20,391 matches
-
și-a ta:/ că doar ciocoiul roșu face din ea ce vrea!". Și nu ezită a adresa reproșuri amare Americii, care prin Pactul de la Yalta a cedat puterii bolșevice Europa răsăriteană, devenită în consecință un enorm laborator de experimentare a comunismului: "Legatu-te-ai, cu Diavolul roșu alături/ oceane să treci și pămîntul să-l mături:/ Să-l pui în genunchi și, cu vrerea-i semeață,/ să-l faci să se schimbe la porniri și la față.../ Și Gîdelui datu-i
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
refugieze în Cehoslovacia, în Ungaria, de unde solicitau într-un glas vize pentru RFG, am priceput că regimurile comuniste sunt pe ducă. În același timp, mi-era îngrozitor de frică că Ceaușescu va reuși să păstreze această ultimă redută a stalinismului, a comunismului. Am trăit deci anul 1989 între o mare speranță și o mare frică. Frica era în continuitatea mai vechilor și întemeiatelor mele panici. După 1989, în 1990, i-am propus lui George Bălăiță și Taniei Radu să scoatem împreună o
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
avară în vorbe - chiar aici, la Paris, s-a așternut un văl impenetrabil. Iar noi, ceilalți, ne-am obișnuit să uităm. Cu rare excepții, am uitat pe cei care și-au dăruit viața, cariera profesională, liniștea pentru eliberarea României de comunism - în închisori, pe munți, în exil. Și totuși! Din ,ne-uitare" (termenul îi aparține) se înalță ființa, viața și opera lui Virgil Ierunca. împlinește 85 de ani Virgil Ierunca! Mai este nevoie să menționăm tot ceea ce a făcut în țară
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
ales între a încerca să devin un eseist de expresie franceză (exeget subțire al lui Blanchot și al a-literaturii) și a face ce-am făcut: bucătărie de exil. Am ales ultima soluție, fiindcă, implicat într-un război religios împotriva comunismului... mi-am spus că România are noroc cu cei mari, numiți mai sus șeste vorba de Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionesco, Vintilă Horia, n.n.ț. Iar noi, cei mici, să facem ce rămîne de făcut, șpentruț ca cei mari să
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
moment soluțiile de ,bun simț", oameni de cultură (tot mai puțini) formați în spiritul valorilor europene (după Adrian Marino: enciclopedismul, spiritul de sinteză și selecția critică), dar și foarte mulți naționaliști și xenofobi, mistici, adepți ai ideilor populiste, nostalgici ai comunismului și ai fascismului. Mă tem chiar că ei sînt cei care reprezintă majoritatea. Cum se poate trece peste opțiunile lor politice și culturale? Ce fel de cetățean european va fi preotul exorcist de la Tanacu? Cu totul surprinzătoare în scrisul lui
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
boală), me(mă), acesta (aceasta), scia (știa), presintă (prezintă), tesă (teză), sciu (știu), cunoasce (cunoaște), ve (vă), cunoscință (cunoștință). Neocolită de drame, în timpul primului război mondial fiind ostatic, timp de un an, la nemți, viața savantului va cunoaște, după instaurarea comunismului, toate umilințele, fiind tratat, pentru că avusese moșie și conac, ca o ,bestie moșierească". Dar această etapă din viața sa va face obiectul volumului al treilea al monografiei, pe care îl așteptăm cu deosebit interes.
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
de toate condițiile. Este chemată inclusiv o echipă de specialiști din Argentina care, în final, trage o concluzie dezamăgitoare pentru mulți: în respectiva groapă comună erau rămășițele, vechi de cîteva secole, ale victimelor unei epidemii de ciumă, nicidecum ale victimelor comunismului, cum se bănuia. Ca întotdeauna, această concluzie este contestată de unii martori care susțin că anumite tigve purtau urmele gloanțelor. Deși este pretextul narațiunii, povestea gropii comune nu are cine știe ce pondere în cadrul romanului. Ea nu face decît să aducă laolaltă
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
Al Patrulea Război Mondial", după cel Rece, al Treilea. Nu e exclus ca una din cheile terorii sub care trăiește Europa să se lege de noua identitate a musulmanismului - cea externă. În Occidentul care, sub presiunea perversă a materialismului și comunismului, religia a pierdut în ultimele decenii capacitatea de a juca un rol important în societate, s-a creat un gol pe care Islamul încearcă să-l ocupe. Și aici nu e vorba de convertirile surprinzător de numeroase ale occidentalilor la
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
într-o noapte ca asta am putea fi toți măcelăriți în casele noastre". Era atmosfera creată de interzicerea pentru evrei a practicării unor profesii (avocatură, educație școlară, artă, literatură, publicistică etc.), legea chiriilor, confiscarea aparatelor de radio (mai târziu în timpul ,comunismului" nu aveai voie să asculți ,Vocea Americii" și ,Europa liberă"), munca obligatorie doar pentru evrei (cu scopul de a-i umili), interzicerea părăsirii orașului, a țării, ,zvonurile" (adevărate, de fapt) despre execuții, deportări, etc. Cândva, Sebastian scrisese - ,Nu suportasem niciodată
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
acest sentiment cu amabilitatea și prietenia față de exemplarele evreiești în parte", explică Al. George, ceea ce ne face să înțelegem că există o deosebire între ceea ce a simțit Sebastian și ceea ce a avut de suferit un intelectual, precum Liiceanu în vremea comunismului. În De două mii de ani, Sebastian rezumă antisemitismul vulgar (altul, credem că nici nu există) la trei ,acuzații" - ,masonerie, cămătărie, omor ritual", iar ca ,argumente" - piatra și revolverul. El condamnă, totodată, încercarea de a te renega ca evreu. Este imposibil
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
de filmare contribuie la realizarea efectului de reflectare al celor două complete de judecată. Nu sunt ignorate nici presiunile politice care erau exercitate asupra judecătorilor americani. Un război se terminase, cel rece abia începuse, prioritară era acum salvarea Europei de comunism, iar dacă asta implica absolvirea de blam a unor figuri importante pentru germani (ca Janning), americanii erau hotărâți să o facă, iar naziștii găsiți vinovați și condamnați la închisoare pe viață au ieșit cu mult mai repede din închisori, ceea ce
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
Bucureștiul Cultural, nr. 17-18, suplimentul săptămînalului 22, continuă ancheta Bursa de valori literare, ajunsă la episodul VII, privind scriitorii care s-au impus pe piața culturală românească după 1990, precum și a ,rezistenței" la noul context cultural a celor afirmați în comunism. Ancheta a fost inițiată ,ca o reacție față de continua scădere a statutului de scriitor, față de scăderea continuă a interesului pentru literatura română contemporană". Această ,bursă" poate satisface numai orgoliul scriitorilor; Cronicarul se îndoiește că o anchetă, oricît de amplă ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
România e murdăria indescribtibilă a spațiilor publice. Fie că e vorba de gări, săli de așteptare la poliție, clase de școală, universități, stadioane, spitale, un jeg multisecular acoperă suprafețele cu care intră ochiul în contact. La cincisprezece ani de la căderea comunismului, poți identifica, în locurile publice, de la restaurant la instituții de stat, w.c.-urile prin simpla, fetida lor calitate olfactivă. Cât despre limbajul în spațiile publice - aproape că nu mai e nimic de spus. Când etalon al exprimării prin mass-media a
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
a-i pune pe drumuri pe oamenii onești, după ce conlucrarea diabolică între incompetență și rea-credință a făcut aproape imposibilă obținerea unui pașaport. Cozile imense, haosul de la ghișee, inevitabilele apeluri la pile și relații ne-au retrimis la practicile din vremea comunismului, când pentru ultimul fleac trebuia să fii umilit, tracasat și adus în stare de epuizare fizică și nervoasă, pentru că așa voia statul-tătuc. Ceva mai multă demnitate a oficialităților române în raport cu țările occidentale, pe de o parte, ceva mai multă fermitate
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
fără derapajele și sincopele întâlnite în alte momente ale creației lui Ion Gheorghe; și orientat, ca o armada liric-războinică, înspre apele teritoriale ale inamicului. Surpriza este de a vedea cât de numeroase sunt secvențele anti-, cât de puțin ortodox e comunismul poetului în raport cu cel transformat în politică de stat. Câteva mostre: , În vatra focului ardea fierul rușinii;/ Prin scorbura cămășii de tort/ Li se-mplânta în pieptul stâng/ Semnul înfierării;/ Vuiau foalele s-ațâțe focul/ În care se coceau ștampilele;// Cei
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
noapte. Dar să nu zăbovesc în generalități. S-a pus la noi, încă din anii '90, chestiunea dosarelor de la Securitate, lămuritoare, aceste dosare, în privința relațiilor cu funesta instituție și a felului în care ea a exercitat represiunea politică în anii comunismului. Ca și în privința oamenilor care au fost antrenați în acest proces, cu sau fără voia lor, ca făptuitori sau ca victime, sau ca făptuitori și victime în același timp. Salubrizarea morală a societății, s-a spus pe drept, de aici
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
reper moral. Dar poate asta și urmăresc ,forțele din adâncuri", cine știe? A mai fost aruncat pe piață cazul Eugen Uricaru, țintindu-se și compromiterea instituției pe care o reprezenta, Uniunea Scriitorilor, taxată în necunoștință de cauză drept ,fosilă a comunismului". în cazul lui Doinaș cel puțin exista acel angajament, smuls în detenție, dar la Uricaru așa ceva nu există. Din nou este însă vorba despre un scriitor care a incomodat, cel puțin, vechiul regim, pus de acesta sub urmărire, verificat ,prin
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
referindu-se la Refugii, Mircea Iorgulescu vorbește, pe bună dreptate, despre ,cea mai radicală contestare a sistemului politic din România de atunci". S-ar spune că acel criticism radical și reputația de disident pe care și-o dobândise în anii comunismului prin cărțile sale, dar și printr-un număr de atitudini publice, nu i-au putut fi iertate lui Buzura, căruia i se aduce acum, și lui, acuzația de a fi fost informator al Securității. Până vor veni probele, despre care
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
gîndire asupra evreilor. Pe urmele antisemiților interbelici, mulți văd în orice evreu un potențial conspirator, un om mînat de gînduri ascunse care, mai devreme sau mai tîrziu, vor aduce numai nenorociri. Noul antisemitism îi consideră pe evrei responsabili de impunerea comunismului în Uniunea Sovietică și în Estul Europei, uitînd că, să zicem, și Raymond Aron, unul dintre patriarhii liberalismului, era de origine semită. Mai mult decît atît, pentru a demonstra că evreii nu sînt structural comuniști, autorul îl citează pe adjunctul
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
în efortul de a pune o minimă ordine în viitura de mediocritate, cineva trebuia să ducă pînă la cotele ei maxime inventivitatea muzeografică. Trebuia, cu alte cuvinte, să dea kilometrilor de gri măcar cîteva accente de culoare. Fiind, în anii comunismului, o construcție artificială, chiar dacă în perioada interbelică a avut o carieră impresionantă, născut într-un anumit context și alimentat din rațiuni și ele conjuncturale, era inevitabil ca acest fenomen să dispară, fie prin suspendarea lui voluntară, fie prin erodare naturală
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
tipar, un șablon ideologic, ci o libertate absolută, care modelează și impregnează totul, este interzis a se interzice. Vechea lozincă din '68-ul francez are valoare caracterizantă, definitorie pentru modul de gândire și comportamentul tinerilor de azi, cei pentru care comunismul e aproape o ficțiune, iar democrația (fie ea și originală), o stare de fapt. Crescuți în fața televizorului și a internetului, mergând la școală în blugi și cu telefonul mobil la ureche, umblați prin Europa, dar tânjind după o garsonieră în
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
ruptură ce trece prin viața și ființa noastră. E aici o situație existențială similară celei prin care au trecut, cu jumătate de secol în urmă, ,tinerii noștri bunici", trăind coșmarul războiului pentru a se trezi, apoi, în zorii sângerii ai comunismului autohton. Mi se pare semnificativă, din acest punct de vedere, apropierea dintre nepoți și bunici (la fel de ,pățiți") în paginile volumului plurimemorialistic O lume dispărută. Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir vin către vârstnicele lor rude nu numai pentru a primi
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
volumului, ea developează pe măsură ce expune și sintetizează în timp ce radiografiază vechiul regim, întrețesut cu frumusețea foșnitoare a unei copilării ,liberale". Punctul sensibil pe care Angelo Mitchievici îl atinge, în timp ce Ion Manolescu îl ratează, fiind următorul: cât din ceea ce am trăit în comunism aparține regimului defunct și cât nouă înșine? ce este context socio-politic constrângător și ce reprezintă o expresie a eului? până unde se întinde mizeria ideologică și de unde începe firicelul de apă curată, nepoluată? În textul său (cel mai redus din
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
imperialismului american și tot restul. Esențială e însă candoarea primei lecturi, emoția evaziunii de atunci, iar nu inteligența destructurantă implicată în lectura de acum. Aceasta vine post-factum și se potrivește mai degrabă unui volum de eseuri (cum este Explorări în comunismul românesc, realizat de aceiași patru autori) decât unuia memorialistic. Lista de obiecte din cotidianul comunist, meticulos întocmită de Ion Manolescu, apare de aceea ca un inventar sec, o procedură de laborator din care palpitul copilăriei trecute a dispărut. Pentru a
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]