa așteptare a prințului drumurilor de colb. nouă în al doilea loc: persiști în așteptarea ta, asta îți aduce noroc. te înalți pe vârfuri, deschizi dulăpiorul cerului tău și iei de acolo un borcan cu pene de vultur harpagornis, scoți din el trei pene, care sunt vișinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde se vinde, la tarabe, vată de tine pe seară se face foarte cald, înfloresc brusc teii, ajung la tine și încerc timidă să dau într-o parte zăvorul paradisului meu. șase în primul loc: drumul se umezește în fața ta, colbul se amestecă, încet, încet, cu apa, mergi desculț, să nu murdărești vreo pereche de pantofiori, mai mare daraua decât ocaua, sunt bălți și de o parte, și de cealaltă, e vreme ploioasă, înaintezi riguros, hotărât, tu știi bine calea ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
curînd el a fost înpresurat și copleșit de numărul mare de tătari fiind făcut prizonier. Norocul lui că au sosit curând ajutoare. Într-o zi, pe când locuitorii cetății și soldații se aplecau peste ziduri, ei au văzut un nor de colb, apoi au început a desluși mulțime de călăreți. Era armata lui Sacripant care venea asupra aceleea a lui Agrican, cu scopul de a-și croi drum către cetatea asediată. Dar Agrican, călare pe Bayard, luat de la Astolfo, dar fără lancea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bunăvoie de la un popor care istoricește e și mai străin de noi decât muscalii, au șters fără tranziție vechea stare de lucruri [de] pe fața pământului nostru, încît se pare că obiceiul pământului și clasele soțiale s-au luat cu colbul de pe tălpile armielor rusești de invazie și s-au ras deodată cu bărbile boierilor vechi, pe cari le-au făcut sprafcă frizorii franțuji. Vorbind cu temei, românii sunt un popor cu minte și așezat. Românul nostru are acea doză de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]