2,111 matches
-
cerem nici un miracol.“ Dar el o ținea tot așa, ședea cu orele, se uita la o floare, privea spre cer... — Am cunoscut un sadhu din Rishikesh, spuse un profesor ce venise tocmai de la Chittagong, care ieșea în fiecare zi din coliba lui, se uita la un izvor cu apă fierbinte și medita. Nu mai practica nici un alt fel de privațiuni sau de meditație. Doar priveliștea izvorului fierbinte îl trimitea în samadhi. — Vai, și ce necazuri am avut la oficiul poștal. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Peste cancanuri, Sau șicane... O, la țară, Cu amintiri burgheze, Într-un conac... O simfonie De pe stradă M-a deviat muzical... * DE ULTIMĂ ORĂ Război Mișcarea popoarelor. Comerțul a -ncetat. Mălai, Pâine, După alfabet. Progrese în știință, Semnale, Descoperiri, Cămin, Colibă, Adăpost... Nopți roșii, Cutremur... Renașterea lumii. * PERPETUUM MOBILE Nu câștig Nici un gând Pentru a-l scrie. Compozitor de vorbe... În culori, Reverii, Armonii, Pentru a trece Tăcerea grea. Compozitor de vorbe... Lumea se schimbă. Egalitate, Idei tumultoase, Organizarea Viitorului întrevăzut
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
într-un aparteu lui Vultur-în-Zbor. îi trebuie odihnă, atâta tot. îți propun ca noi doi să ne plimbăm. Să mai pălăvrăgim nițel. S-o lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și muntele ei, ca să nu mai vorbim despre peregrinările Prepelicarului și ale lui Sispy, cu atât mai degrabă putea pleca pe drumul său solitar, lăsând cuplul singuratic să-și vadă de treburile lui. Virgil Jones îl duse undeva departe de colibă, către marginea pădurii. Se așezară lângă o fântână adâncă. Sau mai degrabă lângă o groapă adâncă, ce ar fi trebuit să fie o fântână, dar acum era secată. Virgil Jones încerca eroic să-și ascundă emoția puternică în spatele unei măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă cum era. El însuși îndurase împunsăturile sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
insulă. Trosc. Dacă nu se întorcea, viața n-ar fi fost cu nimic mai bună. Efectul se răspândea. Dolores făcuse niște incursiuni de recunoaștere, urcând puțin de-a lungul coastei, și se simțise rău. Imediat ce va ajunge la mica lor colibă, nu va fi mai bine decât în K. Pentru Dolores în nici un caz. Trosc. Dar Nicholas Deggle trebuia să știe deja îiar Vultur-în-Zbor nu trebuia să știe, nu încă) ce va face pe insulă Vultur-în-Zbor, dorindu-și ceea ce dorea, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fiu călăuză. Auzind o astfel de propunere neașteptată, Vultur-în-Zbor rămase mut de uimire. — Doamna O’Toole, spuse el într-un târziu. Nu cred că se simte prea bine. Dolores O’Toole era încă ascunsă în cufăr când Virgil intră în colibă - singur, la sugestia lui Vultur-în-Zbor. în momentul când el intră se ridică, scoțând un strigăt de bucurie. — Virgil, zise ea. Mi-a fost atât de frică! — Hai, zău așa, Dolores, rosti el neajutorat, simțindu-se de-a dreptul ipocrit. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scaunul pe cocoașă. Haide, ciripi ea. E timpul să mergem. Nu vin cu tine, zise el. — Bine, iubitule, spuse femeia. Tu vii pe urmă, ca de obicei. Ne vedem jos. — La revedere, Dolores, îi spuse Virgil. Ea ieși șchiopătând din colibă, cu balansoarul în spinare. Virgil îl luă pe Vultur-în-Zbor de lângă fântână. Indianul axona își legase o cârpă în jurul frunții și îi înfipsese o pană în spate. — Veșmântul de ceremonie, glumi el. Virgil Jones nu zâmbi. — Să mergem, zise el. Balansoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă Dolores O’Toole. Pe jumătate amuzat, pe jumătate speriat de bătrâna nebună, Nicholas Deggle o urmă, urcând pe poteca de pe faleză până la micuța colibă. Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu Virgil Jones, se gândi el în sinea lui. Mai târziu, în aceeași zi. Dolores O’Toole tocmai fierbea niște ceai de rădăcini când Deggle intră, răvășit și chiar mai întunecat decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
altă explicație. Grimus. Grimus dobândise această putere nouă și devastatoare și încerca să scape de el. Poate că Deggle fusese singurul afectat. Nicholas Deggle se legăna în balansoar, înainte și-napoi între neputință și paranoia. Dolores O’Toole ieși din colibă cu un cuțit în mână. Era timpul să mai căsăpească un pui. Dolores se așeză pe pământ. Cu cuțitul în mâna dreaptă și cu o concentrare intensă, își tăie vena de la încheietura mâinii stângi. Apoi mută cuțitul în acea mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întrebându-se ce avea să se mai întâmple. — Da. Gândește-te bine. în mintea lui Vultur-în-Zbor se contură imaginea casei lui Dolores O’Toole. Ar fi interesant de văzut ce se întâmplase cu ea... Și deodată se aflară acolo. în colibă. Coliba era aici, în cameră, în Casa Grimus. Jocul de puzzle dincolo. Oala cu ceai de rădăcini colo. Balansoarul acolo... în balansoar - Nicholas Deggle. — El nu ne poate vedea, spuse Grimus. — Cum faci asta? Vocea lui Vultur-în-Zbor era din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-se ce avea să se mai întâmple. — Da. Gândește-te bine. în mintea lui Vultur-în-Zbor se contură imaginea casei lui Dolores O’Toole. Ar fi interesant de văzut ce se întâmplase cu ea... Și deodată se aflară acolo. în colibă. Coliba era aici, în cameră, în Casa Grimus. Jocul de puzzle dincolo. Oala cu ceai de rădăcini colo. Balansoarul acolo... în balansoar - Nicholas Deggle. — El nu ne poate vedea, spuse Grimus. — Cum faci asta? Vocea lui Vultur-în-Zbor era din nou nesigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se trezeau, dimineața, se urcau pe un vârf de deal și își începeau tam-tam-urile. Cunoașterea acestor ritmuri nu le venea din învățături, le era în sânge, în intuiție. Purtau la ceremonii coroane de pene. Băiat fiind, Norai, crescu într-o colibă în formă conică, acoperită cu stuf, unde se simțea foarte bine. Acolo, toți copii ai libertății se hrăneau cu fructe de pădure, căci aceasta le dădea din abundență de toate cele. Ei se adunau la fiecare copac ce creștea, rugându
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
tine rucsacul În chiar secunda În care ea l-a apucat cu amândouă mâinile și a fugit după tine. Ai așteptat-o puțin și apoi ați fugit umăr lângă umăr până la marginea satului. Acolo era un fel de adăpost, o colibă acoperită cu ierburi uscate și ceilalți deja se adăpostiseră sub ea. Femeia, acum destul de bătrână, care alerga lângă tine, era Îmbrăcată Într-o rochie subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai că nu e tocmai sănătoasă la cap. Ai lăsat-o să fugă sub acoperiș cu rucsacul tău cu tot și ai alergat În continuare prin ploaie dând ocol colibei. Pajiștea din jurul ei era Înflorită În zeci de culori și plăcerea ta de a fugi prin ploaie Într-un asemenea decor era una adevărată. Când În sfârșit te-ai adăpostit lângă trupurile lor ude și cu mirosuri amestecate, ploaia Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Dar căută în zadar, Angela era acum departe. Deși-și da prea bine seama de ceea ce datora cavalerului, ea plecase fără a mai privi în urmă, căci avea acum mare nevoie de îmbrăcăminte, de hrană și odihnă. Ajunse curând la coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
County, dar se vedeau și o serie de drumuri de țară șerpuind direct din autostradă, iar el o luă la stânga, gândindu-se că urmăritorii săi vor merge înainte sau o vor coti la dreapta. Trecu de o fermă și de colibele culegătorilor de fructe, îndreptându-se spre o fundătură a canionului. Auzi sirenele din stânga și din dreapta, din spate și din față. Știind că oricare dintre drumuri însemna capturarea sa, o tăie peste câmpul denivelat, mărind distanța între el și ti-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la ocean, fără briza mării, cu stufăriș tot mai des, fără locuințe. Când ajunse pe culme la Malibu Ridge și începu să coboare, simți că fermele de câini trebuie să fie pe aproape. Priveliștea era acum punctată de prelatele unor colibe, iar pelicula de căldură cobora la nivelul solului, fiindcă formele de vegetație producătoare de umbre dispăruseră. Ofițerul de la Moravuri cu care vorbise menționase faptul că toate cele trei ferme trebuiau să apară cam după vreo doi kilometri de mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
benzi se îngusta, devenind o fâșie subțire, la capătul căreia se zărea San Fernando Valley. Danny își continuă traseul pe acel drum de țară, pedepsind șasiul mașinii preț de vreun kilometru. De-o parte și de alta a mașinii răsăreau colibe mici, ca ale culegătorilor de fructe. Apoi le văzu: trei cabane făcute din blocuri de zgură presată și încercuite cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
târziu la intersecția dintre 106 și Avalon. *** Watts, cod trei, fără sirenă. Buzz își mângâia bastonul. Mal ținea piciorul apăsat pe accelerație în fluxul de mașini din amurg. Intersecția dintre 106 și Avalon se găsea în inima districtului Watts: fiecare colibă acoperită cu carton grudronat avea capre și găini în curtea de dincolo de gardul de sârmă ghimpată. Buzz își imagină că negrii demenți le sacrificau în ritualuri voodoo și poate chiar îl invitau și pe Coleman la o tocăniță de wolverine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un cer arzător, pe unde răcoarea și umbra sânt lucruri rare și pe unde trebuie să umbli poști întregi, până să găsești o locuință omenească, unde să-ți poți odihni trupul. Rupt de oboseală, bietul călător zări, în sfârșit, o colibă înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
colibă înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare și acrișoară (care, ne-am explicat noi, ținea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se apropie de cei doi prizonieri și le studie cu atenție chipurile. Apoi Înapoie făclia unuia din străjeri și spuse, cu un calm prevestitor de nenorociri: - Minte. Sunt iscoade ale lui Ștefan. Iar tânărul e o femeie. Duceți-i În coliba din marginea taberei și legați-i. Poate că unul din ei e chiar omul căutat de luminăția sa Mahomed. Pentru Oană, totul se nărui. Nu avea nici o Îndoială că el era cel căutat. Nu Înțelegea prea bine de ce, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la o minune. La un eveniment irepetabil. Pentru prima oară În istoria cuceririlor otomane, o țară a căzut și s-a ridicat. Oamenii care ieșeau din cetățile asediate veneau din infern. La fel oamenii din satele eliberate, din cătune, din colibe, din păduri. Incredibil. Absolut incredibil. Văd Dunărea. Ceea ce e un capăt de drum. Observ că cei doi frați Oană au dispărut. Nimeni nu-mi explică unde. Ceea ce este deja un răspuns. Când nimeni nu știe nimic, se află În derulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]