41,330 matches
-
ultima ipostază a imaginii, de la disoluția ei, pe care o restaurează încetul cu încetul pînă îi restabilește structurile figurative. Dacă, vorbind în termeni strict tehnici, istoria picturii urmărește deplasarea interesului de pe epica imaginii, cu nenumăratele ei denotații și subtexte, pe conștiința de sine a mijloacelor de expresie cu ajutorul cărora se abolește orice exterioritate, Bernea procedează invers. El experimentează copios un larg registru expresiv, de la incizia grafică la jocul aleatoriu al combinațiilor cromatice și pînă la ieșirea din suprafața plană, pentru ca, mai
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
citiți la întâmplare paginile de sport ale cotidianelor și veți vedea ce jale e, altfel, în lumea jurnaliștilor sportivi de la noi. Vorbesc numai în clișee, sunt plați și fără personalitate, în fine, nu au pasiune pentru sport și nici minima conștiință etică din moment ce ne servesc zilnic același ghiveci ațos, imoral de necomestibil, mestecând emisiuni în șir cu Becali "Oierul-din-Maybach", Meme "Mardeiașul", Pinalti "Folcloristul", Dinel "Nostalgicul Comunist", Borcea "Butelistul" și alți dubioși din mahalaua sportului care insultă zilnic limba română și finețea
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
de agățat alte femei... Schemele epice se repetă de fiecare dată cu minime variații: soția apare în povestire doar ca referință pentru starea civilă a bărbatului viril și egocentric, cu o psihologie elementară, care nu își face nici un proces de conștiință, un "țăran" care, de fapt, disprețuiește femeile și, dacă se întâmplă ca vreuna să-i atragă atenția, interesul lui e exclusiv sexual; adulterul se întâmplă firesc, e îndreptățit, o necesitate chiar; amanta nu are un profil anume, e doar o
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
chestiune și mitul Preda, ai cărui zelatori pretind că scriitorul ar fi fost nu numai important (ceea ce cred că nu dorește a nega nimeni, în speță ca autor al primului volum al Moromeților), dar și un purtător de steag al conștiinței antitotalitare, o pildă de curaj, demnitate, caracter etc. Mărturisim că ne-a uimit nu doar persistența unei atari perspective intenabile, dar și contrasemnarea ei de către cîteva nume, la rîndul lor importante, într-un număr mai vechi din Caiete critice, înțesat
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
de dl Geacăr: "Om al vremii sale, un democrat Marin Preda n-ar fi avut cum să fie". Deoarece: "Tributul plătit regimului se simte". Se simte perpetuu cu toate adaptările, sinuozitățile, parțialele, doar parțialele "emancipări" ale mentalității sale profesionale: "Treptat, conștiința artistică a scriitorului s-a eliberat din ce în ce mai mult de cerințele politice și sociale impuse și autoimpuse. Niciodată însă eliberarea nu se produce definitiv". Din păcate! Situația ce se poate proba prin faptul lesne controlabil că toate producțiile lui Preda (cu excepția
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
este de rău, și este un stigmat suficient pentru un personaj care se pare că încurcă ițele pe la raion, căci de la el pornesc toate relele". Situat la o astronomică distanță față de curaj, Marin Preda e foarte atent să-și subordoneze conștiința proprie "forului conducător", în toate variantele pe care le conține discursul acestuia aflat în necurmată metamorfoză, întrucît "calitatea activistului contează, partidul nu greșește niciodată". Prin urmare o conștiință supraindividuală, "senină" în felul său, cum a denumit-o I. Negoițescu. (va
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
astronomică distanță față de curaj, Marin Preda e foarte atent să-și subordoneze conștiința proprie "forului conducător", în toate variantele pe care le conține discursul acestuia aflat în necurmată metamorfoză, întrucît "calitatea activistului contează, partidul nu greșește niciodată". Prin urmare o conștiință supraindividuală, "senină" în felul său, cum a denumit-o I. Negoițescu. (va urma)
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Tudorel Urian Începuturile modernizării culturii române, inclusiv prin dobîndirea conștiinței de sine a scriitorilor și desprinderea decisivă a literaturii din sfera mai largă a culturii, seamănă, metaforic vorbind, cu drumul aventuros, plin de primejdii și neprevăzut al cuceritorilor vestului sălbatic. Poate pentru că cele două evenimente au fost sincrone în plan
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
lui Eugen Simion, Dimineața poeților), dar ele sînt foarte bine sistematizate. Toată lumea este de acord astăzi că primul poet român modern, pe de-a întregul original, este I. Budai-Deleanu. Importanța sa depășește însă acest aspect pentru că, remarcă Leon Volovici, "pentru conștiința literară românească, el face pasul hotărîtor de la amatorismul primilor poeți la profesionalism, în sensul slujirii depline, conștiente, a unei mari vocații. El este primul mare poet care își însușește, pînă la erudiție, tot arsenalul clasic al artei literare, cu conștiința
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
conștiința literară românească, el face pasul hotărîtor de la amatorismul primilor poeți la profesionalism, în sensul slujirii depline, conștiente, a unei mari vocații. El este primul mare poet care își însușește, pînă la erudiție, tot arsenalul clasic al artei literare, cu conștiința faptului că este scriitor". (p. 28). Dacă în planul conștiinței artistice Ion Budai-Deleanu este considerat primul poet român modern, Grigore Alexandrescu este, din perspectiva Epistolelor sale, ceea ce s-ar putea numi primul scriitor române "de meserie". El este întîiul autor
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
poeți la profesionalism, în sensul slujirii depline, conștiente, a unei mari vocații. El este primul mare poet care își însușește, pînă la erudiție, tot arsenalul clasic al artei literare, cu conștiința faptului că este scriitor". (p. 28). Dacă în planul conștiinței artistice Ion Budai-Deleanu este considerat primul poet român modern, Grigore Alexandrescu este, din perspectiva Epistolelor sale, ceea ce s-ar putea numi primul scriitor române "de meserie". El este întîiul autor de la noi care pune în discuție în chip realist condiția
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
tribunal moral, că infestarea cu microbul comunismului a devenit o chestiune genetică și nu te poți elibera firesc, într-o bună zi, de toate tarele văzute și nevăzute. La urma urmelor, vinovățiile zac ancorate în fiecare dintre noi, pe fundul conștiințelor noastre, de atunci de cînd am fi putut să spunem "nu" minciunii, manipulării, izolării, delațiunii, umilinței, anulării ființei, gîndirii, intimității. Ceaușescu nu ar fi reușit nimic fără contribuțiile majore ale noastre, mai mult sau mai puțin ticăloase, mai mult sau
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
faimoasa piesă a lui Eugen Ionescu se caracterizează între altele, prin lipsa totală de rezistență față de curentul capitular general. Cînd, încă la începutul epocii de tranziție din România, guvernanții țării refuzau să accepte oportunitatea, chiar necesitatea unui serios examen de conștiință, preconizat de mulți intelectuali de frunte, ca Octavian Paler, Ana Blandiana și alții, nu prin vînătoarea de vrăjitoare, ci prin elucidarea atîtor întrebări ale trecutului mai îndepărtat sau mai recent rămase fără răspuns, și expunerea în plină lumină a unor
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
ca probă. Astfel de semnificanți se dau drept nesemnificanți și au efectul de a camufla faptul că documentarul este și el o reprezentare, nu o transparentă și inocentă redare a lumii reale. Oricum, Potter se folosește de aceste coduri având conștiința implicațiilor lor politice și reușește să submineze eficiența acestui "realism". Voice-over-ul feminin nu doar încadrează narațiunea, ci e și pus la treabă pentru a destabiliza noțiunea de gen. Introducerea vocii e întreruptă de Orlando care se definește ca "eu" în
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
lucrează tot cu scheme ideologice, ușor recondiționate. Radu își face la un moment dat autocritica individualismului (p. 287), dar rezultatul nu e angajarea socială, ci devotamentul pentru noua iubită. Situat între Lida, fosta soție, și Viorica (p. 262), Radu are conștiința probabilei ratări (p. 222). Nu tot ce se întâmplă e rațional, subconștientul are adesea un rol decisiv (p. 261). Viorica are simț justițiar, apără intimitatea copiilor (p. 234), e revoltată de percheziționarea lor (p. 219). Idealismul și individualismul sunt acum
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
o poftă irațională 136, deoarece mintea, voința și afectivitatea încetează de a mai sta în slujba spiritului 137. Se face dragoste fără dragoste, fără bucurie și chiar fără plăcere: un erotism la bâlci, la îndemâna oricui, fără suflet, fără tandrețe 138. Conștiința, acel glas al lui Dumnezeu în om, îl însoțește pretutindeni și îl chinuie necontenit. Plăcerea adulterinului - spune Sfântul Ioan Gură de Aur a fost scurtă de tot, pe când durerea și scârba urmate după ea sunt fără sfârșit, fiindcă și seara
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de ziduri când voiesc a fura ceva de preț, fac aceasta stingând lumânarea, tot așa face și cugetul cel stricat cu cei ce păcătuiesc, căci și în noi este o lumină care arde veșnic și care se numește cuget sau conștiință. Dacă duhul răului intră cu multă grăbire înăuntru și stinge acea flacără, de îndată a întunecat sufletul și l-a doborât, și îndată a furat tot ce se găsea înăuntru. Când sufletul a fost cucerit de vreo poftă necurată, întocmai
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
direct modificarea intenționată a comportamentului și exacerbarea apetitului, mergând până la introducerea unei stări maniacale. Așadar, pornografia îl face pe om incapabil de a iubi femeia și de a-și alcătui o familie creștină. De asemenea distruge sentimentul de pudoare, manipulând conștiința tinerilor, trântind astfel în noroi demnitatea femeii și actul miraculoasei apariții a vieții omenești. Pornografia reprezintă prin urmare un surogat ieftin pentru aceia ce caută nevoia de intimitate. Pentru un dependent de pornografie, fiecare contact sexual virtual este o încercare
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
treabă". O genealogie tarată care, altfel decît în prozele naturaliste, nu explică nimic, doar derutează. Ascunsă, cu ipocrită discreție, după perdele. Povestea se încheagă în jurul unei dependențe blestemate de amîndouă părțile între "conținător" și "conținut", între Ramses și falsa lui conștiință pocită, între casă și chiriașii din ea, între roman și întîmplările pe care le "găzduiește". Între copii, în toate sensurile, și "aparținătorii" lor. Bagaj... este un șir de inițieri violente în viața brutală a simțurilor, întrerupte cînd și cînd de
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
anii '70-'80, dominate de tematismul fenomenologic sau de mitocritică, lecturile din ultimul deceniu atestă o mai pronunțată racordare la social, ca și un vizibil efort de pozitivare. Altfel spus, efectul estetic (sau, după caz, ideologic) nu se epuizează în conștiința cititorului, ci e urmărit în repercusiunile sale mai profunde asupra structurilor socio-identitare. Aceasta este și miza studiului lui Caius Dobrescu: "A înțelege cum e modelată opoziția public/ privat de imaginarul eminescian și, reciproc, cum modelează reprezentările sociale gata constituite ale
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
-l epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să se arate, Caragiale preferă marginea, de unde poate privi și materia, și pe sine cu ironia care nu e altceva aici decît un semn al conștiinței inconsistenței. E felul lui de a se salva și de a fi. Caragiale nu se luptă să recupereze sensul - orice angajare i se pare caducă - și nici să-l instituie. Îi lipsește fanatismul și poate credința. Dar inventarierea formelor pe
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
creează. Tocmai de aceea funcționarul de la ghișeu e un Dumnezeu, dar și un demon: el nu disperă, ci se amuză. Hedonist, devine un regizor - dincolo de bine și de rău - fascinat de posibil. Astfel, el construiește în virtual, cu o accentuată conștiință a ipoteticului. Așa încît, la origini, diferențele dintre I.L.Caragiale și Mateiu Caragiale nu vor fi fiind atît de mari. Numai că dacă fiul își pune o mască pentru a se salva, și masca e tot mai ornamentală spre a
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
I.L.Caragiale și Mateiu Caragiale nu vor fi fiind atît de mari. Numai că dacă fiul își pune o mască pentru a se salva, și masca e tot mai ornamentală spre a deveni finalmente iluzie, tatăl își supune prezența unei conștiințe estetice care dă artificiului (și nu ornamentului) consistența lumii, ba chiar iluzia adevărului. Primul e un dandy, al doilea un estet. Primul își transformă propria viață în operă și se dizolvă pe sine pînă la a se nega, al doilea
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
lumii devine, astfel, un teatru al limbii. Cu cît mai consistentă lumea, cu atît mai iluzorie lumea. Realul e depășit doar prin excesul de real. Limbajul, prin pulverizarea comunicării. Dincolo de aceste excese să se găsească, oare, adevărul?! Dacă adevăr înseamnă conștiință euforică a iluziei, răspunsul e afirmativ. Oricum, adevărul nu e un dat, ci o continuă experiență (experiență a ratării lui) și un permanent exercițiu. În nici un caz, însă, adevărul nu implică o experiență dureroasă: Caragiale scrie dintr-un impuls ludic
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
deloc ușor de abordat. Comedia literaturii e indigestă pentru lectorul care, naiv, crede în "literatură". în acest caz, premisa unei lecturi feminine ar fi depistarea lucidă a convenției și - abia acum - admiterea ei drept realitate. încrederea în text, dar și conștiința acestei încrederi. Să încercăm, prin urmare, în spiritul eseului lui H.-R. Patapievici (Ochii Beatricei ), să aflăm cum se vede, din interiorul ei, lumea }iganiadei. Ca în jocurile 3 D... Cinci versuri despre Muntenia: "Bălaurii-nhămați zboară ca vântul/ Precum striga
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]