986 matches
-
să dispună așa de viața altuia. Se uită la ea cu fruntea Încrețită: - Eu am, o asigură. În vechea Grecie, spartanii Îi aruncau În prăpastie pe copiii cu probleme. Multe animale Își ucid și ele puii... Numai specia noastră se complace În a-i lăsa să trăiască pentru a-i distruge apoi puțin cîte puțin... Am acest drept, repetă. Și nu-mi pare rău că l-am exercitat. - Dar eu aveam nevoie să-l văd, insită ea. Cum pot să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu i-am permis să afecteze viața altcuiva - nu în etapa aia, oricum. Și știam că o să trec peste asta cu timpul și n-am acceptat niciodată ideea că trebuie să te lași în voia ei, așa cum părea că se complace el în situația lui ciudată. Am simțit că e posibil ca aceste lucruri să fie depășite și mi se părea că el nu face nici un efort veritabil. Iar problema mea dura de mult mai mult timp decât a lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
foarte fericită să uit de asta, nu? Dumnezeu știe de ce jucam rolul ăsta de jos cu toți bărbații. E clar că nu puteam aștepta un răspuns din partea domnului Carton, iar Judy m-ar fi plesnit dacă mă auzea cum mă complac în asemenea prostii. Serios, bănuiesc că oricum m-ar fi lovit, date fiind circumstanțele actuale. Mi-a dat o clipă să ascund umilința de a fi uitat ziua de naștere a soției mele, o scăpare nu prea neobișnuită, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
opresc. Chiar mă străduiesc, să știi. Poate de secretul întunecat aveam nevoie, nu de viciu în sine. Am râs puțin, încercând să îndulcesc cuvintele care până și mie-mi sunau prostește. Probabil că data viitoare o să mă prindeți că mă complac în ceva de-a dreptul revoltător! Când vine tata acasă diseară o să... m-am întrerupt și am scuturat din cap. Ce-i în capul meu? Ce prostie. Scuză-mă, dragul meu... am... doar am uitat o clipă. Urmă o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stăpânesc furia proaspăt descoperită, altfel eram în pericol să dau pe dinafară. Nu mi-a trecut prin cap să mă întreb unde aveam să stau; atâta vreme cât reușeam să găsesc vreun colțișor liniștit pentru mine, unde să mă pot calma și complace în explorarea rece și tăcută a urii mele proaspăt descoperite, îmi era de-ajuns. Se dovedi a fi mai ușor de zis decât de făcut: nu aveam nici un ban și nici o posibilitate de a face rost. Eram deja cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mort înviat, care, în loc să nu mai vrea să fie om, nu trăiește decât pentru asta. * Esența timpului? Absența ideii. * Un început al speciei marcat de suficiența beatitudinii nu ar fi acceptat nici un fel de viziune a destinului, s-ar fi complăcut în rezervația unei eternități statice, genuină în satisfacția idiotizării - o specie într-adevăr favorizată, întreținută. * Rolul materiei în planul Divinului ține de maieutica primului stadiu spiritual al ființei: omul. * Trăind sau târându-ne absenți, obligați, prin viață, lăsân du-ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și a prosperității, care, după ce au fost, la optsprezece ani, nu numai primăverile fericite tipice, dar și, și poate mai ales, revoluționari curajoși, hotărâți să doboare sistemul din țară și să pună în locul lui paradisul, în sfârșit, al fraternității, se complac acum, cu o fermitate cel puțin egală, în convingeri și practici care, după ce au trecut, pentru a încălzi și flexibiliza mușchii, prin oricare dintre multele versiuni ale conservatorismului moderat, au sfârșit prin a se arunca în cel mai indecent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și a misticii acesteia ! Dintr-un punct de vedere deci, the show must go on !... Despre îndoială Nu mai eram de ceva vreme la curent cu ce se întîmplă prin țară. Eram singuri, fără televizor și fără internet și ne complăceam, liniștiți, în această imponderabilitate informațională. Cînd studentul ne-a făcut o vizită, l-am întrebat, după o vreme, ce se mai aude. A scos smartphone-ul și în cîteva minute ne-a prezentat realitatea. Aveam totuși cîteva îndoieli : da, dar, poate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de cel ce ai fi dorit să fii. Tot ignoranți murim. Cu toată setea noastră cognitivă. Nimeni nu poate scăpa de moarte. Este singura echitate certă a lumii. Finalul vieții nu poate fi parcurs prin delegați. Există boli care se complac într-un concubinaj prelungit cu moartea. Până la urmă toate iluziile se dizolvă în moarte. Când ești ocupat, parcă nici moartea nu îndrăznește să te deranjeze. Sunt un sarcofag al morților mei. Moartea ține de teluric, dar are și rezonanțe cosmice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
iar nu invers, prin coborârea limbajului creatorului la nivelul de înțelegere al publicului<footnote Traian D. Stănciulescu, Introducere în filosofia creației umane, Ediția a II-a, Editura Junimea, Iași, 2005, p. 184 footnote>. Însă majoritatea dintre artiștii zilelor noastre se complac în mediocritate și afirmă că trebuie să execute lucrări în funcție de “cerințele pieței” fără a mai fi nevoie de nici un minim de originalitate, de cele mai multe ori plagiind și eclectizând diverse alte produse “artistice” care nu de puține ori se dovedesc la
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Stanley, Baker, Livingstone, Burton... În zilele noastre exploratorii nu prea mai au ce face. Digby se cufundă cu voluptate În gîndurile sale. Avea sentimentul că fericirea lui izvora dintr-o imensă oboseală; nu voia să facă nici un efort și se complăcea În această stare. Poate că tocmai de aceea Își recăpăta atît de Încet memoria. Am putea consulta listele funcționarilor de la Oficiul Colonial, zise el, pentru că totuși trebuia să facă un efort. Poate că am lucrat acolo. Mi se pare curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă să-și desfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vinuri, un Shakespeare. Trebuie săl deguști picătură cu picătură; o strecori sub limbă și pe urmă o răspîndești în cerul gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-o sorbitură cana, ingurgitarea nu merită respect. Bătrînul se complăcea de-o viață în așezarea lui de moșneni. Prefera să-și petreacă vremea în livadă. Împrejmuită cu gard de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era umbrită de brazi printre care părea să curgă, verde, soarele. Ne aflam într-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-mi exmatricula singurul nepot din facultate. - Așa or fi lucrurile în revoluție. - O schimbare pentru cei mulți a venit, dar asta n-a fost decît altă pălărie. Revoluția a scos pe nomazi din corturi, repartizîndu-le apartamente la bloc. Omul se complace în viața cu care s-a obișnuit. Fără păsare, ei au lipit cu lut parchetul și au făcut deasupra vetre pentru foc. - Vorbind despre formarea omului nou, Popescu ne cerea un timp de așteptare. - E rezonabil. Am însă sentimentul că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ghemui să le culeagă. Curajul mi se spulberă. Sclipea iar steaua lui Costică, unicul băgat cu bunăvoință în seamă de mărimi și care, cu siguranță, era autorul denunțului ce provoca acest control. Imaginea eroică în care de trei săptămîni mă complăceam se estompă. Cumințenia îmi arăta că trebuie să tac. Talgerul principiilor atîrna ușor, pe cînd cel plin de interese era cît un bolovan. Am înțeles mai bine frica de Fărocoastă. Oportun era ca toți să-i încredințăm răzbunările noastre iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noastră pasageră. Suportul ideologic al noii noastre organizații era destul de greu de formulat. Era greu să te afirmi anarhist Într-o țară În care anarhismul era, pentru imbecilii din media și serviciile secrete, identificat cu satanismul. Chiar dacă eu personal mă complăceam Într-un demonism de circumstanță, nu mi-ar fi căzut bine să știu că Celebrul animal e confundat cu un violator de pisici oligofren. Dar riscul ăsta exista, atâta vreme cât trăiam alături de niște oameni pentru care cele mai credibile instituții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a epuizării fizice, s-au păstrat doar în primele din acest set de desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși. Alintarea călduță în care, simțea, începuse să lunece, să se îmblânzească, să se complacă o otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal în ea, limpede revelat abia acum, la examenul-limită la care fusese supus șovăielnicul ei talent. Un moment
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau cei într-adevăr dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Paște, în perioada Sfintelor Sărbători de Paște este nu numai un gest de prost gust, în contextul în care această perioadă este destinată meditației și autoevaluării, ci și o dovadă clară că omenirea se îndepărtează de cuvântul Domnului și se complace tot mai mult în fățărnicia și comercialismul zilelor noastre", se precizează în comunicat. De asemenea, documentul în final, o spune pe aia dreaptă, cu care ar fi trebuit de fapt să înceapă și care într- adevăr dă o dimensiune cât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Paștele a „căzut" în aceeași zi la cele două ramuri creștine, ceea ce se întâmplă la un anumit număr de ani. încă nu am aflat cât de creștin sunt și credeți-mă, nici nu-mi prea dă ghesul ca să aflu. Mă complac așa, în băltoaca lină și călduță a celor care se cred creștini, dar cârtesc ori de câte ori văd cum Dumnezeu dă câte un lăboi zdravăn peste ochi, tot celor care cred amarnic în el, motivând, ba că au înălțat rugile fără săși curețe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ascultăm un Beastie Boys, din 1986, You gotta fight for you right to party. Pe peretele blocului urcă mii de omizi grase, păroase, verzi. În drumul lor spre fluture se târăsc către cer și, dacă găsesc o fereastră deschisă, se complac în paturile, dulapurile și oalele membrilor asociației de locatari. Carnea verde e peste tot. Copacii au frunzele roase și clănțănesc zi și noapte din crengi. La știri se spune din ce în ce mai des că Stoica are probleme, Caritasul a destabilzat economia națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care profesorul de engleză îl aborda de fiecare dată când i se cereau punctualitate, fermitate a opțiunilor, conectare la realitate. Fluiditatea externă a acestui personaj, în fond atât de rigid la interior, lansa suspiciunea că el s-ar fi putut complace într-un joc de aparențe, ca într-o încăpere imensă placată cu oglinzi deformante. Un inutil joc de artificii ziua-n amiaza mare, o demonstrație de pantomimă compusă din zâmbete, grimase și gesturi amenințătoare, o fărâmițare a unei personalități masive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sânge, atâtea morminte pentru Țară, Neam și Credință! De ce instituțiile noastre naționale și statale tac, când este vorba de legionari? Ei nu sunt cetățeni români guvernați de aceleași legi și au aceleași drepturi? Cerem instituțiilor naționale și statale care se complac într-o dezolantă tăcere, mai mult simț de răspundere, mai multă dragoste de neam, mai multă loialitate în confruntare cu adversarul, mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
detașare s-ar impune. Din sfatul lor, m-am ales, însă, cu nostalgia de a mă comporta ca o larvă. Pentru prima oară am renunțat complet la viața socială. Nu mai doresc să ies pe stradă, să văd lume, mă complac în sihăstria de aici, încep să am calități de pustnic. Observ că suprim în mine, pe zi ce trece, orice curiozitate față de evenimente, orice interes care m-ar deranja. Nici măcar să citesc nu mai sunt în stare. Dacă iau o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iau trenul spre Făgăraș. Noaptea aceea, în care am recunoscut prima oară că am fost ingrat cu părinții, ar fi putut însemna un moment important în existența mea. Aveam prilejul să înțeleg că mă dovedisem egoist în exces; că mă complăcusem într-o viziune mediocră despre dragoste, bazată pe ceea ce primești, nu pe ceea ce dai; și că vine fatal o clipă în care nu mai poți îndrepta nimic. Din păcate, am pierdut una după alta șansele de a preveni "pasivele"... Dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]