952 matches
-
vreo dorință de a lumina pentru a împrăștia misterul și a indica un drum nu spre Marele Anonim, cum numește acest poet pe Dumnezeu, ci spre viață pentru acei care au dreptul la ea prin munca lor. Blaga s-a complăcut să împrăștie în jurul său o tulbureală luminiscentă, o luminiscență de putregai, învăluindu-se în ea ca sepia în norul de cerneală și ținându-se sus și la distanță de mulțime, dar bucurându-se de grație și favoruri la cei puternici
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
totuși !) arta cea mai populară. Dacă privim această emergență doar ca pe o fatalitate generațională (tinerii care se revoltă întotdeauna împotriva părinților biologici sau simbolici), este just, dar insuficient. De fapt, tinerii se revoltă împotriva minciunii în care s-au complăcut generațiile anterioare ! Această minciună a fost conjugată pe toate modurile, pătrunzând profund în țesutul social și, prin extensie, artistic. în România, dacă voiai să te exprimi în cinema (artă cu largă deschidere spre mase), trebuia să accepți anumite concesii. Ecranizările
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Goran Bregovici spre libertate Acestui concept (umanist sau dulceag, după dispoziția fiecăruia) îi sunt subordonate toate celelalte și poate că, dacă sunt de făcut reproșuri filmului, unul dintre acestea ar fi tocmai faptul că, dincolo de găselnița inițială, restul poveștii se complace cam prea mult în ilustrarea ei : dacă fatalitatea situației unor actori români puși să joace rolul unor evrei vorbind în franceză poate fi acceptată ca o convenție, alternarea scenelor de un comic feroce cu scene duioase într-un mod destul de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fie respectat, omul acesta [mare], unul dintre puținii din țară, a fost, chiar înainte de împlinirea celor șapte ani, aruncat la groapa comună? Îi plăcea fastul și iubea izolarea - nu izolarea forțată și fortuită în care am învățat eu să mă complac, ci cealaltă, mult mai nobilă, izolarea voită. Și fiindcă între tine și mine n-au existat niciodată - sper - nici neînțelegeri, nici se crete, nici gânduri neîmpărtășite, și mai ales fiindcă mă întrebi, uite: n-aș vrea ca tu să nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în antologii, enciclopedii, manuale, etc”. Iar Marin Preda s-a referit, într-un fel didactic, la „creșterea disproporționată a conștiinței de sine” în cazul celui pe care se făceau exerciții de tragere: „într-o primă fază el [Beniuc] s-a complăcut în atmosfera unor elogii cu mult peste valoarea reală a operei sale, pentru ca apoi să se obișnuiască cu ele, să manifeste o totală lisă de simț autocritic iar în cele din urmă să folosească abuziv funcția sa de conducere pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vor mai avea ulei pentru candele și vor fi lăsate afară. Cu părere de rău vă pot spune că aici am descoperit păcate deosebit de grele pe care, din nefericire, conducătorii lor le trec cu vederea deoarece, de multe ori, se complac în ele. Ceea ce am văzut aici, nu am văzut în altă comunitate. Membri... dându-se la o parte din fața prezbiterilor care le serveau Cina Domnului. Nici chiar copiii prezbiterilor nu serveau pâine și vin din mâinile tatălui lor, spunând că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nici vreunui fel de ușurătate, standardelor duplicitare, nici vreunei forme de senzualitate nu va supraviețui flăcărilor viitoare. Dumnezeu urmează să trimită un stol de păsări la geamurile fiecărei încăperi și în orice loc în care lucrătorii și credincioșii obișnuiți se complac în păcate secrete, aceste păsări vor destăinui lumii întregi ce fac ei, după cum spune Dumnezeu prin înțeleptul Solomon în Eclesiastul 10,20: “Căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
resursa inepuizabilă de clișee și mediul nu doar informativ, ci și formativ al cuplului. Ziarul, această lentilă deformantă a cărei expresie o constituie o retorică grandilocventă repro- iectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii în care spiritul burghez se complace. Pasiunile politice ale lui Leonida nu depășesc platitudinile cuminți ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii este corect înregistrat ca vehicul al pierderii măsurii, înscrierii într-o dimensiune a carnavalescului. Pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
actriței nu trecuse rampa, În timp ce Olivier transmitea spontan fiorul În public fără nici un efort vizibil. În Anglia, În lumea teatrului, se pune Întrebarea cine trebuie să plângă: actorul sau cel ce a plătit biletul? Răspunsul e clar. Dacă actorul se complace fericit În lacrimi, șansa e ca spectatorul să rămână indiferent. În cazul meu, ardoarea inițială de a fi actor a fost repede sufocată de inhibiții de tot felul: În voce, În respirație, În ritmul mersului - totul părea nenatural. Noaptea aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a aflat la antipodul a două tipuri de oameni: al celor care nu s-au dat pe brazdă (Ion Vinea) și al celor convinși (Paul Georgescu). Ambele atitudini, repet: ambele sunt preferabile duplicității perfecte în care Petru Dumitriu s-a complăcut. Duplicitate care atinge apogeul în episodul rugăciunilor mentale „rostite” în „altarul” oricărei ședințe - prezidiul: Fiindcă vorbeam despre rugăciune... am ajuns să mă rog șezând în prezidiu la ședințe, nu de partid - că eu n-am fost membru de partid - dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dictatură (nu foarte rea totuși) decât într-o democrație în care căsătoriile între homosexuali sunt nu numai permise, ci și intens mediatizate. * Privesc indignat-amuzat cum, la noi (la noi ca la nimenea!), după un șir de dictaturi, mai toată lumea se complace într-o veselă vasalitate! * Basarabia. Unire fără ură. * A nega proprietatea privată e o nebunie, dovadă acel proiect de sistematizare a satelor care ni s-a părut tuturor - și a fost - monstruos. E o eroare însă a propune drept ideal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
infamiei și să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații care au înscris pe steagul lor chipul enigmatic al poetului «diabolic» nu-și pot imagina brute mai refractare la frumusețile nepieritoare ale artei decât acei nătângi care admiră cu răgete țărănismele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Numai că acum această „stare” se poate pune în lumină, în dreptul soarelui de preferință, citindu-se clar în ea. Hedi așteaptă telefonul celui de peste Ocean cu înfrigurare și palpitații, înțelege totul, iraționalitatea iubirii, dar nu poate face nimic și se complace în focul aprins de copilul invizibil, cu tolba de săgeți. Lagărul de concentrare nu i-a distrus inima, e deschisă mereu aventurii și nebuniei, ridicolului (cine mai ia în serios viața sentimentală a celor trecuți de cincizeci de ani?) și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi fost imposibilă înnoirea perpetuă, apariția din haos a unor libertăți stilistice care vor rămâne strict individuale. Mă gândesc la Proust, Joyce, Virginia Woolf și alții. Mișcarea din tot ce există, animat sau inanimat, corespunde poate spiritului, care nu se complace vreodată în repaus. Creația e mișcare perpetuă. Scriind, aștept mereu surprizele răscolitoare ale subconștientului, asaltul poeziei în conștient. Am aflat de moartea „frumoasă” a poetului Dan Deșliu. Moarte care ar putea concura numai cu moartea prozatorului Nicolae Velea, scufundat în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lăsând să curgă în povestire lucruri din inconștient, dureroase, dar adevărate. Chiar cei care filmau, auzindu-mă vorbind despre Nichita, de exemplu, mi-au povestit, spontan, viața lui mizerabilă din ultimul timp, un fel de decădere psihică în care se complăcea, totuși dominând totul cu demnitate de leu mândru, cu ocazia unei filmări făcute în locuința lui din Piața Amzei. Multe lucruri s-au întâmplat, dar n-am avut nici timp și nici senzația că ele trebuie reținute aici, în caietul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sărac, mai mult decât sărăcia în sine. Mai târziu am constatat că mare parte din cei nevoiași nu au nici o problemă cu mândria, care ar fi un lux pentru ei, că sunt lipsiți chiar de o demnitate elementară; că se complac, deseori în umilință. Aceste resorturi psihice au fost bine înțelese de minoritatea de colectivități bogate de pe pământ, inerția majorității sărace constituind, pentru ceilalți, un vaccin social protector. Nu judecam astfel în anii de care îmi amintesc. Sărăcia unor colegi (cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
are doar o jumătate de ușă și butoanele sunt arse de mult, circulă totuși. Le spui că, vigilenți fiind, noi facem revizii vara la apă caldă și ne spălăm spartan cu apă rece. Ei bine, ca să eviți rușinea că te complaci într-un astfel de cult al gunoaielor, îi poftești pe un traseu tentant: Sinaia-Peleș, Brașov-centrul-vechi, Poiana, Râșnov, Culoarul Rucăr-Bran, Târgoviște și retur București-centru cu intrare prin Chitila. Sinaia-Peleș. Frumos. O alee lungă, pietruită. Brazi și mesteceni. Aer să-ți invadeze
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în apus ca o promisiune. Atunci i-am înțeles pe guvernanți. Și pentru mine ar fi fost mult mai sănătos psihic să plimb oamenii în jurul cozii iluziei de Românie. Text publicat în Curentul, 17 iunie 1998 A face, a te complace Ne încăpățânăm să credem că prețul civilizației este scump. Și plătim zilnic, însutit, prețul lipsei de civilizație. Prin civilizație înțeleg, în contextul de față, o cultură devenită bun public. O cultură care nu mai este nici festivistă, nici de lux
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
una tot mai lungă și mai împlinită; alta, tot mai scurtă și mai amărâtă. Nici o fatalitate sau destin fatal nu e meritoriu sau vinovat. Până la urmă, fiecare dintre lumi este una pe care oamenii o fac sau în care se complac. Text publicat în Curentul, 1 septembrie 1998 Săracii și agenda publică Adesea îmi este teamă că integrarea noastră în Uniunea Europeană va semăna cu integrarea majorității locuitorilor din Ferentari în capitală. De bună seamă, nimeni nu contestă faptul că ei sunt
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe noi ca persoane, nici pe democrație. Are dreptate alesul nostru că ne-am înșelat și am greșit. Ceea ce nu înțeleg eu este faptul că Domnia Sa continuă să se maculeze într-un parlament în care nu crede și să se complacă în a fi emanația voinței „gloatei de imbecili”. Un om de onoare nu ar putea să intre, nici să rămână într-o instituție pentru care nu are decât dispreț. Tot la fel, nu înțeleg cum un partid politic nu are
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Minciuna împotriva binelui public Partea a III-a Cetățenii și guvernanții Retorica autosacrificiului Amurgul maniheismelor De la democrația de vitrină, la vitrină Cultul parastaselor Sărăcia cetățeniei Sleirea civică Reportaj banal. O țară corcodușieră subminată de ideologia integrării A face, a te complace Săracii și agenda publică Apel la cetățenia responsabilă Ieftini și înapoiați sau exotismul lor, normalitatea noastră Patria carității de stat Repartiția după nevoi Marea încornorare Politica subiectivă Minciuna împotriva binelui public Nu suntem încă oameni liberi Când începe lupta antiimpostură
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
întocmi o întreagă culegere. TENIA LUI RALEA Inteligent, fermecător și lipsit de scrupule, în deceniile de la mijlocul secolului trecut Mihai Ralea a fost una dintre personalitățile marcante ale societății românești. Discernământul îl ridica deasupra atmosferei provinciale în care nu se complăcea. Bătând căile Europei, profesorul a ilustrat cu strălucire un gen literar care, de la Nicolae Milescu Spătarul, Dinicu Golescu și Ion Codru Drăgușanu înscrisese pagini cu totul remarcabile în literatura noastră. Abia întors de la Paris, Ralea a înlăturat de la catedră pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Prefața traducătorului Cine nu s-ar bucura să întâlnească în zilele noastre un om interesat din tot sufletul de Dumnezeu? Nimeni nu poate spune că prietenia cu Dumnezeu, pe care mulți o râvnesc, ar fi imposibilă, nici cei care se complac într-o amorțire spirituală. Această carte este o mărturie. Sfântul, cel care dă mărturie creștină, e un creștin botezat, chemat de Isus Cristos să provoace un șoc spiritual printre cei care l-au cunoscut personal ori citind această operă; sfințenia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acea Legație din Franța, unde debutasem în carieră cu un sfert de veac mai devreme. Paris. Delegat la Conferința de pace. Ministru între 1920 martie 1922 După cei patru ani de război, marcați de atîtea ruine și dolii, Parisul se complăcea în destinderea nervilor atît de mult încercați, iar tineretul, avid să uite coșmarul de odinioară, se deda, împreună cu soldații reveniți la viața civilă, la un fel de nebunie colectivă manifestată prin dansuri, în majoritate importate din Statele Unite și din America de Sud
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai inversăm cauza și efectul! Apoi, estetismul lui Manolescu - după cum subliniază și Alexandrescu - este de multe ori limitativ sau, mai grav, maschează radicalitatea unor texte poetice (de la Baconski la Mariana Marin). Ba s-ar putea spune că N. Manolescu se complăcea în a furniza un alibi puterii politice contribuind la acea supușenie a scriitorului român față de regim. Manolescu, critic de poezie? Slăbuț! Nu mai reiau demonstrația lui Mincu, pe care o socotesc destul de convingătoare. Se poate face o listă întreagă (o
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]