2,825 matches
-
un zâmbet stângaci. În lunea întâlnirii, solii s-au urcat în trăsura trimisă de guvernator și le-au dat supușilor să le ducă sulițele și steagurile fiecăruia în parte. I-am urmat și eu în trăsură de la mănăstire și până la conacul guvernatorului. Vestea despre botezul petrecut cu câteva zile în urmă se răspândise în tot orașul, așa că oamenii de pe drum ne făceau cu mâna și ne urau bun venit. Însă uralele n-au reușit să îmblânzească fețele aspre și încordate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
solilor gărzi care să-i însoțească. Era prima oară când auzeam de așa ceva. Pentru a traversa Oceanul Atlantic până în Spania, trebuia mai întâi să ajungem în portul Veracruz. Aflam pentru prima dată că în împrejurimile Veracruzului triburile indiene pârjoleau satele, nimiceau conacele seniorilor și vărsau până și sângele fețelor bisericești. Fără să înțeleagă o boabă, Tanaka zise: — Noi nu putem să rămânem aici un an de zile. Sfatul Bătrânilor ne-a poruncit să ne întoarcem până la iarnă. Am să-i tălmăcesc guvernatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumină. — N-am să trimit nici o dare de seamă care să fie păgubitoare pentru voi, mă bătu el ușor pe umăr. Padre, dumneata ți-ai greșit menirea. În loc să te faci misionar, mai bine te-ai fi făcut diplomat. Japonezii părăsiră conacul de-a dreptul dezamăgiți. Mi-era milă de ei, dar eu eram îndeajuns de mulțumit și pentru aceasta îi eram recunoscător Domnului. Sărmanii de ei, japonezii crezuseră că o dată ajunși în Nueva España aveau să fie primiți cu brațele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zis eu solilor disperați, cred că o să mă duc singur în Spania ca să aduc un răspuns bun. Ei tăceau. Nu de supărare, ci pentru că nu știau ce trebuie să facă. Încetul cu încetul, l-am adus exact unde voiam... De la conacul guvernatorului, solii se întoarseră la mănăstire cu speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zise: Sunt încredințat că solii vor veni bucuroși. Doar supușii au fost conduși în sala de întruniri a orașului care avea să le fie adăpost peste noapte, în vreme ce Velasco și cei trei soli au mers pe jos împreună cu primarul până la conacul acestuia. Apoi, așa frânți de oboseală cum erau, au fost nevoiți să asculte un șir de saluturi nesfârșite, după care a fost adusă mâncarea. Japonezii nu obișnuiesc să mănânce carne. La explicația lui Velasco, primarul și oamenii de vază se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se răspândiseră și printre supuși. Își zise în sinea lui că el trebuia să-și învârtoșeze inima. A doua zi de dimineață plecară din Córdoba. Iarăși aceleași câmpuri sălbatice și dogorâte. La marginea lor - livezi de măslini, colibe indiene și conace de moșieri cu acoperișuri după moda spaniolă. Se repetau aceleași priveliști ca la dus. Însă, în ochii japonezilor obișnuiți acum să călătorească, nu mai licărea nici pic de curiozitate. Se gândeau uneori că fiecare pas pe care îl făceau îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poruncea să vină fără zarvă, căci seniorul avea a-i spune și a-l întreba fel de fel de lucruri. Îl luă cu el doar pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe apa tulbure și murdară din șanțul care împresura conacul seniorului Ishida pluteau ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un lanț de munți se înșira până în depărtare, iar ogoarele erau acoperite de zăpadă înghețată cât vedeai cu ochii. Spre deosebire de cele din vale, pământurile roditoare de aici erau mult mai întinse și puteau fi lesne udate. Șanțul cu apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite de zăpadă, iar din streșini atârnau țurțuri de gheață ca niște dinți albi. Lăsându-l pe Yozō în grădină, samuraiul așteptă vreme îndelungată pe podeaua de lemn a anticamerei. — Roku? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Împreună cu prietenii săi salvamontiști și câteva veverițe de apartament. Vara de dinainte și-o petrecuse plimbându-se cu bicicleta pe drumurile forestiere de pe muntele Tamalpais, Însoțit de cei doi ogari scoțieni ai părinților fostei lui prietene, proprietarii absenți ai unui conac Îmbrăcat În lemn și pietre de râu, În Ross, unde Wyatt locuia și În același timp păzea casa Împreună cu ogarii, În ciudata clădire cu piscină, cu hamac, masă de biliard și un șemineu din piatră supradimensionat. În primăvara de dinainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clădire simplă care adăpostea punctul de control pentru vamă și emigrări, o cocioabă cu pereții din placaj vopsit În verde-mentă. Acoperișul era din tablă ondulată, o reminiscență a arhitecturii coloniale, dar Într-un stil mai ieftin care contrasta cu fostele conace din lemn sculptat construite pentru a servi drept avanposturi coloniale pe dealuri. Metoda prin care prietenii mei erau nevoiți să-și anunțe În mod oficial prezența În Birmania era tot o Întoarcere În vremurile alambicatelor reguli britanice când obțineai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
imediat pe calul vânjos ca un taur, în căutarea unor noi succese. Umili, țăranii îl salutau, iar el nu răspundea în nici un fel. Nu se supăra nimeni și-l acceptau cum accepți neputincios o forță de a naturii. Ospețele de la conac erau celebre în țară. Avea Pandele o imensă satisfacție de a primi bine. Aștepta pe musafiri în capul scării, încercînd chiar să surâdă grațios. În antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
accepta? am întrebat-o pe Sheba. — Poftim? Sheba părea uimită. O, nu-ți face griji. Abia dacă te va vedea. Va fi mult prea ocupată să se ia de mine. „Căsuța“ doamnei Taylor în suburbiile Peebles-ului era de fapt un conac în stil georgian, cu câțiva acri de pământ în spate pe post de curte. Eu și Sheba eram în stradă și ne scoteam bagajele din mașină, când doamna Taylor și-a făcut apariția la ușa din față. — Ah, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
corecție. În ziua în care a fost eliberată, s-a lepădat de părinții cei încovoiați de nevoi și-a luat-o, cu autostopul, spre vest. A mințit în privința vârstei ca să se mărite cu un producător de publicitate, care avea un conac în Pacific Heigjts. Acesta se umfla în pene atunci când o scotea în lume la petreceri și se dădea rotund când le-o prezenta amicilor din show-business. Dar asta numai până când a aflat că Irene n-avea decât șaisprezece ani. Căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
La fastuosul basm. * EXCELSIOR Astăzi superb, Mâine sumbru, Este Că scriu frumos. Și , poate , Rezervă De visări, Dar suflet mai viteaz... Tăceri De viitor. Dar suflet mai viteaz... Peste cancanuri, Sau șicane... O, la țară, Cu amintiri burgheze, Într-un conac... O simfonie De pe stradă M-a deviat muzical... * DE ULTIMĂ ORĂ Război Mișcarea popoarelor. Comerțul a -ncetat. Mălai, Pâine, După alfabet. Progrese în știință, Semnale, Descoperiri, Cămin, Colibă, Adăpost... Nopți roșii, Cutremur... Renașterea lumii. * PERPETUUM MOBILE Nu câștig Nici un gând
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nici celălalt nu au bănuit că sunt la originea celei mai ciudate și mai captivante ipoteze despre istorie. — Ar merge pentru un scurt-metraj dacă aș Înțelege mai bine unde bați, obiectă Grințu. Aveau program de voie până la stingere. În spatele fostului conac boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prilejul să-l asculte pe Zare vorbind În ultimii săi ani de școală, adică Între anii de grație 1968 și 1972. Așadar, Zare și Grințu s-au cunoscut În primele zile ale serviciului lor militar În curtea uriașă a fostului conac boieresc devenit după 23 August unitate militară. Unul, Grințu, abia sosea la Școala de ofițeri de rezervă, dacă ar mai fi Întârziat câteva ore ar fi trebuit adus pe sus, cu escortă, iar celălalt, Zare, fusese singurul dintre recruții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era de fațadă, fiind gata oricând să se destrame. — Dudley, ce vrei? — Prăbușirea comunismului. Așa că de ce nu te-ai desfăta un pic cu priveliștea tinerelor studente în timp ce eu discut cu nepoată-mea? Mal îl urmă pe Dudley pe scările unui conac în stil spaniol, în fața căreia peluza era tunsă în așa fel încât să pună în evidență simbolurile grecești înfipte în iarbă cu niște pari de lemn. Ușa era deschisă. Pe holul larg se auzea un zumzet susținut: fete care fumau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bine cu plecarea asta. Să mai așteptăm. - Ceva nu e bine? Dar când a fost bine totul, căpitane? Când am plecat noi fără primejdie dinăuntru sau dinafară? Spuneai că oamenii tăi au descoperit trădătorul. Că el se va afla la conacul Brăneștilor, lângă șleahul Galaților, aproape de malul Dunării. Că un drum al alaiului domnesc pentru scaunele de judecată de la Dunăre e un prilej bun pentru prinderea lui. Și acum, când totul e pus la cale, vrei să amânăm plecarea? Căpitanul Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitane” era un semnal că voievodul se Întorcea la ipostaza sa oficială. - Cine face parte din alai, măria ta? Întrebă Oană, trecând și el la atitudinea de protocol. - Vornicul Isaia, desigur, care va avea prilejul de a petrece sărbătorile la conacul său din Brănești, vornicul Bodea, stolnicul Bârsu, comisul Ilea Huru, pârcălabul Dajbog, postelnicul Iuga, spătarul Mihai. Firește, doamna Maria de Mangop și doamnele din suită. Cei numiți vor veni Împreună cu familiile, căci sfintele sărbători ale Crăciunului nu trebuie să despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ak Sarai. Din raportul Îngerului rezulta că supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau de copite, ci de Încălțări ușoare. - Colindători... spuse arcașul Simion, care descălecase și privise atent semnele din zăpadă. Tălpi mici, ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești, Moldova de Sud Cei cincizeci de Apărători ajunseră În fața porții Brăneștilor și cerură să intre. Le ieși În Întâmpinare Însuși vornicul Isaia, Îmbrăcat de oaspeți, cu fața Îmbujorată. - Căpitane Oană! E o mare cinste pentru mine! Intrați, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chemarea măriei sale... dar mă cam dor oasele, poate mâine sau poimâine voi face drumul la cetate... - Acum, vornice! Vornicul păru puțin stânjenit, dar deloc speriat. - Acum e cam greu, căpitane, fiindcă, după cum vezi, am oaspeți... Pe zidurile de apărare ale conacului apărură peste o sută de arcași. În aceeași clipă, curtea fu năpădită de ieniceri. În crângurile din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
strategie sau dacă ordinul era clar. - Întoarceți-vă... spuse, mai Încet, căpitanul. Luați-l pe Ștefan de la malul Dunării... acesta e ordinul. - Am Înțeles, căpitane... spuse, la fel de Încet, Lacrămă. Cei cincizeci se Încolonară și ieșiră pe poartă. Spahiii care Înconjuraseră conacul făcură și ei un culoar de trecere. Apărătorii trecură printre ei Într-o liniște apăsătoare, iar ajunși la loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu merg! - Ordinul căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încet, Lacrămă. Cei cincizeci se Încolonară și ieșiră pe poartă. Spahiii care Înconjuraseră conacul făcură și ei un culoar de trecere. Apărătorii trecură printre ei Într-o liniște apăsătoare, iar ajunși la loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu merg! - Ordinul căpitanului a fost limpede! spuse Lacrămă. Măria sa poate fi În primejdie! Iar acolo, la Brănești, sunt vreo două mii de războinici! Nu le puteam ține piept În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]