6,839 matches
-
așezat sub patronajul prelatului benedictin Anselmus, devenit arhiepiscop de Canterbury în 1033, care, "a interpretat mîntuirea în termenii umilinței pe care o datorăm măreției insultate a lui Dumnezeu". Dar n-avem a face cu o "exaltare mistică", stare ce, conform confesiunii autorului, i-a rămas totdeauna străină. Capitolul spiritual căruia i se poate atașa acest lirism totodată avîntat și refrigerat este cel al presocraticilor. Aidoma lor, poetul nostru încearcă a reconstitui, în spatele ecranului aparențelor, principiile naturale elementare, substanțele primordiale ce ar
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
Gheorghe Crăciun afirma că "Ioan Flora a rămas tot timpul un detectiv al dedesubturilor lucrurilor". Emoția reprezintă elementul care, fără a părea detașat de factualitatea vâscoasă, creează poemul, ambiguitate desăvârșit plăsmuită în Cârciuma cu pitbuli, în care dramatizarea durerii înlocuiește confesiunea. Tragismul și anxietatea formează, de altfel, textura de fond a volumului. Poetului, totul îi aduce aminte de labirint: "iarăși Ariadna/ iarăși Minotaurul!" (Labirint), rememorarea duce mereu înspre o iremediabilă melancolie: "Puteam atinge stelele cu mâna./ Eram tineri, nu știam că
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
zis și Carlos Șacalul, condamnat pe viață, în detenție la o închisoare de maximă securitate din Franța, cu privire la angajarea acestuia de către Securitate pentru atentatul care a avut loc la Radio Europa Liberă. Nu cred că Alexandru Solomon a așteptat o confesiune din partea teroristului, ceea ce a obținut a fost însă mai mult, nota de familiaritate a acestuia cu generalii de securitate, printre care Pleșiță, căruia Carlos îi purta amintiri duioase pentru cadoul pe care i l-a făcut acesta: două pistoale mitralieră
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
adevărului ori adevărul tainei. Încrederea se fixează printr-o înțelegere emoționată și adesea emoționantă. Voința de inteligență o subordonează pe aceea de persuasiune directă și concretă. Autoarea nu leagă îndeajuns finalitatea de cauzalitate, în meditația existențială. Dominate de obsesii dizolvate, confesiunile sale sunt marcate de altitudine. Firește, și de atitudine. În contextul micului dezgheț ideologic din a doua jumătate a deceniului 7, putem admite că " Atitudinea ei este autentic democratică" (Alexandru Paleologu, în "Luceafărul", nr. 44, 1970). Prizonieră, literar vorbind, a
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
ei ajunși, dinspre poezie spre proză. Spre proza - îndeosebi - fantastică. Ficțiunea devine la Blandiana captare a realității reale, care era și utopia înfăptuită, nu și dezvăluită, expusă. Cotidianul și istoria de atunci, sub semnul larg și profund al autenticității, produc confesiuni și mărturii mirabile. Prozatoarea recunoaște, în ordine ficțională, o redusă prelucrare a referinței. Se folosește de ficțiune pentru a elibera realitatea. Aduce realitatea pe față, eliminându-i imaginea falsă. Proza sa este un discurs adecvat, verosimil, la o realitate falsificată
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
altceva avem decât filologie curată și morală imundă ? Un teribil dosar pe această temă e de citit în numărul 10 al revistei Steaua, cu aplicație directă pe scrisorile lui Ion D. Sîrbu către Șt. Aug. Doinaș. Nu atât tonul acestor confesiuni tragice și totodată amicale ne surprinde - îl știm doar din Traversarea cortinei sau din Scrisori către bunul Dumnezeu -, ci genul de raportare la text a micilor funcționari secreți și omniprezenți. Cei care, altădată, urmărindu-l pe Lucian Blaga, desenau planul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
Cronicar lui E. Lovinescu O inițiativă demnă de semnalat a revistei APOSTROF este aceea de a publica, în nr. 10/2007, intervențiile participanților la Simpozionul E. Lovinescu organizat de Filiala Cluj a U.S.R. Simpozionul a fost prilejuit de apariția volumului Confesiunile unui critic în îngrijirea lui Ion Simuț (Editura I.C.R.), un eveniment editorial care ar fi meritat mai multă atenție. Irina Petraș, în deschiderea discuției, observa că "multe din problemele pe care Lovinescu și le punea în vremea lui sunt valabile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9019_a_10344]
-
revine la poezie, cu aceeași amenitate și cu aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica, apărut de curând la Cartea Românească, continuă să evite tocmai notele specifice ale generaționismelor de dată recentă: supralicitarea afectivității, confesiunea zguduitoare, aparenta anticalofilie, ambiguizarea - deci poetizarea - cotidianului, narativitatea. Să refuze emoționarea publicului și violentarea lui. Cu alte cuvinte, să stea, ritos și simpatic, în calea tăvălugului - eficace ori nu, valoros ori nu neapărat - de clișee. În mod clar, o asemenea
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
la "Flacăra" lui Adrian Păunescu, a apărut abia în 1995, sub titlul Calvarul gloriei, la Editura Corgal Press din Bacău. Nu-i vorbă că și Fanny a contribuit cu fanteziile ei la răspândirea ceții peste anumite detalii neconvenabile, presărând, în confesiunile din volumul Cu soțul meu (1963), multe inadvertențe. Puia Florica Rebreanu a intervenit, aducând, pe lângă pioșenia firească, alte aproximații și lirism evocator în volumele Zilele care au plecat (1969) și Pământul bătătorit de părintele meu (1980). În replică, Ilderim Rebreanu
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
nu e, probabil, atât de divers în receptare ca acela al literaturii confesive, care notează spontan sau memorialistic evenimentul. Și genul diaristic e și el ficțiune, după convingerea exprimată tranșant de Eugen Simion, comentând o afirmație a lui Valéry: "Orice confesiune cuprinde, în chip fatal, o ficțiune: din clipa în care confesiunea se lasă scrisă, ceva se întâmplă cu ea. Limbajul îi dă altă dimensiune, o scoate din sărăcia și din adevărul ei, devine un produs al imaginației. De aceea cred
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
literaturii confesive, care notează spontan sau memorialistic evenimentul. Și genul diaristic e și el ficțiune, după convingerea exprimată tranșant de Eugen Simion, comentând o afirmație a lui Valéry: "Orice confesiune cuprinde, în chip fatal, o ficțiune: din clipa în care confesiunea se lasă scrisă, ceva se întâmplă cu ea. Limbajul îi dă altă dimensiune, o scoate din sărăcia și din adevărul ei, devine un produs al imaginației. De aceea cred că orice jurnal intim este o ficțiune a nonficțiunii."
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Neț manifestă totodată o simpatie sănătoasă pentru un trecut neidealizat; în largul său în mai multe culturi, pare să aibă o predilecție pentru secolul al XIX-lea. Conștientă de riscurile și capcanele nonconformismului țipător, dovedește uneori o excentricitate plăcută. Refuză confesiunile excesive: nu vom afla care e muzica preferată, foarte specială, de găsit în puține magazine din lume. Știm în schimb că încurajează inițiativa privată, că nu i-a plăcut niciodată circul, iar pe timpul lui Ceaușescu a stat numai la cozi
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
de a-l ucide a celor pe care, o vreme, îi locuiește: "autorii nemulțumiți - și cine ar avea imprudența de a capitula doborât de satisfacție? - pot fi siguri că tristețea criticului e un poem discret furișat printre rânduri; în această confesiune închidem toată slăbiciunea oficiului, în care demonul persistenții e mai puternic decât noi înșine." Totul s-ar fi putut încheia aici, cu o bună sinteză a gîndurilor de zădărnicie, și de oboseală, ce-l încearcă, pînă la urmă, pe orice
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
este un intelectual autentic, dispus să înțeleagă adevărul celui de lângă el, să privească lumea într-o viziune integratoare în care valorile adevărate nu se exclud pe considerente de rasă sau ideologice. De la Iași la Ierusalim și înapoi este o carte confesiune, oarecum surpinzătoare în bibliografia istoricului Leon Volovici. Obiectivitatea rece a omului de știință s-a topit la temperatura incandescentă a sentimentelor, armura intelectualului călit în polemici și dispute de tot felul s-a fisurat, lăsând vederii vulnerabilitățile omului. Unde se
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
soția și copiii săi, pentru orașul Iași în care s-a născut și a copilărit, pentru prietenii mai vechi sau mai noi, pentru toate valorile produse de mintea umană, menite să transforme fiecare clipă a vieții într-o sărbătoare. O confesiune aparținând unui mare intelectual umanist, de pe urma căreia fiecare are câte ceva de învățat.
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
și la obiect. Cred că grupul simfoniilor constituie partea cea mai substanțială a producției mele muzicale. Pentru acest motiv am decis să scriu un studiu asupra acestor lucrări, un studiu care din când în când va îmbrăca și caracterul de confesiune - de pildă asupra ideilor de conținut sau a circumstanțelor elaborării -, dar care - în esență - va încerca să fie cât se poate de obiectiv, ne-eludând punctele de vedere tehnice. Bănuiesc chiar că, fără detalierea acestora, ultimele mele 4-5 lucrări în
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
umane și profesionale, după transformări firești ale trupului, ale minții, după trasee cu împliniri și dezamăgiri, Mihai Mălaimare a jucat, pentru o seară, "Actorul" la Amfiteatru. Am simțit că trăiesc un moment mare, cu totul special, că asist la o confesiune, că am acces la ea, că ceea ce se povestea, cîndva, este dublat acum de ceva știut pe cont propriu, traversat de propriul corp, de suflet. Afară ploua teribil. Mărunt, intens. Umezeala punea stăpînire pe tot. Orașul era sufocat de aglomerație
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
tăcerile din noi, aprobatoare, încurajatoare, despre felul în care ne ascundem identitățile în majorități, despre limite și ieșirea din limite. Ce vedeam asta era, de fapt. Corpul poetic, varietate de măști de mim, pași de step, pași fel de fel, confesiunea unui artist, travaliu infinit, seară de seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu el. Cuvintele se opreau, mesajul era continuat de dinamica trupului, de poezia mimului, de condoarea figurii lui, a lui Chaplin, de
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
publicului își făcea simțită prezența ab initio. Mihai Mălaimare a înaintat și biologic în povestea de demult. Vîrstele se succed, ca și experiențele, corpul preia tensiunea și încărcătura lor altfel. Îmi pare mai dramatic. Mai tulburător. Performanța atinge acute în confesiunea ei. Pe scenă, umăr la umăr, solidar, elegant, rafinat, Mircea Tiberian. Și pianul său. De data asta, muzica se cîntă live și amplifică creația ce se naște, ușor, în fața noastră. Un mare actor, un traseu deloc ușor, un destin asumat
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
al nonidentității? "Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract al existenței", ci, dimpotrivă, "o intensificare plină de suspans a ei, un interval în care tensiunea căutării, sub semnul căreia viața primește atributele umanității, atinge cotele ei maxime
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
totuși, nu-l poți iubi) și te detești pentru că ai procedat cinstit sau corect într-o anumită împrejurare și, din această pricină, ai pierdut. Întâlnesc din ce în ce mai frecvent dezvăluirea fără sfială a acestui cinism: că astăzi nu merită să fii moral. Confesiuni aproximative Sunt optimist numai din spirit de contradicție, altfel, în mod funciar, sunt un pesimist. Dar încerc să fiu un pesimist decent. Viitorul e plin de evenimente nesigure (știu că spun o banalitate) și e logic, strict rațional, să fii
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
a textului. Procedeul lui Sîrbu e cu atît mai relevant cu cît e acompaniat de declarația că însemnate pasaje au un caracter nonficțional: "Autorul ține să menționeze că toate amănuntele legate de pușcărie, mină sau război din această carte de confesiuni sînt absolut autentice". Substratul autobiografic e astfel certificat. Un aspect esențial al romanului îl reprezintă exorcizarea "lumii pe dos" care era societatea comunistă, inconsistentă, grotescă, mască a neantului pe care ironia sistematică o înlătură. Apare însă și o viziune "pozitivă
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
ironia sistematică o înlătură. Apare însă și o viziune "pozitivă", a "adevărurilor ultime", "o mare libertate a filosofării, un luxuriant peisaj simbolic și o anume exultanță în fața miracolului Creației", după cum observă exegetul, ce indică o "deschidere spre lume". După o confesiune a lui I. D. Sîrbu, romanul are ca adresă o vreme "în care exista încă speranță (anul de cotitură 1956)". Apreciindu-și scrierea drept un Bildungsroman, prozatorul va reconstitui traseul personajului principal, cu trăsături de alter-ego, Ion Lupu, traseu de factură
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
unor însemnări de călătorie, unde literatura apare solicitată doar în treacăt: portretele unui cuplu ciudat de pe vapor, un grec oribil și frumoasa sa soție, o scenă comică de la "dogana" (vama) austriacă și, mai ales, o noapte agitată și plină de confesiuni, petrecută la Budapesta în tovărășia unor necunoscuți. Totul prea palid pentru a atinge literatura adevărată. Nuvelele încadrate în același jurnal de călătorie (Matteo Cipriani și Friedrich Staaps), dincolo de faptul că nu se detașează încă de corpul Escursiunilor..., sunt scrise într-
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
temelie pe baza căreia oamenii vor să clădească lumea. Și astfel, lupta care pînă atunci se dusese între catolici și protestanți, și între taberele Reformei și ale Contrareformei, lasă locul războiului dintre credință și rațiune. De acum încolo, disputa dintre confesiuni va păli în fața amănuntului că toate vor începe să fie puse sub semnul îndoielii. În virtutea unei reacții firești de apărare, prelații vor înceta să-și mai dispute întîietatea asupra unor amănunte livrești de o subtilitate devenită brusc oțioasă, și în
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]