35,112 matches
-
de foarte, foarte mult timp, li se cunosc perfect avantajele și absolut toți te ajută dacă se conving că ești sincer interesat. Ziariștii străini sau chiar dușmanii, cei ce ne denigrează exagerează, dar nu inventează. Ei pleacă de la niște realități concrete: copiii străzii, cîinii, copiii bolnavi de SIDA, împușcarea lui Ceaușescu așa cum s-a făcut nu sînt invenții. Și dacă nu punem alături alte fapte în măsură să atragă atenția în alt mod asupra noastră, să echilibreze balanța, vina nu va
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Gheorghe Grigurcu La prima vedere (citire), discursul poetic al lui Alexandru Mușina e, în obișnuința optzecistă, înțesat de datele concretului, sfidînd convenția elevată, printr-o "democrație" a imagisticii ce înclină spre "urît". E la mijloc o productivitate plebeiană, procedeu energic de revitalizare a limbajului asociativ, terapie de șoc a acestuia, dar și o sumisiune la un concret dur, imperativ, ce
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
cuvinte/ Care să nu poată fi uitate ușor" (Planetă de sulf). Însă nevoia de poezie ideală revine intempestiv, chiar în miezul acestui naturalism sufocant. Disfuncționalitățile realului tind a se compensa prin funcționalitatea poeziei ca inefabil, ca intangibil ce se transmite concretului: "E ora Păstorului, cînd mă trezesc,/ Îngrozit, lîngă tine.// Doar aerul înghețat mă împiedică/ Să mă descompun./ Să-mbib cearceaful, să mă scurg pe covor,/ Să-ți îmbăloșez trupul cu-o spumă alb-rozalie.// Tu dormi. Goală și fragedă./ Ah! De
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
intelectual - l-a împins, pînă la urmă, spre ceea ce Slavoj Zizek numește, în cronica sa din London Review of Books, "New-Ageism" politic - un fel de discurs animat de utopianisme care amestecă un prezent indistinct, al idealurilor și abstracțiunilor, cu prezentul concret și urgent, fără a propune nici o soluție, ci doar reflecții și teoretizări. Zizek susține, confirmînd cîteva din mai discretele aluzii ale lui Keene, că prăbușirea comunismului (atît de nesperată, după ororile celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
cu gura care proiectează saliva". Deja se vede din exemplele de mai sus că media este cea vizată. Sînt deconstruite parodic discursurile mediatice, osificate, incapabile să stabilească o ordine a priorităților. Autorul joacă rolul receptorului care nu poate distinge gravitatea concretă a unor fapte, bombardat fiind de un ton apocaliptic fără variații. În al doilea rînd, cititorul cunoscător al lui Eco va putea identifica cu ușurință cîțiva algoritmi specifici literaturii acestui autor. Pendulul lui Foucault se regăsește în multe dintre aceste
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
față de aceeași țintă: un bărbat și două femei, iubire, suferință, viață și moarte, singurătate. Yasushi Inoue folosește, la primul nivel narativ, un limbaj simplu și extrem de percutant. Liana Ceterchi iese din această cheie atîta vreme cît nu are o soluție concretă de a transcende scenic dramatizarea sau cît timp doi dintre actori sînt destul de șterși ca apariție. Așadar, începutul spectacolului trenează, este încărcat de semne exterioare, povestea se înțelege greu. Claudiu Istodor (Scriitorul) își găsește greu un ton adecvat, simulează parcă
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
și, pe de altă parte, cel muzeografic propriu-zis; acela care stabilește ritmurile traseului, care impune vectorul de lectură și apoi supraveghează totul din umbră, cel care face arheologia și determină stratificarea creației și care, finalmente, poartă întreaga responsabilitate pentru așezarea concretă a obiectului în spațiu. Acestă armonizare subtilă, aproape muzicală, a naturii lucrărilor, a caracterului acestora identificat prin recursul la morfologie sau prin determinarea pulsului interior, cu manipularea muzeografică și cu punerea în valoare prin strategii minimale, dar monumentale ca efect
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
efectuează cortexul uman nu pot fi modificate brusc, și ca atare posibilitățile de procesare pe C trebuie adecvate (deocamdată) la creierul uman și nu invers (poate că șí așa-numita "inteligență artificială" nu a fost studiată suficient de corect, pe "concretul" capacităților inteligenței umane, și ca atare încă nu corespunde realității umane). Comunicarea "om-C" este numai prin-tr-o extensiune metaforică sau printr-o iluzie antropomorfică numită astfel. În fond, implicit, în spatele C este întotdeauna omul (cf. Slama-Cazacu, în Proceedings International Conference on
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
care mă trimit tot la o limbă de lemn, dar sui generis, cu efect manipulator de care puțini își dau seama, deși în fond, când achită nota de plată emisă de aceste "magazine virtuale", facturile sunt cât se poate de concrete și ies din visul "virtual" (încă mai periculos este acest vis, decât cumpărarea "pe nimic", "pe gratis", "doar cu prețul unui apel telefonic" a obiectelor expuse pe ecranul televizorului). Efectul aproape halucinogen al acestei trăiri în spațiile zise "virtuale" din
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
între ei sau că li se întîmplă, ca și nouă, celorlalți, să trăiască din amintirea unor lecturi. Un oarecare grad de generalitate a răspunsurilor era inevitabil. Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să simt în ele o mai personală și concretă implicare. O problemă de neocolit cînd vorbim de preferințe literare este cercul strîmt din care acestea sînt recoltate. Avem de a face aproape exclusiv cu opțiunile unor literați, în majoritate, scriitori ei înșiși. E adevărat că, pînă la un punct
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
prea trist", la descoperirea modernității lui: "Tot ce ne contrariază și seduce azi la poezia sfârsitului de mileniu, postmodernismul românesc cu toata cohorta lui de epitete, a început cu Bacovia: Omul începuse să vorbească singur... o, cum omul a devenit concret... Chiar." * Am citit cu interes și articolul lui Ion Buzera, Posteritatea bacoviană: momentul Mazilescu, ce demonstrează continuitatea "peste mode și timp" a bacovianismului la alt poet care a scris puțin și e mult prețuit de tineri. Ion Buzera începe didactic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
sănătatea e unică, iar bolile sînt atît de numeroase. Ori, inversînd cauza cu efectul: bolile sînt multiple pentru că însăși starea de boală e complexă. * Ușurarea pe care o încercăm atunci cînd găsim o comparație nimerita, proba a împrejurării că lumea concretului în care ne învîrtim e capabilă încă, prin autoritatea ei ancestrala, a ne ocroti. * Minciună: o ficțiune interesată, sacrificata realului. * Îndrăzneala: o prezență tendențioasa. Lașitatea: o absență tendențioasa. * Înfruntarea cunoașterii. De la lipsa de interes a lui Pascal față de stiinte, pînă
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
defunctului soț este nelipsit din dormitorul prea îndoliatei văduve și o însoțește în orice călătorie, iar fiul Jonathan vede lumea precum o pasăre prin zăbrelele coliviei. De fapt, aceasta este metafora principală a spectacolului. Cușca lui Jonathan (Tudor Chirilă) mare, concretă, palpabilă pe scenă nu este, în acest context, doar un obiect în sine, un element de decor, ci materializează un sistem de gîndire, un mecanism care tarează, deformează percepțiile, vorbirea, personalitatea pînă la clișee de tot felul: Jonathan se bîlbîie
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
consideră, cu trei sferturi de veac în urmă, renunțarea la universalism că pe o trădare. Mai ales după al doilea război mondial, a devenit absolut evident că angajarea echivalează cu partizanatul; universalismul pare a se fi sfărîmat în multiple și concrete elemente istorice, politice, sociale, morale etc. Intelectualul s-a politizat și a luat partea vieții cotidiene a oamenilor. Cel puțin așa li se pare lui Julliard și lui Winock. A doua observație ar fi tocmai aceea de a ști dacă
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
opera anterioară acțiunii n-avea de obicei legătură cu acțiunea: Zola era romancier, Sartre, filosof, Alecsandri, poet. în vreme ce opera lui Bernard Henri-Lévy și compania e o teoretizare cam a acelorași probleme pe care le-au conținut luările lor de poziție concrete din momentul 1968. De aceea cred că se schimbă tipul de intelectual. într-un anume sens Julliard are dreptate: acest tip nou este al intelectualului care scrie studii de politologie, sociologie sau filosofie politică. El nu mai e nici critic
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
în Rusia acum, de la oligarhia născută și hrănită prin corupție, care controlează economia, la suferința omului de rînd, căruia prelungita criză economică și socială îi dă nostalgii după vechea autoritate a Kremlinului - totul e analizat și explicat excepțional, pe situații concrete. Între semnatarii analizelor se numără și George Soros, care, pe baza experiențelor proprii cu politicieni și oameni de afaceri ruși, încearcă să răspundă la întrebarea Cine a ruinat Rusia? Celebrul finanțist și mecena crede că Boris Elțîn și alții "și-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
o pagină și jumătate de scris mare". "Vacanța" este ea însăși o muncă în plus - omul modern trebuie să-și ia măsuri pentru a fi sigur că se "distrează" și, mai ales, pentru a fi sigur că a făcut ceva concret, demn de povestit. Un alt subiect demn de atenție este jocul de noroc. Merită citit eseul dedicat "omului care joacă la loterie", pentru că impresionează naturalețea cu care privește fenomenul acest observator extrem de intransigent în alte cazuri. Tema este foarte actuală
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
transmite un mesaj antisemit, fără însă a accepta și inevitabila, totuși, etichetă." O altă deosebire e că, avînd în vedere numărul foarte mic de evrei rămași în România, discursul antisemit s-a deplasat de la argumentele și sloganurile care vizează prezența concretă a evreilor spre argumente și stereotipuri care au în vedere o primejdie abstractă, mai curînd irațională, cea a "conspirației". Un fenomen interesant sesizat de partenerul de dialog al lui Andrei Oișteanu este creșterea enormă a interesului față de iudaism în țările
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
în întregime premeditată (pe baza a numeroase exemple clinice extrase din analizele a 37 de pacienți: 20 de bărbați și 17 femei), recompune dialectica flexibilă a fundării conceptelor în istoriile de caz. Cum, pe de o parte, întâlnim pericolul încremenirii concretului în presupoziții atotștiutoare, iar pe de altă parte, în logica strânsă a acestuia, le vom desistematiza impresionist pe ultimele, Thomä și Kächele aliniază sub fiecare dintre respectivele exemple, într-un index (sau sumar) sui-generis, conceptele atinse în interpretările analistului. Autorii
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
sau de cercetare? De licență sau de doctorat? Monografică sau panoramică? Istorică sau teoretică? Subiecte vechi sau contemporane? Surse primare și/ sau secundare (literatură critică)? Pentru o atât de generos explicitată și arborescentă problematizare a unor chestiuni dintre cele mai concrete, orientate să susțină efortul creator (mai puțin în varianta sa juvenil genială, cât matur onestă) - exemplele sunt și ele luxuriante, de o erudiție ludică. S-ar putea bănui, printre nenumăratele și variatele subiecte de teze oferite spre ilustrare, unele pe
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
literaturii se așază peste lume. Scriitoarea identifică două ipostaze ale cratilismului, coexistente, dar în pondere diferită în operele atinse de "melancolia descendenței": "Pe de o parte, preocuparea pentru sursele, modelele, principiile generative ale literaturii. Pe de alta, interesul pentru desfășurarea concretă a procesului care se bizuie pe acele surse, paradigme și principii". Există autori, precum Ștefan Bănulescu, George Bălăiță sau Marin Sorescu, pentru care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor" orientată "spre esențe și spre mecanismele repetitive", și există
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
Ștefan Bănulescu, George Bălăiță sau Marin Sorescu, pentru care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor" orientată "spre esențe și spre mecanismele repetitive", și există alții, ca Nicolae Breban, care înclină spre "eterna reîntoarcere", spre rememorarea "repertorială", spre "manifestarea concretă a repetiției" și spre "figurile" ei, spre arhetipuri. în oricare din aceste două variante, afilierea regresivă presupune - în termenii lui Jakobson - activarea funcției paradigmatice și o desfășurare pe axa verticală ori - conform lui Lotman - modelul cultural semantic. Numeroasele și convingătoarele
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
Suprema erezie a noului istorism sau a studiilor culturale este că ele sabotează autonomia spațiului literaturii. Chiar și Marxismul e vinovat, după Fish, în primul rînd de o erodare a dimensiunilor științelor literaturii, și abia apoi de alte păcate, mai concrete. Nu alianțele discutabile din punct de vedere moral, între literatură și o orientare politică, îl îngrijorează pe Stanley Fish. Nu impactul criticii marxiste asupra formării unui anumit tip de societate, ci felul în care periclitează acesta legitimitatea unui discurs literar
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
cu totul străină, excomunicînd tot ceea ce ar putea fi pleonastic în transmiterea unui semnal, Corneliu Vasilescu visează, la capătulul unui traseu pe jumătate imprecativ, pe jumătate incantatoriu, o lume reconstruită alchimic, adică realizată prin transmutația substanței în energie și a concretului în idealitate. Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său el se
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
miză mult mai mare decît aceea care ține strict de forța gestului, de spectacolul retinian și de încărcătura afectivă: în adîncurile sale fierbe, abia perceptibilă, o imensă retortă în care, prin complicate procese de distilare succesivă, lumea se transsubstanțiază și concretul se evaporă. Așa cum și în expoziția gîndită de Corneliu Vasilescu lucrările individuale dispar, ramele devin transparente, și totul se topește într-o lucrare mult mai mare care, la rîndul ei, se sublimează în acea lucrare uriașă care este lumea însăși
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]