1,463 matches
-
douăzeci de zile, dacă le adun pe toate la un loc. Până acum am vânat sturzi cu mâna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare, de păream aidoma cu Geta când se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lui Păcurețiu, primadonă dă nunți și botezuri la termen. Madamme... Și nu mă lua cu madam, că-mi sar pistruii pă jos de rușine și se face mizerie de-o pun și de-o amendă ecologică. Perușu e zece bătrâne, colivia e pe gratis. Ce colivie că-i ditai mâța de sex masculin.Și peste poate că are și pureci! Da ce vrei să aivă? Perle de stridii?!...E o cușcă cu pureci din pureci de care mănâncă perușu, că d-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și botezuri la termen. Madamme... Și nu mă lua cu madam, că-mi sar pistruii pă jos de rușine și se face mizerie de-o pun și de-o amendă ecologică. Perușu e zece bătrâne, colivia e pe gratis. Ce colivie că-i ditai mâța de sex masculin.Și peste poate că are și pureci! Da ce vrei să aivă? Perle de stridii?!...E o cușcă cu pureci din pureci de care mănâncă perușu, că d-ăia de baltă se dau
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la locuința ei. Pe drum n-a scos o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pesimist aș fi ajuns. Să scrii poezii și să te sinucizi sunt două lucururi aparent contradictorii, dar eu le percepeam doar ca pe niște tentative de evadare. Sentimentele mele erau cele ale unui individ care se știe închis într-o colivie, ca un canon, expus batjocurii ambițiilor sale. N-am rezistat tentației de a mă mai duce măcar o dată la Atena, unde am rămas vreo cinci zile. Împlinisem deja 25 de ani când eram la Atena. De ziua mea, am înotat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Bărbatul din fotografie ținea în mână jumătate din biblioteca sa - ori Pilgrim’s Progress, ori Biblia: fotografia era prea neclară ca să-ți dai seama. Pe peretele de pământ al cocioabei din spatele lui, atârnată de un corn de cerb, era o colivie aurită, cumpărată de pe Coasta de Est cu mari sacrificii și cărată într-un car cu boi cale de o mie de mile, ocupând în acel mijloc de transport un spațiu prețios în care ar fi putut intra unelte sau medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aurită, cumpărată de pe Coasta de Est cu mari sacrificii și cărată într-un car cu boi cale de o mie de mile, ocupând în acel mijloc de transport un spațiu prețios în care ar fi putut intra unelte sau medicamente. Colivia era mai importantă. Trupul poate supraviețui oricărei izolări. Dar mai era și mintea. Acum, localnicii aveau o colivie și mai aurită: conexiunea ieftină în bandă largă. Internetul lovise Nebraska cum ar fi lovit alcoolul un trib din Epoca de Piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o mie de mile, ocupând în acel mijloc de transport un spațiu prețios în care ar fi putut intra unelte sau medicamente. Colivia era mai importantă. Trupul poate supraviețui oricărei izolări. Dar mai era și mintea. Acum, localnicii aveau o colivie și mai aurită: conexiunea ieftină în bandă largă. Internetul lovise Nebraska cum ar fi lovit alcoolul un trib din Epoca de Piatră - darul divin pe care fiecare descendent al coloniștilor de pe tărâmul cocorilor îl așteptase, singura cale de a supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ce mai fac copiii tăi? Mai că putea face chestia asta. Capabilă, fără aiureli. Soția? El rânji, trecându-și degetele prin păr. —Bine, bine! Ei, e o poveste lungă. Inima ei, relicva aia stupidă, se zbătea ca un porumbel în colivie. Pentru bărbatul ăsta cumpărase, la un moment dat, o carte care se numea Cum să fugi cu amantul, chiar în timp ce se uita după rochii de mirese. Până la urmă, se oprise la nuanțele de caisă și piersică. El continua s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca un hoț de bancă d-ăla cu ciorapi de nailon pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o asemenea durere hipnotică, încât ori e cea mai mare actriță din istorie, ori chiar i s-a transplantat o parte din creierul surorii lui. Trebuie să se lămurească înainte să se țicnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ideea nemuririi. Astfel Plutarc în mângâierea îndreptată, către soția lui la moartea unui copil al lor, spune către dânsa că: «misteriile lui Dionisos i-ar fi învățat pe amândoi că sufletul se asemănă în timpul vieții cu o pasăre în colivie, este nedestructibil și înzestrat cu simțire și după moarte.» Asemenea idei se răspândiră și afară din acele învățături secrete, devenind o parte din credințele obișnuite. Tragedianul Euripid spune că «corpul rămâne în pământ, iar sufletul se duc în cer, fiind
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
parte un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să faci exact ce-ți spun. Ușa garderobului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Auzi apoi pași grăbiți și o voce țipă: „Parazit prăpădit!“. Dechise ochii și văzu o femeie destul de în vîrstă, agilă, stînd în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau oameni mai vîrsnici care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca blînd cu conversația, clinchetul tacîmurilor, zgomotul apei și fluieratul canarilor din coliviile agățate în copacii pitici. Munro se opri și zise: — Ce zici de asta? Lanark nu mai avea încredere în Munro. — Arată mai bine decît clubul personalului, dar aerul relaxat îi făcea inima să se înfioare și ochii să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zidului, deasupra ușii. Locuiam acum în Piața Romană, deasupra unui bloc. Spun deasupra pentru că, printr-un capriciu greu de înțeles al arhitectului, pe terasa-acoperiș a blocului fuseseră construite câteva odăițe așezate la rând pe o singură latură, un fel de colivii aeriene legate între ele printr-un coridor îngust și izolate de restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
terasa-acoperiș a blocului fuseseră construite câteva odăițe așezate la rând pe o singură latură, un fel de colivii aeriene legate între ele printr-un coridor îngust și izolate de restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă a unui așa-zis luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită, după care o perdea albastră, ciuruită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în fața unei icoane. De ce sunt închis aici, în argintul înghețat al unei lumi pe care nu mi-o doream, așa cum și voi sunteți, orice-ați spune, închiși de la naștere, ca-n pușcărie, ca-n plasa de fluturi sau ca-n colivie, într-o lume pe care n-o doreați, n-o cunoașteți și n aveți cum s-o stăpâniți. Degeaba vă zbateți. Suntem prizonieri și condamnați, fiecare în lumea lui și-n singurătatea lui. De ce nu mă vedeți? Sunt ferecat în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stea aici, să-i amintească de el. Alese o porumbiță de toată frumusețea, era albă ca zăpada și stropită cu negru, de parcă avea buline pe rochie. — Cum o cheamă? Pestrița o chema. Portarul o luă și-o puse într-o colivie mare, apoi îi dădu semințe: ovăz - iar Nicu se miră puțin că porumbeii și caii mănâncă același lucru, poate de-asta se spune și despre cai că zboară -, porumb cu bob mic, orz, linte, rapiță și-i explică în ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fie mama acasă ca să-i arate ce cumpărase, dar găsi casa goală și rece. Aprinse focul în soba de tinichea din bucătărie și-n cea din casă, de la care pereții spoiți cu var începuseră deja să se afume, și plasă colivia pe pat. Ființa pestriță dinlăuntru era liniștită, mai mult dormea. — Vrei să mănânci? Vrei să bei? o întrebă Nicu și auzi din mintea lui că Pestrița nu dorește nimic. — Vrei să dormi? iar pasărea pestriță din mintea lui răspunse că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la curent cu ce e la gazetă, nici nu-i mai venea să citească. — Bată-te norocul, tocmai la mătăluță mă gândeam. Da ce-i, ce s-a petrecut? întrebă speriat, când văzu că băiatul, alb tot de viscol, cară colivia cu o Pestriță foarte necăjită înlăuntru. Nicu arăta la fel de jigărit ca pasărea, sprâncenele i se uneau ca vârful săgeții și, cu tot frigul de afară, obrajii nu i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o iubesc cred că-i bolnavă i-e dor de casa ei! Vorbise ca din pușcă, fără pauze. Stai jos și trage-ți sufletul. Și portarul deschise ușa coliviei, o apucă pe Pestrița de sub aripi, o pipăi și o-ntoarse pe toate părțile. Cred că n-a mâncat, spuse el apoi, și băiatul îi confirmă că n-a mâncat și n-a băut, dar s-a găinățat, cum se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-a mâncat, spuse el apoi, și băiatul îi confirmă că n-a mâncat și n-a băut, dar s-a găinățat, cum se și vede. Ba a făcut mizerie și prin casă, că el i-a dat drumul din colivie, și-apoi s-a luptat o groază de timp ca s-o pună îndărăt. Portarul hotărî s-o ia el înapoi și la primăvară îi dă o pereche, da’ numai după ce le face coteț. Porumbelul nu se ține-n colivie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
colivie, și-apoi s-a luptat o groază de timp ca s-o pună îndărăt. Portarul hotărî s-o ia el înapoi și la primăvară îi dă o pereche, da’ numai după ce le face coteț. Porumbelul nu se ține-n colivie, ca papagalu’ sau canaru’, că-l omori. Văzând cum arată băiatul, îi propuse să-i citească din Universul și căută o poveste de amor cu piedici, fiindcă pe astea Nicu le asculta cu toate urechile: „Fuga unei domnișoare din Vaslui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ani, cuminte și singură. — Eu nu vin cu voi la Tabriz, dragul meu, îi zisese încovoiată peste grămăjoara de mirodenii. Nu-i mai vedea ochii, dar îi auzea plânsul în coșul pieptului, ca pe o vietate lovindu-se de o colivie. — Toată viața am vrut să fiu osti la templu și nu o negustoreasă din souk! Am să vin să vă văd în nord, iar tu ai să te întorci în vacanțe, copilule. El știa că, odată ieșit din labirintul străduțelor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Zeițele mamă, zeițele fecundității sunt adesea identice cu zeițele războiului, după cum zeii erau adesea înfățișați cu capete enorme, adeseori cu mai multe fețe; în același mod, zeitățile demonstrează capacitatea lor prin intermediul numărului. Sacrificiul suprem era fie arderea omului într-o colivie de salcie, la celți, fie sacrificiul în lupta din arenă, fie în stranii hibride în care animalele posedă elemente umane ori în care oamenii au coarne sau mâini similare cu ale animalelor. Există o importanță politică diferită a mâinii drepte
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]