4,535 matches
-
Buchetul și Războiul de Jacques Prévert în „Tribuna”, iar în volum, în 1976, cu traducerea cărții Marthei Bibescu La bal cu Marcel Proust. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” ș.a. Autor de studii critice despre literatură și artă, conferențiar pe teme culturale la Geneva și Nantes, pictor, I. desfășoară concomitent și o consistentă activitate de traducător și prozator. Publicând versiunea românească a cărții Marthei Bibescu, I. introduce cititorul, cu mijloace perfect adecvate, în universul de sensibilitate al unei strălucite
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
italiană. Va preda limbile italiană și germană la Liceul „Matei Basarab” (1920-1923) și la Academia de Comerț din București (1922-1923). Bursier al Școlii Române din Romă (1923-1925), va fi angajat ulterior că lector de limbă și literatura română (1925), devenind conferențiar (1929) și profesor (1936) la Universitatea din Romă. Colaborează la publicațiile Școlii Române din Romă, la culegerile de acte și memorii ale Academiei Române și la varii publicații academice italiene. Activitatea lui I. poate fi încadrată în bună parte ariei de
ISOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287625_a_288954]
-
de Limbi Romanice și Clasice (secția italiană-spaniolă) a Universității bucureștene. Și-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică și apofază în barocul european și în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) și conferențiar (2002) la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, în cadrul Catedrei de literatură comparată, iar din 1990 devine profesor asociat la Facultatea de Filosofie. Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961), colaborând apoi și la „Viața românească”, „Secolul 20”, „Revista de
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
1921) și Sur la philosophie de Jean de Meung - 2-ème pârtie du Român de la Roșe (1923). Funcționează ca profesor în cadrul Misiunii Franceze din România, mai întâi la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare (1923-1924), apoi la Liceul „Gheorghe Barițiu” din Cluj. Conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar din același oraș (1925-1931), va fi și cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității clujene, pe care o servește cu mare devotament, dând generații întregi de profesori de limba franceză. Între 1959 și 1968 este
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
de Filologie Română „A. Philippide”. În 1945 devine asistent la Catedra de limba română a Universității din Iași și tot atunci începe pregătirea doctoratului, sub conducerea lui Iorgu Iordan, teza, intitulată Limba poeziei lui Coșbuc, fiind susținută în 1949. Numit conferențiar în toamna aceluiași an, era ales, totodată, decan al Facultății de Filologie, responsabilitate pe care o va avea timp de aproape două decenii. Profesor universitar din 1957, I. a condus, de asemenea departamentul de lingvistică al Filialei Iași a Academiei Române
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
1898, cu teza Das Meyersche Satzschlussgesetz in der byzantinischen Prosa mit einem Anhang über Prokop von Käsarea. Întors în țară, este profesor de latină la Liceul „Sf. Sava” și profesor repetitor la Seminarul Pedagogic Universitar din București, apoi, din 1907, conferențiar de limbi orientale la Facultatea de Litere și Filosofie, unde din 1908 predă filologia bizantină. În 1913 devine profesor suplinitor la Catedra de studii bizantine a Universității din București. Începând din 1893 colaborează cu studii de literatură română, de lingvistică
LITZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287837_a_289166]
-
mai multe bienale de la Veneția), va participa la emisiuni radiofonice și, ceva mai târziu, de televiziune. O activitate intensă, întreprinsă cu un simț precis al valorii și cu o specială vervă polemică. În 1956 e numit asistent (apoi lector și conferențiar cu delegație) la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (în 1975 va deveni șeful Catedrei de istoria și teoria artei). În 1971 și 1972 a fost director al Editurii Meridiane, iar între 1972 și 1975, director al Institutului
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
de introducere în limba și cultura română. Efectuează stagii de studii la Roma, Trieste, Veneția, Zürich, Berlin, Giessen, Heidelberg, Frankfurt am Main, Leipzig, Paris, Viena. Devine apropiatul unor somități filologice ca Matteo Bartoli, Karl Jaberg ș.a. În 1931 este numit conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, iar în 1934 câștigă, prin concurs, titlul de profesor titular la Catedra de limbi și literaturi neolatine a aceleiași facultăți. Trece, tot prin concurs, în 1940, profesor de filologie romanică
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
literare și dramatice, memorialistică în „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Sburătorul”, „Cuvântul”, „Țara noastră”, „Preocupări literare”, „Tribuna școalei” și altele. Inițiază apariția revistei „Ecoul Dunării” (Calafat, 1929) și este redactor al revistei „Lanuri” (București, 1934). A fost un cunoscut și apreciat conferențiar al Societății Române de Radiodifuziune. Împreună cu V.V. Haneș și C. Fierăscu redactează și publică manuale de limbă română pentru clasele „secundare, gimnazii de băieți și fete” (1938, 1942). Autor al unor studii care nu pot fi trecute cu vederea în
GEROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287226_a_288555]
-
la Editura Științifică, iar în 1962 devine lector la Catedra de spaniolă a Facultății de Filologie din București. Titlul de doctor în filologie îl obține, în 1970, cu teza Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias, în 1971 fiind promovat conferențiar, post în care va funcționa până la pensionare (1979). Vicepreședinte al Asociației de Prietenie Româno-Venezuelene și membru corespondent al Academiei Naționale din Columbia (din 1979), a fost distins cu Ordinul cultural venezuelean „Andrés Bello” (1977) și cu Medalia pentru merite științifice
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
, Adrian (14.IX.1925, Sărata-Galbenă, j. Lăpușna), critic și istoric literar. Obține licența în litere și filosofie la Universitatea din Cluj în 1950, devenind doctor în filologie (1973) și conferențiar universitar (1974) la aceeași Universitate. Între 1957 și 1963 este redactor al revistei „Tribuna”, unde și debutează (1957), colaborând apoi la „Steaua”, „Romanoslavica”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Russkaia literatura”. Râleev (1966), cea dintâi carte a lui G., este o monografie dedicată
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
care au fost operate „cu cap”, de către oameni „bine intenționați”, exclusiv pentru a bara accesul la funcțiile academice superioare al optzeciștilor. Am dat un asemenea exemplu În prefața Experienței externe: pentru a promova din funcția de lector În cea de conferențiar noua lege cerea 8 ani petrecuți În mediul universitar (cuvânt inexistent În legea precedentă), ceea ce, În mod obiectiv, nici unul dintre optzeciștii de marcă (Lefter, Cărtărescu, Cistelecan, Simuț) nu putea contabiliza până prin 1998-1999. Consecințele au fost două: pe de o parte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mitodologie, Editura Dacia, Cluj, 2004. Ruxandra Cesereanu a absolvit Facultatea de Litere În 1985. Și-a susținut doctoratul, În 1997, cu o teză despre Infernul concentraționar reflectat În conștiința românească. În timpul facultății a fost redactor la revista Echinox. Actualmente este conferențiar la Catedra de Literatură Comparată a Facultății de Litere din Cluj și redactor la revista de cultură Steaua. A publicat următoarele eseuri de mentalitate: Călătorie spre centrul infernului. Gulagul În conștiința românească (1998), Panopticum. Tortura politică În secolul XX (2001
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
violete - 2002, Kore-Persefona - 2004) și prozatoare (cinci volume publicate, Între care Tricephalos - 2002, Nebulon - 2005, Nașterea dorințelor lichide - 2007). Sanda Cordoș, absolventă a Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția română-latină (absolvită 1988); doctorat În studii filologice (2000). Actualmente este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Autoare a cărților: Literatura Între revoluție și reacțiune. Problema crizei În literatura română și rusă a secolului XX (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1999; ediția a II-a adăugită, 2002); Alexandru Ivasiuc. Micromonografie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Compania, București, 2003); Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile (Institutul Cultural Român, București, 2005); Mircea Nedelciu, Zmeura de câmpie (Editura Compania, București, 2005); Petre Barbu, Blazare (Editura Polirom, Iași, 2005) etc. Marius Jucan, doctor În filologie al Universității „Babeș-Bolyai”, conferențiar la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai”, director de program al secției de studii americane. Cărți publicate: Fascinația ficțiunii sau despre retorica elipsei, Editura Dacia, Cluj, 1988; Singurătatea salvată. O Încercare asupra operei lui Henry David Thoreau din perspectiva
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
liceele „Matei Basarab” și „Mihai Viteazul” din Capitală. Debutează cu versuri în „Convorbiri literare”, în 1892; tot aici, îi apare un prim studiu - Criticele domnului Titu Maiorescu. Concomitent cu cea dintâi carte, Critica „științifică” și Eminescu, publicată în 1895, devenea conferențiar de estetică și literatură comparată la universitatea în care se formase (suplinitor, 1895-1906, profesor titular, 1906-1938). Susținut de Titu Maiorescu, fostul său profesor, este cooptat în redacția „Convorbirilor literare” (1895-1906). Cum din 1906 în comitetul redacțional intra N. Iorga, iar
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
în 1885. În 1894, se căsătorește cu Eugenia Burelly, fiica mezină a arhitectului Gaetano Burelly și sora Alexandrinei Caragiale, soția marelui dramaturg. În 1895, conducea, împreună cu ilustrul său cumnat, restaurantul gării Buzău. Din 1904, îndeplinește la Casa Școalelor funcția de conferențiar și inspector al cercurilor culturale de la sate, până în aprilie 1907, când, în toiul răscoalelor tărănești, Spiru Haret îl înlocuiește cu Mihail Sadoveanu. Începe să publice versuri în 1894, în revista „Vatra”, și continuă să colaboreze, mai ales cu poezii, dar
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
și din nou la Iași (1945-1946) și Fălticeni (1946-1947). Revenit în cetatea anilor de studenție, predă un timp la Școala Normală „Vasile Lupu” (1947-1953). Încadrat, în 1955, ca lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice, în 1960 este promovat conferențiar și șef de catedră. S-a stins din viață în urma unei maladii necruțătoare. Eminent om de catedră, F. s-a impus în fața multor generații de studioși prin luciditatea inaderentă la canoane, prin calitatea aparte a prelecțiunilor, puse în valoare de
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
, Florin (14.IV.1943, Iași), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei Faifer (n. Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar. În 1961 a absolvit Liceul „C. Negruzzi”, iar în 1966, Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind repartizat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” (sectorul de istorie literară), unde a urcat treptele până la aceea
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
expuneri îi aparțin lui Ovid Densusianu: Idealismul nou în literatura germană, Poeți germani contemporani, Simbolismul și celelalte arte („versul liber nu este în mare parte decât aplicarea la poezie a concepțiunei wagneriene”), Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare (conferențiarul susține principiul armoniei interne, adică ritmul, pentru care, crede el, Eminescu avea o ureche detestabilă). În Decadență?, tot Densusianu arată că în mod greșit termenul „decadent” se aplică poeților (francezi în special) care căutau de fapt să se emancipeze de
FARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
urmează liceul la Bacău și Constanța, își ia, în 1963, licența la Facultatea de Filosofie, secția pedagogie-română, a Universității din București. Devine doctor în pedagogie în 1986. Lucrează până în 1990 la revistele „Albina” și „Forum”, ca redactor. Din 1990 este conferențiar la Academia de Artă din București. Primele versuri le publică în 1953, în ziarul local din Bacău. Volumul de început este Recital, apărut în 1976. Colaborează la „Viața studențească”, „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Steaua”, „Tomis”, „Ateneu”, „Tribuna
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
-se în cele din urmă la New York, din cauza unor scandaluri xenofobe, ca acela stârnit de reprezentarea piesei Manasse de Ronetti-Roman. F. păstrează și după emigrare contactul cu revistele din țară, cărora le trimite reportaje, impresii, poezii. După un stagiu de conferențiar la Universitatea din Toronto, devine profesor de limbi și literaturi romanice la Universitatea Columbia din New York (1917-1927) și la Universitatea din Long Island (1927-1947), unde va fi un timp și șeful Departamentului de limbi străine. În anii 1919 și 1920
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
Philippide, N. Davidescu ș.a.), dar și scriitori consacrați (Tudor Arghezi, Paul Zarifopol, G. Bacovia). Aici publică I. Vinea articolul programatic Modernism și tradiție, iar Aureliu Weiss, Manifestul suprarealismului. Din 1922 este membru în gruparea „Poesis” și unul dintre principalii ei conferențiari, vorbind despre poezia lui Walt Whitman, teatrul lui Frank Wedekind, mișcarea de la „Contimporanul” ș.a. A colaborat cu publicistică politică sau literară și cronici dramatice la „Fapta”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Rampa”, „Hiena”, „Cele trei Crișuri” ș.a.
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965), unde rămâne ca preparator. În 1968 e promovat asistent, în 1973 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre Traian Demetrescu. În 1975 devine lector, apoi conferențiar (1990) și profesor (2001). În perioada 1990-1995 și din 2002 funcționează ca lector de limba și civilizația română la Universitatea „Stendhal” din Grenoble (Franța). Debutează în 1956 la „Contemporanul”, iar prima carte, monografia Traian Demetrescu, îi apare în 1983. Colaborează
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
II.1935, Bulboci, j. Soroca), istoric și teoretician literar, estetician. A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1963). A luat titlul de doctor în cadrul aceleiași instituții de învățământ (1967). A fost lector superior și conferențiar la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” (1967-1981), iar din 1981 - la Catedra de literatură română a Universității de Stat din Chișinău, deținând un timp funcția de șef al acesteia (1992-1995). Chiar de la prima sa carte, Conținut și formă în
MELNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]