2,046 matches
-
dând această tăbliță drept testamentul lui Avraam. Din contră, el a găsit-o. Dacă nu ar fi avut el imboldul de a-l vizita pe Aweida, s-ar afla încă în bazar, pe o tavă, gata să fie vândută unui colecționar neștiutor. Un zâmbet lumină chipul lui Shimon Guttman. Logica era de partea lui. Pentru a crede că acesta era un fals, trebuia să fii de acord cu niște afirmații foarte puțin probabile. Că cineva a depus o muncă grea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu 18.000 de dolari Urmează: Celebritățile donează grăsime pentru opere de caritate BBC News: O bucată de săpun făcută din grăsimea extrasă prin liposucție de la primul ministru italian Silvio Berlusconi a fost vândută cu 18.000 de dolari unui colecționar particular. Săpunul este o lucrare de artă intitulată „Mani Pulite“ („Mâini curate“), realizat de artistul Gianni Motti, care locuiește în Elveția. Motti a cumpărat grăsimea de la o clinică din Lugarno, unde Berlusconi a suferit operația de liposucție. Apoi, Motti a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în Elveția. Motti a cumpărat grăsimea de la o clinică din Lugarno, unde Berlusconi a suferit operația de liposucție. Apoi, Motti a modelat-o în forma unei bucăți de săpun, ce a fost vândută la târgul de artă din Basel unui colecționar elvețian, care „poate să se spele acum pe mâini cu Berlusconi“. Comentatorii au remarcat că Berlusconi nu este popular în Europa, ceea ce se poate să fi scăzut prețul grăsimii lui. Grăsimea celebrităților din lumea filmului ar fi valorat mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu chibzința sărăciei. ă Păi, poate că farmacistul minte. Nu-l văd recunoscând că a vândut otravă unui suspect de crimă. ă Nu avea cum să știe că clientul său este suspectat de crimă. Poate a crezut că este un colecționar de fluturi. ă Porfiri Petrovici, dar nimeni nu colecționează fluturi în St Petersburg în decembrie. ă Vreau să spun, că așa ar putea să-și justifice sieși vânzarea - sau în fața unui juriu. ă Juriu! strigă Liputin aprins. Să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu am mai fost la cinema de o grămadă de vreme. Făcu o pauză, apoi Întrebă: Cine te-a invitat aici? — O artistă, Desert Rose. Renumită În domeniul artelor vizuale. Produce filme de artă În ediție limitată și le vinde colecționarilor Înstăriți. Călătorește foarte mult, cred că a fost În aproape șaizeci de țări. — Ce tare! Unde ai cunoscut-o? — La o strângere de fonduri. — Când? — Săptămâna trecută. — Doar cu o săptămână În urmă? — Da. Dar ne-am plăcut imediat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
place, știu ce urmează să spui. Știu totul despre tine. Era prima oară când Desert Rose Înceta să fie umilă și ascultătoare. Auzind-o dintr-odată lăudându-se, Charlie zâmbi stingher și schimbă subiectul. — Cei din familia Rothschild sunt mari colecționari de artă chineză contemporană, le explică el. Le duc un papirus pe care li l-am vândut cu mult timp În urmă, o frumusețe! Josh și Valerie Rothschild, ambii În jur de șaptezeci de ani, Îi invitară pe Charlie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nașterea unui miracol. Poate că va veni vreun mare producător, se va Îndrăgosti de lucrările lui Desert Rose și o va ruga să producă un film de artă, de lung metraj, pentru HBO. Sau poate că va apărea vreun mare colecționar care-i va cumpăra posterele, ajutând-o astfel să scape de datorii. Sau un critic de la L.A. Times se va Împiedica de rulotă, va descoperi filmele lui Desert Rose rulând pe DVD-urile micuțe și va scrie a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dar Kitty știa că și-ar fi dorit să fi Întâlnit mai mulți bărbați, unul singur ar fi fost mult mai personal. — Au fost doi. Al doilea era australian, avea un lanț mare de cluburi de fitness acolo și era colecționar de artă, venise la ART L.A. Zicea că e cel mai mare colecționar de artă aborigenă din Australia. Partea ciudată cu tipul ăsta e că, deși are cluburi de fitness, e total ieșit din formă. Fleșcăit, burtos. Probabil crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bărbați, unul singur ar fi fost mult mai personal. — Au fost doi. Al doilea era australian, avea un lanț mare de cluburi de fitness acolo și era colecționar de artă, venise la ART L.A. Zicea că e cel mai mare colecționar de artă aborigenă din Australia. Partea ciudată cu tipul ăsta e că, deși are cluburi de fitness, e total ieșit din formă. Fleșcăit, burtos. Probabil crede că dacă are mulți bani, nu trebuie să mai și arate bine. Deci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un motiv să nu mai fie cumpărate ale mele, argila e totuși argilă, e autentică, e naturală, Spuneți asta clienților, nu vreau să vă supăr, dar cred că de acum înainte vasele dumneavoastră nu-i vor mai interesa decât pe colecționari, iar ei sunt tot mai rari. Numărătoarea era terminată, subșeful scrise pe foaia de parcurs, Am primit jumătate, și spuse, Nu mai aduceți nimic până nu vă anunțăm, Credeți că o să mai pot fabrica, întrebă olarul, Decizia vă aparține, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apoi va pleca spre un oraș mare, unde va ține o altă conferință cu același titlu, dar, speră, cu alt conținut. Apoi va pleca spre Vest, pentru o chestie ceva mai misterioasă. Agentul său a primit o cerere de la un colecționar de artă din vest care a solicitat prezența lui Wakefield. Agentul i-a spus că numitul colecționar va plăti numai pentru simplu fapt că Wakefield va participa la o petrecere. Îi face semn lui Maggie, care stă În poala miresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
speră, cu alt conținut. Apoi va pleca spre Vest, pentru o chestie ceva mai misterioasă. Agentul său a primit o cerere de la un colecționar de artă din vest care a solicitat prezența lui Wakefield. Agentul i-a spus că numitul colecționar va plăti numai pentru simplu fapt că Wakefield va participa la o petrecere. Îi face semn lui Maggie, care stă În poala miresei, sorbind niște vin roșu direct din sticlă, dîndu-i de Înțeles că ar vrea să plece. Ea sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
absolut Întîmplătoare. Aceasta dă Întotdeauna roade. Se gîndește mai departe la povestea lui Telescu. Are ceva extrem de misterios - și posibil ceva ce l-ar putea ajuta. Hai să văd dacă am Înțeles bine, Îi spune lui Susan. Telescu era un colecționar de credințe religioase, un Homo religiousus, care credea În miturile raselor, În forțele spirituale care modelează națiile și oamenii. Credea În viața de apoi, În fantome, În spiritele locului, În vrăjitoria activă, la urma urmei. Știu că scria Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îneacă În colecțiile sale de ofrande de dragoste. Susan face parte dintr-o generație de curatori de muzee care, spre deosebire de predecesorii ei, a fost educată În respectul față de alte culturi și locuri, dar nu are nici un fel de iluzii romantice. — Colecționarii americani nu vedeau nimic rău În a aduce acasă de prin străinătățuri orice le cădea În mînă. Datorăm minunatele noastre colecții unor bădărani milionari care practic au cumpărat Asia și Europa en gros. Universitatea din Oklahoma, de exemplu, are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiecare poliță de asigurare, din fiecare sistem de securitate instalat, din fiecare zăvor, gard, ba chiar din fiecare doză de spray lacrimogen din geanta oricărei femei. Wakefield are luxul timpului Înaintea următoarei reprezentanții pe care trebuie s-o dea În fața colecționarului de artă din vest. CÎnd era tînăr, Wakefield a Îndeplinit ritualul de trecere al generației sale: a condus pînă În California un Oldsmobil din 1957 pe nume OhMy. Era În 1966 și era singur, ca și acum, și trist. Prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Spre ziuă se oprește și se odihnește vreo oră În mașină, somnul fiindu-i Însoțit de bubuiala valurilor, la vreo sută de metri sub el. Ajunge după-amiza tîrziu În orașul nord-vestic În care plouă mereu și unde Îl așteaptă misteriosul colecționar de artă. L-au cazat Într-un loc foarte șic; doi valeți dau buzna să-i parcheze mașina. CÎteva clipe mai tîrziu soarbe din deja obișnuitul cocktail și studiază fauna holului opulent. Aici e cel mai bine, mustăcește: cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Alexandru Bogdan-Pitești, emblematică pentru epoca dintre 1895-1920, constituie o stațiune obligatorie pentru istoria intelectuală a primei noastre modernități artistice. Motivele sînt numeroase. Animator cultural, estet, critic de artă, organizator de expoziții și protector al artiștilor moderni, amfitrion, gazetar versatil și colecționar de anvergură (cel mai important din istoria României, alături de Zambaccian și Kalinderu), B.-P. a jucat un rol-cheie în metabolizarea noutății artistice. Nume precum Macedonski, Arghezi, Gala Galaction, G. Bacovia, Fritz și Cecilia Storck, Ion Minulescu, Claudia Millian, Eugeniu Ștefănescu-Est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adepți ai neutralismului și pacifismului, critici la adresa politicii proantantiste a guvernului Brătianu, membrii cercului se vor regăsi, după 1918, pe aliniamente ideologice diferite. Istoricul de artă Theodor Enescu a început, la finele anilor ’80, o micromonografie minuțioasă și documentată despre colecționarul Bogdan-Pitești, despre colecție și tribulațiile donației către stat din 1925 (Primul muzeu de artă românească modernă: colecția Alexandru Bogdan-Pitești). Din păcate, lucrarea a rămas neterminată, fiind inclusă - postum - în volumul II de Scrieri despre artă al autorului, apărut la Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artă al autorului, apărut la Editura Meridiane, în 2003, sub îngrijirea Ioanei Vlasiu. Studiul cuprinde și un catalog al colecției, însoțit de note explicative pentru fiecare artist în parte; inventarul colecției a mai făcut, după 1990, obiectul unei cercetări specializate: Colecționarul mecena Alexandru Bogdan-Pitești de muzeograful Petre Oprea, Ed. Maiko, București, 1999. Un portret avizat a publicat, la sfîrșitul anilor ’80, Florin Faifer („Între umbre și penumbre: Al. Bogdan-Pitești“, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 1-2, an. XXIV, 1989
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 36 ca salon al scriitorilor și al artiștilor. Din 1908, amfitrionul păstorește anual, la „castelul” său din satul Vlaici, județul Olt, pe rîul Vedița, o colonie estivală de artiști plastici. Ferment și sprijinitor al artei moderne, devine un redutabil colecționar. Atmosfera luxoasă, cvasiboemă, cvasiinterlopă, de conversație rafinat licențioasă și libertinaj a salonului era „animată” și de prezența soției sale Domnica (alias Iada Gună din Lunatecii): „de origine poloneză, fostă femeie ușoară culeasă dintr-un cabaret, aceasta se va metamorfoza peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literatura fără subiect nu sînt, însă, lipsite de legături cu arta și poezia noastră populară. O plimbare pe cheiul Dîmboviței printre scoarțele țărănești e mai persuasivă decît orice argumentație. Poezia populară, de asemeni, cînd nu e corectată și adăogată de colecționari, e cea mai scutită de subiect și de logică narativă, dar cea mai construită și mai plină de atmosferă dintre poezii. Iată-ne întorși, din pivnițele capitalului, pe căi simple și depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era, pentru perioada respectivă, simbolismul francez”. Simbolismul înțeles ca avangardă a epocii apare și la Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză (ed. a doua, Editura Atlas, București, 2000, p. 207). Am acordat o atenție particulară cercului estetizant al controversatului colecționar și critic de artă, dandy, escroc și mecena Alexandru Bogdan-Pitești, figură informală excentrică a epocii, protector și susținător al primei noastre modernități artistice. Repatriat din Franța după o tinerețe anarhistă și aventuroasă, acesta a intermediat, la sfîrșitul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adăugită, 2004 Oișteanu, Andrei, „Asamblajele lui Urmuz sau grădina mecanologică”, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 4, pp. 115-117 Oprea, Petre, Societăți artistice bucureștene, Editura Meridiane, București, 1969 Oprea, Petre, M.H. Maxy, Editura Meridiane, București, 1974 Oprea, Petre, Colecționarul mecena Alexandru Bogdan-Pitești, Editura Maiko, București, 1999 Opriș, Tudor, Reviste literare ale elevilor. 1834-1974, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977 Ornea, Z., Sămănătorismul, ediția a III-a revăzută, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998 Ornea, Z., Tradiționalism și modernitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Amazonia își dădeau, mai curând sau mai târziu, întâlnire în acel colț liniștit, plin de flori. Și iată că începură să se pogoare, unul după altul, de la cel mai banal până la cel mai de preț, o adevărată comoară pentru colecționarul cel mai exigent. Se întinse pe creangă și privi în sus. Uneori, coborau și de la optzeci de metri, dintre cele mai înalte crengi, precum acvilele minuscule năpustindu-se într-o clipită asupra unei flori strălucitoare. Alții prindeau viață în umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un „împărat“. Morpho aega. Nu se plătește prost, dar am deja mulți. În transportul ăsta sunt peste patruzeci. — Poate că într-o zi vei găsi unul care să valoreze o avere. — Îl voi lăsa să plece. Nu vreau să descopere colecționarii că există aici... — Ai face orice numai să-ți aperi teritoriul, ăsta-i adevărul, nu-i așa? — Orice. Chiar și să renunț la o avere. Nu vreau să văd pe nimeni. — Nici pe mine? — Dumneavoastră nu deranjați. Știți asta, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]