1,212 matches
-
ca istoric de profesie (ca să zicem așa), deoarece opera lui (al cărei titlu precis nu-l cunoaștem) nu ne-a parvenit sub forma originalului grecesc, care s-a pierdut, ci într-o traducere siriacă. Această traducere se găsește în interiorul unei compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge pînă în 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia pînă la a șasea. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grecesc, care s-a pierdut, ci într-o traducere siriacă. Această traducere se găsește în interiorul unei compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge pînă în 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia pînă la a șasea. Autorul compilației era, probabil, un monah din Amida, în Armenia, în timp ce, în tradiția siriacă mai tîrzie, compilatorul este chiar Zaharia, care este prezentat ca episcop
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge pînă în 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia pînă la a șasea. Autorul compilației era, probabil, un monah din Amida, în Armenia, în timp ce, în tradiția siriacă mai tîrzie, compilatorul este chiar Zaharia, care este prezentat ca episcop de Melitene, în Armenia. Istoria Bisericii nu mai seamănă acum cu cele scrise de istoricii din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dus mai departe pînă în vremea lui. Dintre aceste opere, prima, compendiul, ne-a parvenit, în schimb a doua, care ar fi fost de departe mult mai interesantă pentru noi, s-a pierdut. Motivul pentru care Teodor a alcătuit această compilație este destul de limpede: dat fiind că operele celor trei istorici se ocupă cam de aceeași perioadă, era utilă o muncă de compilație și de sinteză prin care să fie concentrate într-una singură, care să ofere o relatare mai clară
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost de departe mult mai interesantă pentru noi, s-a pierdut. Motivul pentru care Teodor a alcătuit această compilație este destul de limpede: dat fiind că operele celor trei istorici se ocupă cam de aceeași perioadă, era utilă o muncă de compilație și de sinteză prin care să fie concentrate într-una singură, care să ofere o relatare mai clară, mai agreabilă pe plan retoric și mai credibilă. Pe marginea fiecărui pasaj pe care îl alegea din textul uneia din cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
500, i-a fost atribuit un Comentariu la Evanghelia după Marcu: un Victor e citat frecvent în Catenariile ce cuprind comentarii la Vechiul și Noul Testament. Textul Comentariului diferă mult de la un manuscris la altul. Pare să fie o operă de compilație, în care contribuțiile personale ale autorului sînt mult mai mici decît cele preluate de la alți exegeți. Scriitorul pare să fi alcătuit o exegeză a Evangheliei după Marcu pornind de la diverse explicații ale celorlalte trei Evanghelii, fără să simtă nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să fie cît mai funcțional și util posibil pentru un învățat care studiază Scriptura, însă, pe de altă parte, nu reușește decît să accentueze la maximum defectul textelor precedente, realizate prin compilare, astfel încît comentariul însuși e în întregime o compilație. Ne referim la așa-zisele „catenarii”, despre care am vorbit deja de cîteva ori: termenul este traducerea echivalentului grecesc prin care este vizualizată (dacă se poate spune așa) structura unui anumit tip de comentariu, bazat exclusiv pe o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în lista autorilor reuniți de un compilator într-un gigantic Comentariu la Epistolele lui Pavel, alcătuit după epoca lui Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sînt Comentariul la Faptele Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din cîte se pare, conțin o mai mare cantitate de material original. Totuși, nici situația acestor comentarii nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tracasant, regulile de drept internațional recunoscute de către alte națiuni au fost alcătuite într-un mod asemănător. Pentru a cunoaște totalul regulilor de drept internațional constrângătoare într-o anume perioadă a istoriei în toată lumea, ar fi teoretic necesar să se realizeze compilații similare în ceea ce privește toate națiunile lumii. Dacă o asemenea sarcină chiar ar fi întreprinsă, rezultatele ei ar indica divergențe considerabile în legătură cu principiile generale, precum și cu regulile particulare. Compilațiile mondiale în ariile limitate ale dreptului internațional ilustrează această lipsă de armonie. Mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anume perioadă a istoriei în toată lumea, ar fi teoretic necesar să se realizeze compilații similare în ceea ce privește toate națiunile lumii. Dacă o asemenea sarcină chiar ar fi întreprinsă, rezultatele ei ar indica divergențe considerabile în legătură cu principiile generale, precum și cu regulile particulare. Compilațiile mondiale în ariile limitate ale dreptului internațional ilustrează această lipsă de armonie. Mulți teoreticieni vorbesc despre dreptul continental în opoziție cu dreptul internațional anglo-american, cu dreptul internațional al Americilor și concepul rus de drept internațional 6. Dacă luăm ca exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
H. Ibsen. A mai tradus Spre pacea eternă de Immanuel Kant în 1918, Contele de Monte Cristo de Al. Dumas-père în 1922, Frânturi din viața omenirii de August Strindberg în 1924. În același an publică, în colaborare cu A. Toma, compilația Winetu, omul preriilor de Karl May, iar postum, în 1931, îi apare tălmăcirea scrierii lui Lewis Wallace, Ben Hur. În reviste au rămas numeroase texte traduse din H. Heine, Petőfi, Jókai Mór, Prosper Mérimée, Blasco-Ibáñez, Carmen Sylva, Bram Stoker, Hugo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
patru tipuri de metode descrise de Origen și acceptate și azi. Thomas d'Aquino desparte studiul științific al sensului literal de intenția divină a sensului figurativ. Ei bine, în acea perioadă o mare influență a avut-o Glossa Ordinaria, o compilație de texte cu norme asemănătoare din Summa theologiae a lui Thomas. În perioada reformei apare tălmăcirea literală în context istoric de la care nu abdică nici umanistul Erasmus. Martin Luther și Calvin vor și ei să se desprindă, nereușind decât să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai ales cele ale jurisconsultului italian al secolului al XIV-lea, Bartolo da Sassoferrato, editate de 200 de ori, multe ediții din Corpus juris canonici și comentarii ale sale. Domeniul "științific" acoperă o altă zecime a producției de incunabule; marile compilații medievale ale lui Vincent de Beauvais, Barthélémy de Glanville, Pietro de Crescenzi, Werner Rolevinck aveau un mare succes, dar tipografia nu a jucat nici un rol în dezvoltarea teoretică a științei. Ea a adus mai multe servicii tehnicii publicînd, de exemplu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
intensitate la Frankfurt, unde în cursul anilor 1560-1570 tîrgurile atrăgeau librari din toată Europa. Un comerț cu cărți bazat pe troc și creșterea producției făcea necesare aceste adunări. Începînd din 1564, cataloagele anunțau ce aducea fiecare și serveau drept bază compilațiilor bibliografice ale lui Basse (1592), Cless (1602) și Draud (1610-1611), care permit cunoașterea producției europene a epocii. Chiar autorii frecventau Frankfurt-ul și îi dădeau fizionomia unei "noi Atene", după expresia lui Henri Estienne, care descria aceste tîrguri în 1574
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
raportului dintre copilărie și geniu 77. Abordarea lui Ann Jefferson devine importantă pentru toate culturile care vin prea târziu și descoperă problema geniului mai degrabă sub forma unor elemente de discurs (constelații de clișee, locuri comune, elemente de imaginar și compilații filosofice) decât sub aceea a unor doctrine cristalizate. O asemenea perspectivă fixează un alt prag, inferior, pentru intrarea în dezbaterea despre geniu. Ea avantajează spațiile marginale care nu au avut șansa să dea mari gânditori care să ia parte alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
superioare. Tot așa funcționează și o altă imagine, aceea a geniului ca dinastie 67. Nu o să mă aventurez într-o analiză amănunțită a acestor idei, care provin la Heliade Rădulescu din lecturi franțuzești, amestecând în grade variabile temele originale și compilațiile. Se poate însă observa faptul că geniile apar aici ca o clasă, aranjați în funcție de o logică serială. Concret, cursul de istorie a literaturii e conceput ca o amplă colecție de "geniuri": e mai întâi seria autorilor moderni sau antici, în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
par a fi doar ceea ce par, în curând ne vor părea a fi încă și mai puțin. Nihilismul a format obiectul unei reflecții filozofice explicite abia în opera lui Nietzsche mai ales în fragmentele din anii optzeci publicate postum în compilația controversată și îndoielnică Voința de putere (Der Wille zur Macht), publicată în ediție princeps în 1901 și într-o a doua ediție, mai mult decât dublă, în 1906. Odată cu el, analiza fenomenului atinge apogeul, ajungând la o conștiință istorică deplină
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Moeller van der Bruck și Dmitri Merejkovski), în afară de interesul crescând pentru Hegel și Schelling, pentru editarea operelor complete ale lui Dilthey, pentru poezia lui Rilke și Trakl, Heidegger menționează mai cu seamă publicarea fragmentelor postume ale lui Nietzsche în controversata compilație a surorii sale, Voința de putere (Der Wille zur Macht), apărută mai întâi în 1901, într-o a doua ediție mai mult decât dublată în 1906, și în sfârșit, ediția cu aparatul critic al lui Otto Weiß în 1911145. Mai
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
limitele calendaristice dintre secole sau care tratează un subiect în limitele unor date exacte (ide ex. 1700-1750) fără nici o altă justificare decât nevoia practică de a se mișca în cadrul unor limite. Acest respect pentru datele calendaristice este, desigur, legitim în compilații pur bibliografice, unde facilitează orientarea, exact așa cum sistemul zecimal al lui Dewey ușurează munca bibliotecarului ; dar asemenea periodizări n-au nimic comun cu istoria literară propriu-zisă. Majoritatea istoriilor literare fac însă periodizarea în funcție de schimbările politice. In acest caz se consideră
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Majoritatea istoriilor literaturii universale sunt doar încercări de a se urmări tradiția principală a literaturilor europene legate prin descendența lor comună din literaturile greacă și romană, dar nici una dintre ele nu conține mai mult decât generalități de ordin ideologic sau compilații superficiale, poate cu excepția strălucitelor schițe ale fraților Schlegel, care, firește, nu pot satisface nevoile contemporane. În sfârșit, o istorie generală a artei literare este încă un ideal foarte îndepărtat. Tentativele făcute, cum este, de pildă, lucrarea lui John Brown, History
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Există misiuni frecvent derulate de practicienii în audit care nu răspund definiției de mai sus (și din acest motiv nu sunt acoperite de Cadrul general): - misiuni prevăzute de Standardele Internaționale pentru Servicii Conexe (ISRS) precum misiuni cu proceduri convenite și compilații ale informațiilor financiare sau ale altor informații; - întocmirea declarațiilor fiscale, în cazul în care nu se exprimă nicio concluzie de asigurare. - misiuni de consultanță (de exemplu, consultanță managerială și fiscală)<footnote Orice misiune care se înscrie în definiția misiunii de
AUDIT FINANCIAR Misiuni de asigurare și servicii conexe by Horia NEAMŢU, Aureliana-Geta ROMAN, Eugeniu ŢURLEA () [Corola-publishinghouse/Science/187_a_181]
-
sau a orice altceva care să acționeze ca un stimul pentru arheolog: fragmentul plecând de la care se extrapolează o totalitate, o formă completă. Astfel, citindu-i pe Platon, pe Epicur sau pe Aristotel - marele furnizor de doxografie -, dar și consultând compilațiile - Antologia palatină, Suda, considerată multă vreme opera unui inexistent Suidas, Gnomologia vaticană sau, mai cu seamă, incomparabilul Diogene Laertios, o mină de metale prețioase -, întâlnim negreșit pasaje în care autorul citează, comentează, extrage o expresie sau o idee repede atribuită
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
letopisețele lui Grigore Ureche, Miron Costin și Nicolae Costin. În letopisețul anonim dintre 1661 și 1709, intervine cu modificări și adăugări de pasaje. Se pare că mai târziu, în jurul anului 1730, va conlucra cu un copist muntean la o mare compilație de cronici muntene și moldovene, cunoscută sub numele Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei. Gabriel Ștrempel, editorul cronicii, sprijină cu argumente demne de luat în seamă această atribuire (cu toate că nu este nici el ocolit de unele îndoieli). Important
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
cu bună îndreptare alcătuit. Precum să vede înseamnă alternarea, la început, a unor secvențe, mai lungi sau mai scurte (mai întâi referitoare la Țara Românească, beneficiară a unui „descălecat” mai timpuriu), luate din cronici „consacrate”, secvențe în cuprinsul cărora autorul compilației își îngăduie intervenții, completări, parafrazări ori colaționări între mai multe izvoare, iar apoi, așezarea în succesiune a unor scrieri întregi, cu rare situații în care se mai pot constata amestecuri. După moartea lui N. Costin (1712) este desemnat de domnitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
a cronicii se inspiră din cea a lui Radu Popescu pentru genealogia encomiastică a Ghiculeștilor și pentru unele domnii muntene. În mod inedit, textul încorporează documente oficiale orientale traduse de Amiras. La rândul său, letopisețul este unul dintre izvoarele unei compilații anonime păstrate în limba greacă, numită Cronica Ghiculeștilor, referitoare la istoria Moldovei dintre 1695 și 1754. Cronica urmărește, într-o succesiune evenimențială și portretistică, domnitorii pământeni și fanarioți, relațiile lor cu boierimea autohtonă și cu noua clientelă adusă de la Țarigrad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]