6,847 matches
-
Internaționale fondate, după război, cu scopul de a reuni diferitele partide europene de inspirație creștină: "Varietate a originilor și circumstanțelor, notează René Rémond, varietate a situațiilor și curentelor. Am găsit partide monoconfesionale și altele interconfesionale, partide care acceptă o referință confesională, altele care au respins-o, altele care se opresc la jumătatea drumului în procesul de deconfesionalizare, altele care sînt complet deconfesionalizate. Unele din ele sînt partide naționale, expresie a realităților naționale. Unele sînt expresia minorităților, altele, din contra, sînt majoritare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și asociații de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, apoi din Acțiunea Catolică: se poate constata, dacă avem în vedere situația Veneției, Bavariei sau Flandrei, că partidele puternice de inspirație creștină s-au dezvoltat acolo unde rețeaua de acțiuni, asociații, sindicate confesionale a fost capabilă să ofere militanți și o adevărată tradiție social-creștină. Partidul apare ca o prelungire politică a unui angajament inițial religios și social. El traduce concepția despre om și lume pe care o propune în primul rînd doctrina Bisericilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
vădit defavorabilă. Totuși, ele au știut, mai puțin MRP-ul în Franța, să-și mențină pozițiile, ba chiar să le consolideze și să demonstreze o reală capacitate de adaptare. O mărturie în acest sens o reprezintă Olanda, unde trei partide confesionale tradiționale s-au grupat în unul singur, Christen Demokratisch Appel (CDA), în 1973. O altă dovadă o constituie programele care demonstrează atît fidelitatea față de valorile creștine tradiționale (familie, comunități intermediare, proprietate privată etc.), cît și căutarea unor răspunsuri la provocările
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un mare succes în rîndurile mediilor catolice europene ale secolului al XIX-lea. Experiența belgiană era foarte importantă pentru că ea punea bazele acțiunii catolicilor (inclusiv a clericilor) într-un cadru constituțional, deci electoral, fără să aibă nevoie de un partid confesional. Liberalismul belgian nu era anticlerical, cel puțin pînă în anul 1840. Ulterior, sub efectul unei înăspriri a relațiilor dintre liberali și clerici, așa cum reiese și din legea învățămîntului din 1842, și al răspîndirii curentului ultramontan la catolici, principiile unionismului au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
curentului ultramontan la catolici, principiile unionismului au fost știrbite. Ruptura a intervenit în 1857, odată cu alcătuirea guvernului Rogier-Frère-Orban, a cărui duritate anticlericală era foarte clară. Acest guvern s-a menținut la putere pînă în 1870, deschizînd calea formării unui partid confesional. Irlanda avea să ofere catolicilor europeni un alt tărîm de experiență. Aici revendicările de ordin național și catolic au fost întruchipate de Daniel O'Connell, mare orator, fondatorul în 1823 al unei organizații, Asociația Catolică din Irlanda. Popularitatea sa în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aservirea bunurilor ecleziastice) constituiau preocupările Bisericii din acele vremuri, aceasta neglijîndu-și preocupările spirituale și pastorale. El vedea în libertatea Bisericii o autoeliberare. Totodată, el a propus în 1848 unele proiecte de Constituție, întorcînd spatele noțiunii de Stat catolic. Respingea formula confesională de religie de Stat pentru că aceasta nu mai corespundea, după părerea lui, epocii. Rosmini preconiza realizarea unui sistem politic de inspirație creștină excluzînd despotismul 11. Alessandro Manzoni, autorul, în 1819, al Osservazioni sulla Morale cattolica (și nu numai al celebrului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
social, intransigenții căutau răspunsul la sfidarea revoluției industriale într-o societate în întregime creștină. Construirea mitului lui Garcia Moreno este reprezentativă pentru programul intransigent. Acest președinte al Republicii Ecuador între 1861-1865 și 1869-1875, asasinat în 1875, care susținuse o politică confesională în țara lui, a fost considerat restauratorul societății creștine împotriva impietății liberale. Acest program era considerat o dovadă că edificarea societății creștine era un program realist și nu o utopie îndreptată spre trecut 12. Doctrina privind condamnarea, fondată pe timpul papei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu Roma. Conducerea Bisericii a invitat laicii și preoții să se angajeze în politică, dar nici în Parlamentul de la Frankfurt (din care făcea parte Monseniorul von Ketteler), și nici în Parlamentul prusac de la Berlin nu a luat ființă nici un partid confesional, catolicii separîndu-se în diferite grupuri. Totuși, în octombrie 1848 a fost organizat Katholikentag, zile de întîlniri care trebuiau să reflecte, în mod regulat, ritmul istoriei catolicismului german, în timp ce o vastă rețea asociativă se forma în jurul Piusvereine. În general, catolicii germani
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
orientare moderată. În mod paradoxal, problemele catolicilor erau mai delicate în Bavaria, unde erau majoritari, dar unde regele Ludovic al II-lea și primul ministru Hohenlohe duceau o politică ostilă Bisericii. În 1869 a fost fondat un partid de factură confesională, Bayerisch-Patriotische Partei, avînd drept conducător un preot, Joseph Jörg, redactor al Historisch-politische Blätter. În Marele Ducat de la Bade, catolicii se opuneau politicii liberalilor în domeniul social, economic și mai ales educațional. Tot aici a fost creat, în mai 1869, Katholische
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Frère-Orban și-a accentuat politica anticlericală mai ales prin legea învățămîntului, care i-a scandalizat pe catolici și a provocat ruptura relațiilor diplomatice cu Sfîntul Scaun. Și în Olanda a fost votată, în 1878, o lege a învățămîntului ostilă școlilor confesionale, lege care venea după o perioadă de conciliere între deputații catolici și aceia liberali. În Germania, Bismarck, dorind să finalizeze unificarea prin ruperea legăturilor pe care catolicii le aveau cu Roma, a determinat votarea în 1873-1874 a unor serii de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Bâle, și Monseniorul Gaspard Mermillod, la Geneva, au fost excluși din diocezele lor în 1873; la sfîrșitul anului, Dieta federală a decis să rupă relațiile diplomatice cu Sfîntul Scaun. Noua constituție federală din 1874 conținea articole discriminatorii în materie confesională 4. Franța, în primii ani ai celei de-a III-a Republici, dominate de monarhiști, putea apărea ca o excepție în acest ansamblu stăpînit de un sindrom anticlerical. Caracterul singular al acestor ani ai "Ordinii morale", aflate sub autoritatea mareșalului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lovească de aceea a Bisericii: laicizarea școlilor, expulzarea congregațiilor, secularizarea spitalelor, toate acestea într-un context general puternic anticlerical. Spania nu a fost mai puțin ferită de această evoluție. Pînă în 1868, influența Bisericii fusese foarte importantă, în cadrul unui stat confesional. În 1868 o revoluție de factură anticlericală i-a pus capăt; dacă după 1874 monarhia a fost restaurată, iar catolicismul proclamat religie de stat, regimul, dominat de conservatorii liberali, mergea în direcția secularizării. La moartea papei Pius al IX-lea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Rampolla, era de partea acestor partide. În dorința lui de a pune bazele unei noi creștinătăți, Leon al XIII-lea i-a invitat pe catolici să fie prezenți în viața politică și în instituții, dar nu neapărat să creeze partide confesionale. Astfel, în Franța, încercarea lui Albert de Mun, provenit din sînul catolicismului social intransigent, de a forma în 1885 un partid catolic care amintea de Zentrum-ul din Germania, pe baza unui program de apărare a valorilor catolice și a intereselor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al diocezei din Bayonne: "Acești tineri merg pe o cale periculoasă (...). Nu agreez ideea ca preoții să intre în această asociație, unde ei par să se lase ghidați și conduși de laici, fiind vorba de o mișcare pur laică, nu confesională. În fond, acești tineri urmează un ideal politic și nu altceva, plasîndu-se în afara ierarhiei catolice. Preoții nu trebuie să se amestece în această mișcare"13. El nu ajunsese încă la condamnare, fiindcă recomanda episcopului să fie "bun cu acești tineri
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
alianța cu partidul calviniștilor antirevoluționari, alături de care a cîștigat alegerile din 1888 și a participat la diverse guvernări pînă la izbucnirea războiului, cu cîteva întreruperi, în funcție de rezultatele electorale. Independența față de superiorii Bisericii, refuzul de a transpune în plan politic luptele confesionale și chiar alianța cu calviniștii, fie ei și "antirevoluționari", au făcut ca peisajul olandez să fie foarte deosebit. În Italia situația era și mai specială, din cauza ponderii Vaticanului, a importanței acordate de suveranul pontif problemelor italienilor, a atenției acordate problemelor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
față de politică"15. Creștin-democrații au vegheat la separarea acestor domenii, avînd grijă să considere creștinismul ca pe o referință importantă din care se detașează o viziune asupra lumii, o concepție despre om, dar nu ca pe o supunere față de interesele confesionale. Dar formula non-confesionalității nu este puțin cam pretențioasă, iar problema prost pusă? De fapt, după cele mai multe opinii, aceste partide sînt confesionale. Ele sînt desemnate astfel de chiar originile lor în Biserica catolică și de mijloacele de apărare a drepturilor acesteia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care se detașează o viziune asupra lumii, o concepție despre om, dar nu ca pe o supunere față de interesele confesionale. Dar formula non-confesionalității nu este puțin cam pretențioasă, iar problema prost pusă? De fapt, după cele mai multe opinii, aceste partide sînt confesionale. Ele sînt desemnate astfel de chiar originile lor în Biserica catolică și de mijloacele de apărare a drepturilor acesteia; de rădăcinile lor în catolicismul social; de zona lor de mijloc constituită din fascicole de organizații catolice cu funcții dintre cele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
programele care, prin mai multe puncte, cum ar fi familia, libertatea învățămîntului, coincid cu cerințele Bisericii; de susținerea mai mult sau mai puțin discretă a aparatelor ecleziastice pe plan electoral. Din toate aceste motive, democrațiile creștine sînt partide cu dominantă confesională. Dar dacă conducătorul DC rămîne, cel mai adesea, un vir ecclesiasticus, preocupat de misiunea Bisericii în societate 16, el este, de asemenea, fără să fie vorba despre o contradicție, laic și nonclerical, și în fond acesta este un lucru important
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
membru al Consiliului Republicii (1946-1949), membru apoi al Adunării Uniunii Franceze (1949-1958), și mai ales mărturia lui Léo Hamon care, în memoriile sale, se descrie ca "evreu și agnostic notoriu". Problema "adeziunii unui laic la un partid numit cu plăcere confesional" a fost încurajată de responsabilii săi: Noi sîntem în primul rînd umaniști", îi spune Francisque Gay. Fragmentul continuă: "Astfel am intrat în MRP și apoi mi s-a dovedit că primirea a fost așa cum mi se spusese. După cîteva săptămîni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a mișcării. Pentru mine, viața publică avea să continue fără să-mi impună nici o renegare. MRP primea un om al cărui trecut în rezistență îl făcea simpatic. Prezența mea în rîndurile lui demonstra că putea fi altceva decît un partid confesional (...). Un anticlerical prin tradiție ar fi șocat, fără îndoială, să se afle în sînul MRP-ului. Agnosticul prietenos care eram eu s-a simțit întotdeauna bine aici." Această amprentă se regăsea și în CDS, al cărui Congres de la Saint-Malo din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
battaglia da New York și La regione nella nazione în 1949. Aici, două aspecte sînt esențiale. În primul rînd, noțiunea de angajament politic în numele cerințelor morale și pe baza principiilor etice care trebuie să ghideze acțiunea catolicilor și noțiunea de partid confesional autonom față de Biserică. Sturzo dezvolta ideea de laicitate printr-un partid nu oficial catolic, dar format de catolici, și propunea o Biserică eliberată de visul Statului creștin și un Stat care să fi renunțat la instrumentalizarea hegemonică a conștiinței religioase
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
reunea Boerenbond-ul și Ligile Agricole Valone, Alianța Claselor Mijlocii Creștine și Federația Cercurilor, mai conservatoare. Acest sistem, care făcea să evolueze raporturile de forță din interiorul partidului, întărea curentul creștin democrat, care a devenit dominant în grupul parlamentar. De factură confesională, așa cum o sugerează și denumirea, beneficiind de sprijinul activ al episcopatului, care-l recomanda creștinilor, el a știut să mențină unitatea politică a catolicilor dincolo de părerile cu adevărat divergente și de dezbaterile vii datorită structurii sale complexe ce cuprindea și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
viața cotidiană a olandezilor în funcție de profesiunea lor de credință. Acest sistem a favorizat pilonul catolic, cel mai omogen, 80% dintre catolici votînd pentru RKS. Acesta a obținut după război 30 de locuri în Parlament din 100, a coalizat cu partidele confesionale protestante și apoi cu liberalii, după 1933. Această coaliție, condusă, rînd pe rînd, de un prim-ministru catolic sau protestant, s-a dovedit solidă în ciuda rivalităților dintre confesiuni și a suprimării de către Parlament, în 1925, a reprezentării diplomatice a Olandei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
avea să fie ministrul Muncii, de a face din Zentrum un adevărat partid popular de inspirație creștină a eșuat, așa după cum dorința lui Konrad Adenauer și a lui Adam Stegerwald de a-l transforma într-un partid creștin-național superior diferențelor confesionale s-a sfîrșit brusc. Încercările de a plasa la stînga acest partid care continua să aducă 76% din voturile catolicilor nu au izbutit: Heinrich Mertens, care propunea aderarea catolicilor la social-democrație și a creat Bund Katholisher Sozialisten în 1926, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unde Bisericile protestante și catolice au avut o activitate deosebit de curajoasă. Influența creștinilor nu putea fi pusă la îndoială. În Germania, catolicii susținuți în convingerile lor de enciclica papei Pius al XI-lea Mit brennender Sorge (1937) și protestanții Bisericii confesionale care s-au rupt de "Biserica Reich-ului", supusă regimului nazist, au știut să se opună, în numele credinței lor, la ceea ce conștiința creștină nu putea suporta, alegînd să se supună lui Dumnezeu, mai degrabă decît tiranului. Monseniorul von Preysing, arhiepiscop de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]