1,159 matches
-
epoca fixată pentru deschiderea viitoarei conferințe. Chestiunea Dunării, privită din diferite unghiuri, a devenit obiectul atenției generale. Diplomații și presa o discută sub toate aspectele ei. Guvernele negociază în spiritul ajungerii dacă nu la o soluție definitivă, de natură a concilia principiile generale cu interesele grave care sunt angajate, cel puțin în ceea ce limbajul diplomatic numește un modus vivendi, adică la un fel de aranjament provizoriu, care să le lase timpul necesar să mediteze la soluționarea problemei, oferind un armistițiu la
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
naturală și indispensabilă împotriva unor eventuale demersuri ale Rusiei. Iată în ce termeni contele Beust 12 încerca să explice, în nota pe care a adresat-o, la data de 21 ianuarie 1881, baronului Prokesch la Constantinopol, dorința lui de a concilia controlul puterilor europene la gurile Dunării cu principiul suveranității riveranilor, pe care Austria l-a pus mereu înainte, pentru a-i contesta Europei orice drept de intervenție în reglementarea navigației dunărene. "Vă dați seama prea bine, Domnule Baron, spunea el
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
tranzacții internaționale referitoare la navigația pe Dunăre și nu crea nici un privilegiu în favoarea unei puteri și în detrimentul altora. Ea făcea o largă parte la dreptul de control și de supraveghere al Europei, salvgardând suveranitatea teritorială a riveranilor, atâta vreme cât se putea concilia cu principiul intervenției europene. S-ar putea chiar spune că merge puțin prea departe pe calea concesiilor. Astfel, ni se pare că propunerea românească este excesiv de liberală atunci când le acordă Serbiei și Bulgariei un drept de vot egal cu acela
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
satisfacție tuturor intereselor legitime și mărturisite care pot exista asupra Dunării. Nici un argument de principiu nu poate să-i fie opus cu succes. În acest timp, în afara acestei soluții care era propusă de guvernul român, în dorința sa de a concilia drepturile României și intreresele comerțului european cu ultimele decizii luate de Comisia Europeană, ar fi existat, după părerea noastră, o alta mult mai simplă și mult mai firească. Din moment ce Comisia Mixtă nu este altceva decât o delegație a Comisiei Europene
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
prietenia României este pentru ea o forță reală, o garanție de o incontestabilă valoare. Toate aceste rațiuni ne fac să sperăm că puterile care vor trebui să se reunească în curând la Conferința de la Londra vor căuta înainte de toate să concilieze într-o justă măsură, în ce privește navigația pe Dunăre, interesele diverse care se găsesc în luptă și care, în cazul în care eforturile lor ar trebui să rămână inutile, ele vor prefera să lase pentru niște timpuri mai bune reglementarea definitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
misiunea care le revenea. Actele internaționale care i-au urmat Tratatului de la Paris, lărgind cercul de activitate al acestei instituții, nu au alterat, totuși, caracterul ei fundamental. Ea a rămas exact ceea ce a fost întotdeauna: o autoritate internațională însărcinată să concilieze interesele contrare care se agitau în bazinul Dunării și să creeze o ordine politică durabilă și care să poată rezista la stabilirea unei preponderențe exclusive. Mai devreme sau mai târziu, Comisia Europeană va trebui așadar să-i facă loc regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Stromata, III, 6, 45, 2 : éd. O. Stahlin, L. Fruchtel and U. Treu, vol. 2, Berlin, 1960 ; vol. 3, 1970. (Pseudo)-Clement, Homiliae 2, 17, 5 : éd. B. Rehm, J. Irmscher and F. Paschke, Die Pseudoklementinen I. Homilien, Berlin, 1969. Concilia Oecumenica, Concilium universale Chalcedonense anno 451, Tome + volume + part 2,1,1, page 17 ; 2,1,3, page 131.132.133.135 ; Concilia Oecumenica, Concilium universale Ephesenum anno 431, Tome + volume + part 1,1,1, page 47.50 ; 1,1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2, 17, 5 : éd. B. Rehm, J. Irmscher and F. Paschke, Die Pseudoklementinen I. Homilien, Berlin, 1969. Concilia Oecumenica, Concilium universale Chalcedonense anno 451, Tome + volume + part 2,1,1, page 17 ; 2,1,3, page 131.132.133.135 ; Concilia Oecumenica, Concilium universale Ephesenum anno 431, Tome + volume + part 1,1,1, page 47.50 ; 1,1,5, page 97 ; Concilia Oecumenica, Synodus Constantinopolitana et Hierosolymitana anno 536, Tome 3, page 43 : éd. E. Schwartz, Acta conciliorum oecumenicorum, 7 vol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Chalcedonense anno 451, Tome + volume + part 2,1,1, page 17 ; 2,1,3, page 131.132.133.135 ; Concilia Oecumenica, Concilium universale Ephesenum anno 431, Tome + volume + part 1,1,1, page 47.50 ; 1,1,5, page 97 ; Concilia Oecumenica, Synodus Constantinopolitana et Hierosolymitana anno 536, Tome 3, page 43 : éd. E. Schwartz, Acta conciliorum oecumenicorum, 7 vol., Berlin, 1927-1929. CSEL 79, éd. O. Faller. Didim cel Orb, Commentarii in Zacchariam 1, 393 ; 4, 162.170.171 : éd. L.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestui eșec înregistrat de socialism, față de problema națională: dezgustat de practica reformistă a socialismului ortodox, el concepe tot mai mult socialismul ca pe o noțiune morală, un ideal exaltant pe care încearcă apoi, într-o a doua etapă, să-l concilieze cu idealul național, căutînd astfel să realizeze sinteza dintre socialism și naționalism. Ideile sale, a căror influență rămîne limitată în Franța, găsesc o audiență mult mai largă în Italia, îndeosebi în rîndurile sindicaliștilor revoluționari, care, apropiați de A. Labriola, apără
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ca, odată cu Reconquista și Cruciada, să pătrundă în Occident și traducerile și interpretările arabe ale filosofului grec cea a lui Avicenna (980-1037) și mai ales cea a lui Averroes (l 126-1198). Aristotel fundamenta cunoașterea lumii doar pe rațiune. Cum să conciliezi aceasta cu doctrina creștină care se bazează esențial pe credință? Aceasta este întrebarea pe care și-o pune începînd cu secolul al XII-lea Thierry de Chartres. "Filosofia, spune el, este dragostea de înțelepciune, iar înțelepciunea este desăvîrșita înțelegere a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de exemplu), introduc o parte de reflecție personală, care se adaugă glosei, anume comentariului literal al textului. Aceasta este originea scolasticii: cînd, în privința unei probleme ridicate de un text apar contradicții, logicii îi revine (și deci rațiunii) misiunea de a concilia tezele în discuție. În această perspectivă, dialectica trebuie, în mod esențial, să explice și să confirme conținutul revelației, fie că e vorba de existența lui Dumnezeu, de Sfînta Treime sau de alte articole ale dogmei examinate, de exemplu, de Sf.
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mitologiei, ca Siva, Mahadeva, (Maheçvara), zeul distrugerii și al schimbării. Deosebirea importantă în raport cu noi constă în faptul că al treilea principiu nu este reîntoarcerea în primul, cum pretinde spiritul, ideea, reîntoarcerea prin mijlocirea suprimării negației, reîntoarcere în sine însuși, conciliindu-se cu sine însuși. La inzi, principiul al treilea rămîne schimbare, nimicire. Aceste trei calități sînt reprezentate ca esențialitate a naturii. "Vorbim despre ele ca despre copacii unei păduri"". Dar aceasta este o comparație rea, deoarece pădurea e numai ceva
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor. Fire romantică, C. relevă în Cântece de amăgit întunericul melancolii, nostalgii și elegii monocorde, într-un regim preponderent nocturn, unde se desfășoară, în singurătate, dialogul cu alteritatea. SCRIERI: Naștere vinovată, București, 1983; Intrarea în scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
al formelor, și nu al conținuturilor, așa cum se întâmplă în cazul lui Comte 174; altminteri, venind pe filieră istoristă, Dilthey este adeptul teoriei discontinuității, întrucât pentru el fiecare epocă are valoare în sine. Conștiința istoricității nu poate fi pe deplin conciliată cu ideologia progresului nici măcar în ordinea cunoașterii științifice, așa cum va demonstra, de pildă, Th. S. Kuhn în privința revoluțiilor științifice 175. Dar la tema progresului și a discontinuității ne vom referi pe larg în capitolul următor. Ca și Hegel, Comte valorizează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
religioase" (Philosophische Weltanschauung, p. 1). 96 Pentru o orientare sumară în ceea ce privește poziția lui Dilthey, încercăm aici să rezumăm principalele tendințe. Dilthey venea în tradiția metafizicii inductive (inițiate de Lotze și continuate de Fechner, Wundt și Eduard von Hartmann), încercând să concilieze neoromantismul cu pozitivismul. El susține printre primii o Lebensphilosophie, care generează, la rându-i, o tradiție remarcabilă (Nietzsche, Simmel, Spengler, Spranger, Keyserling), merge în paralel cu realismul critic (Riehl, Külpe, Karl Gross, care psihologizează logica și teoria cunoașterii), cu intenționalitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
precizează Dilthey, îl constituie "experiența de viață", conjugată cu datele oferite de științe și cu "sistemele existenței istorice"219. Observăm că relativismul lui este dublat de un realism subiacent, ceea ce ne trimite iarăși cu gândul la încercarea lui de a concilia romantismul cu pozitivismul (vezi, de exemplu, I, 3F). Construind 220 în acest spirit oarecum avântat și încrezător o teorie a sistemelor, Dilthey încearcă să depășescă scepticismul istori(ci)st. Am văzut că Dilthey se referă și la o continuitate a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acestei opoziții printr-o aprehensiune reală a întregii stări de fapt este condiția sub care doar poate fi pus un fundament pentru științele istoriei și ale societății."24 Se poate observa cu ușurință și de aici încercarea autorului de a concilia tradiționalul cu ceea ce era modern în epocă, adică de a transpune într-o mai veche perspectivă romantică noua experiență pozitivă, care aducea cu sine limitele tipului de teoretizare consacrat de științele exacte ale naturii. Ținând seama de aceste lămuriri ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de undeva” și „de ce este astfel”42. Altfel spus, teoria curriculumului trebuie să fie descriptivă și nu normativă. Pozițiile lui Jackson și Goodlad se exclud reciproc. S-ar părea că nu este încă posibilă o definiție a curriculumului care să concilieze cele două atitudini. Această situație este determinată mai ales de existența și divergența mai multor orientări în teoria contemporană a curriculumului. Divergența teoriilortc "Divergența teoriilor" P. Jackson (1992)43 și John McNeill (1975)44 au propus „cartografierea domeniului” de investigații
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fiecărui text literar sau autor analizat. La fel procedau profesorii de retorică sau de sofistică (dialectică). Ceea ce nu era deloc ușor. De exemplu, gramaticii aveau dificultăți în a explica moralitatea zeilor și eroilor homerici. La fel retorii care trebuiau să concilieze Dreptatea (Dike) cu Binele (Agáthon) în cazuri suspecte. La fel pățeau și sophiștii care aveau de împăcat Adevărul (Alétheia) cu moralitatea și dreptatea în pofida evidențelor prea adesea opuse. Aceasta se datora, fără îndoială, faptului că în epoca elenistă stoicismul devenise
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt, în Renaștere, fie „aristotelice”, fie „platonice” - chiar dacă fiecare încearcă să se concilieze cu teologia pe calea dublului adevăr. Când însă Francis Bacon și René Descartes au descris „metode noi” de cercetare și descoperire a adevărurilor „omenești”, știința a devenit o obsesie care a afectat nu doar „buna-credință” a diverselor categorii de savanți
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu ghinionistul Comenius 11. A apucat doar să-l prevină „frățește” că nu are ce căuta în Franța lui Richelieu. Comenius știa. Dar el nu aderase la francmasoneria engleză care opunea, radical, Știința, Credinței. Rămăsese prizonierul ideii de a le concilia într-o Magna Unficatio. Și Comenius s-a grăbit să-i răspundă cancelarului Axel Oxenstierna, luând drumul Suediei, chiar dacă, între timp, Richelieu murise. S-a stabilit la Elbing, lângă Danzig, pe care nu l-a mai părăsit decât după Pacea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoretician și nu un administrator, ca acesta. Studiase cu Dewey la Chicago, iar lucrarea sa din 1909 Methods of Teaching, Developed from a Functional Standpoint era influențată de ideile marelui progresivist. A considerat însă că progresivismul și eficientismul pot fi conciliate într-un model de determinare a curriculumului mai riguros decât cel conceput de Bobbitt. Charters a dezvoltat în lucrarea sa Curriculum Construction (1923) un model de analiză a operațiilor, numită de el job analysis, pe care a folosit-o pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viață și societate, ignorarea individualității celui care învață, eludarea obiectivelor formative și vocaționale. Începuturile acestei orientări generale a curriculumului modern aparțin curentului progresivist, însă aportul curentului eficientist a fost de asemenea masiv. Cele mai multe curricula moderne se prezintă ca social engineering, conciliat cu tehnologii de dirijare și control al mecanismelor de învățare ale learners, pentru realizarea de competențe și capacități sau de obiective predefinite. Regăsim reunite, în această viziune coerentă, ideile lui Dewey și Bobbitt de la începutul secolului XX. Desigur, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul hermeneutic al demersurilor folosite în cercetarea postmodernă. Wilson își dovedește lipsa de bună-credință în valorizarea autentică a acestor demersuri. Dacă și-ar fi dorit să concilieze designul instrucțional modern cu gândirea postmodernă, ar fi putut prezenta metodele reale ale celei din urmă. Dar, în acest fel, nu ar mai fi putut estompa caracterul univoc și unilateral al gândirii moderne care fundamentează tehnologia educațională și designul curricular
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]